Articol de Luminiţa Paul - Publicat duminica, 08 ianuarie 2012 00:00 / Actualizat duminica, 08 ianuarie 2012 11:23
Cîteva scurte şi incerte reflecţii asupra unei săptămîni de tenis.
A venit 2012 şi parcă n-ar fi fost nici o vacanţă. O luăm de la capăt, dar, de fapt, parcă nu s-a întrerupt nimic. Trageri la sorţi, tablouri, cine cu cine, favoritul principal, unde joacă Nadal, dar Federer?, a, Murray s-a dus la Brisbane, Djokovici e pe undeva?, ce tare a ajuns Tipsarevici!, e primul la Chennai. Da, e ca şi cum nu s-ar fi odihnit deloc. Iluzie. Apoi au început meciurile. Şi ce-am văzut?
Cîteva scurte şi incerte reflecţii asupra unei săptămîni de tenis.
A venit 2012 şi parcă n-ar fi fost nici o vacanţă. O luăm de la capăt, dar, de fapt, parcă nu s-a întrerupt nimic. Trageri la sorţi, tablouri, cine cu cine, favoritul principal, unde joacă Nadal, dar Federer?, a, Murray s-a dus la Brisbane, Djokovici e pe undeva?, ce tare a ajuns Tipsarevici!, e primul la Chennai. Da, e ca şi cum nu s-ar fi odihnit deloc. Iluzie. Apoi au început meciurile. Şi ce-am văzut?
Că întotdeauna e greu să începi, chiar dacă altora li se pare că totul merge într-un flux continuu, fără sincope sau pauze. Să-l vezi pe Tsonga, finalist la Masters-ul 2011, scotocind adînc în lada cu resurse pentru a-l putea învinge pe tunisianul Malek Jaziri, un tip în vîrstă de 27 de ani care n-a urcat în viaţa lui mai sus de locul 117 mondial, iată un exemplu.Rafa, cît e el de Rafa, a muncit din greu contra lui Kohlschreiber, abia apoi jocul lui s-a mai limpezit, a căpătat forţă şi agresivitate, totul pînă l-a întîlnit pe excentricul Monfils şi acolo s-a pus punct la Doha. Pentru spaniol. Murray a jucat primele două tururi de la Brisbane cu multă derută, trebuind parcă să scoată busola din buzunar cînd şi cînd pentru a găsi drumul corect. Apoi lucrurile au mers tot mai bine.
Întotdeauna e greu să începi, mai puţin atunci cînd te cheamă Roger Federer. El n-a avut probleme să facă diferenţa cu Davîdenko, ce să mai vorbim de Zemlja, doar că s-a întîmplat altceva, ceva rarisim, abia a doua oară întîlnit într-o carieră de aproape 1.000 de meciuri. Roger s-a accidentat la spate, n-a vrut să rişte şi a declarat forfait înainte de semifinale. Totul trebuie să fie clar, neted şi aranjat înainte de Australian Open, aşa că să nu ne speriem, Federer a ştiut întotdeauna să aibă grijă de el, iar ADN-ul l-a ajutat să fie, probabil, cel mai sănătos jucător de top din istorie. Cel puţin din cea recentă.
Şi atunci, ne spun ceva aceste cîteva zile? Ceva care să ne sugereze cum va fi 2012 în tenisul masculin? Păi, mai mult ca sigur nu. Lumea i-ar fi vrut pe Rafa şi Roger în finală la Doha şi s-a trezit cu Tsonga şi Monfils, amicii din colorata copilărie franceză. Nu-i nimic, e chiar foarte bine. Sîntem abia la început.
Dar Nole, unde este Nole? Sincer, după finalul de 2011 istovit pe care l-a arătat, a venit la demonstrativul din Abu Dhabi proaspăt ca o floare de cireş. Pe mine mă pune pe gînduri acel 6-2, 6-1 reuşit în faţa lui Roger. E un semn că 2011 se poate repeta. Sper însă că scenariştii superiori au pregătit o intrigă mai picantă pentru 2012. Căci cui îi place să fie (aproape) perfect la nesfîrşit?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
