SPORTURI  »  TENIS  »  WIMBLEDON

Durere și frică, povestite printre lacrimi » Dialog emoționant între Alexandra Dulgheru și corespondentul GSP la Wimbledon

Articol de - Publicat vineri, 03 iulie 2015 00:00

E acum pe locul 60 în lume, dar a venit de departe, cu efort, cu luni lungi de recuperare, cu multă muncă. Alexandra Dulgheru vede acum totul amenințat de durerile care se întorc.

Corespondență de la specialistul GSP Roxana Fleșeru, singurul ziarist român acreditat la Wimbledon.

În tenis, există lucruri mai dureroase decît eliminarea în primul tur la un turneu de Mare Şlem. Şi asta avea să-mi spună Alexandra Dulgheru într-o cameră complet albă. Terminase meciul de dublu şi, la fel ca la simplu, pierduse.

Mă gîndeam că e un pic supărată, dar ştiam că e plină de energie pozitivă şi că poate trece peste multe obstacole. A reuşit să revină anul acesta între primele 100 de jucătoare ale lumii, după ce alunecase pînă pe locul 583 în 2013 din cauza problemelor grave la genunchi.

Nu mă aşteaptam deloc la ce avea să urmeze. Nu vă speriaţi, nu e nimic grav, e doar un episod din viaţa unei jucătoare de tenis. Un episod care nu e despre bani, trofee sau clasamente. Am încercat să-i aduc zîmbetul pe buze întrebînd-o: "Urăşti iarba, nu-i aşa?".

Alexandra n-a reuşit să scoată două cuvinte şi vocea i s-a gîtuit, lacrimile au început să curgă. "De patru ani de zile eu nu mai am un turneu de Mare Şlem bun. Sînt tot timpul cu probleme. M-am săturat de probleme".

Alexandra ştie mai bine ce părţi ale corpului au durut-o decît rezultatele pe care le-a obţinut. Genunchi, injecţii în braţ, apoi răceli repetate. Şi-a făcut tot felul de analize, dar încă mai aşteaptă rezultatele.

"Vreau și eu să mă bucur de joc"

Încearcă să tragă lacrimile înapoi de unde au venit. Din interior, acolo unde clocoteşte totul. Îi amintesc că e din nou în Top 100, că a parcurs un drum pe care altele l-ar fi abandonat, după problemele pe care le-a avut. Ea a fost prima jucătoare din România care a reuşit să cîştige un turneu Premier, în 2009, la Varşovia, şi apoi să-l apere în 2010.

"Uneori stau şi mă gîndesc şi accept unele lucruri, dar vreau şi eu să mă bucur de joc. Nu m-aş fi supărat dacă aş fi pierdut în primul tur, dar măcar să ştiu că am putut să joc aşa cum îmi doresc".

Lacrimile s-au oprit. Alexandra şi-a luat un moment să-i trimită mesaje mamei ca să-i ia bilet de întoarcere.

Genunchii dor din nou

Mulţi probabil au făcut-o penibilă cînd au văzut că a pierdut la Eastbourne în faţa lui Irinei Falconi cu 6-1, 6-1. Şi apoi şi-au spus că a fost umilită de Kristina Mladenovic cu 6-2, 6-1. E uşor să judeci şi să pui adjective lîngă munca altuia. Alexandra a fost nevoită să ia o pauză după Roland Garros pentru că au început să o doară din nou genunchii. Iar iarba nu e o suprafaţă tocmai prietenoasă pentru ei.

Rafael Nadal ştie cel mai bine. Gîndiţi-vă un pic cum e să crezi că ai scăpat de o problemă şi ea să revină atunci cînd încrederea s-a aşezat un pic pe şine? Cum e să vizitezi momentele grele prin care ai trecut, operaţii, recuperare lungă şi plimbări pe la turnee obscure pentru a aduna puncte.

Pauza aceasta i-a diminuat şi pregătirea fizică, simte cum se duc toate. Săptămîna viitoare şi-ar dori să joace din nou. De data aceasta pe zgură. " Zgura îmi face mai bine la genunchi". Apoi va juca la Bucureşti. Vrea să adune cît mai multe meciuri pe această suprafaţă pentru că nu va putea face faţă unui campanii lungi pe hard. "E un sentiment nasol să vrei şi să nu poţi, să fii limitat, să nu poţi să te bucuri de tenis".

Viața a coincis cu tenisul

E suferinţă crudă în vorbele Alexandrei. O să spuneţi că e doar un joc, că sînt lucruri mai importante în viaţă. Dar pentru ea aproape toată viaţa a coincis cu tenisul. Acum au fost doar cîteva lacrimi, dar cine ştie cîte s-au adunat în timp.

Are 27 de ani şi mult prea multe momente triste legate de el. Pentru că o accidentare în sportul acesta te poate întoarce într-un loc de care credeai că ai scăpat. E cazul Soranei, care, după ce a ajuns în sferturi de finală la Roland Garros, s-a confruntat cu o fasciită plantară, la finalul lui 2009 s-a stins, iar apoi problemele de la umăr o trag şi mai în jos. E şi cazul Irinei, care ajunsese să nu poată să se pieptăne din cauza durerilor de la umăr.

Victoriile şi înfrîngerile vin şi pleacă, în fiecare săptămînă tenisul oferă şanse, însă urmele care destabilizează cel mai mult sînt acelea pe care le simţi cînd vrei un nou început şi corpul spune nu.

Aş fi putut să nu povestesc nimic. Să las lacrimile acelea între noi două. Să mă prefac că fost o discuţie fără emoţie, că nu m-a mişcat nimic şi că tenisul este doar despre backhand, forehand, voleu, deplasare, serviciu, schimbat antrenori, patriotism, aşteptări. Nu, tenisul e cu oameni din carne şi oase. Și care, de cele mai multe ori, dor.

"Ca să ai succes, trebuie să fii sănătos, acesta e lucrul cel mai important. Fără sănătate, poți avea cea mai bună rachetă, cel mai bun antrenor, cel mai bun orice, dar nu vei cîștiga"
Roger Federer

2 titluriWTA, Varșovia 2009 și 2010, și o finală pierdută, Kuala Lumpur 2015, are Alexandra Dulgheru în carieră

26 e locul cel mai de sus ocupat de româncă în clasamentul WTA, în aprilie 2011

Playtech: BOMBĂ! Cine sunt, de fapt, fostele soții ale lui Toni Iuruc. Cu cine s-a iubit actualul bărbat al Simonei Halep


Comentarii (5)
1581870215401957
Andronic Popovici  •  04 Iulie 2015, 08:21

Dulgherito,imi pare rau pt. tine ,stiu ca esti o fata de caracter ,iti doresc multa sanatate si bucurii ,nu te lasa infranta ,esti o luptatoare . Hai ca poti si mai ales ai si darul sa ne faci si pe noi sa zambim

858355980921987
Florin Dumitru  •  04 Iulie 2015, 08:12

felicitari pentru articol ,toate fetele merita respectul nostru

vladutz13
vladutz13  •  03 Iulie 2015, 16:52

Nu stiam ca este accidentata, multa sanatate

Vezi toate comentariile (5)
Comentează