Articol de Roxana Fleşeru, Cristi Preda (foto), Luminița Paul - Publicat sambata, 04 aprilie 2026, 19:00 / Actualizat sambata, 04 aprilie 2026 19:02
Argentinianul Mariano Navone (25 de ani, locul 60 ATP) va disputa pentru a doua oară finala de la Țiriac Open, după cea de acum doi ani, el învingându-l pe olandezul Botic van de Zandschulp (30 de ani, numărul 62 mondial) în semifinale, 5-7, 7-6 (3), 7-5.
Prima minge de meci pentru Mariano Navone, la 3 ore și 33 de minute de la startul unei partide fascinante, plină de urcușuri și alunecări. Tribunele ticsite păstrează în aer secunde de tăcere, dar Botic van de Zandschulp trimite prea lung și sărbătoarea poate începe!
Pentru a doua oară, argentinianul va disputa finala de la Țiriac Open. A mai reușit acest lucru în 2024, când ceda în fața lui Marton Fucsovics. Acum va mai avea o șansă de a ține în brațe trofeul și de a cuceri întâiul titlu ATP al carierei. Ca să fie acolo însă, a trebuit să lupte cu toate resursele, fizice și mintale, împotriva unui adversar pe care l-a întâlnit în premieră.
Botic van de Zandschulp, spre deosebire de Navone, a avut un traseu mai drept până în semifinale, fără set pierdut și doar unul cu prelungiri, în meciul cu Alexander Shevchenko din turul secund. Și a început mai bine acest penultim act trepidant, conducând cu 3-0.
Mariano Navone a salvat două mingi de meci
De atunci încolo, un break nu mai reprezenta minima garanție a reușitei, a succesului. Atâtea răsturnări de situație s-au adunat, ca un ac de telegraf scăpat de sub control. De la 5-2 pentru olandez, s-a făcut 5-5, dar Botic a smuls până la urmă primul set cu 7-5.
Drama a atins cerul în partea a doua, când Mariano și-a cedat serviciul la 3-4, iar în game-ul următor a salvat prima minge de meci. Și la 4-5 încă una, după care a trimis meciul în decisiv cu un tie-break controlat, 7-3.
Actul al treilea a adunat patru break-uri și a divizat tribuna în susținătorii de „Come on, Botic!” și „Come on, Mariano!”. Tensiunea plesnea aproape la fiecare minge, dar în joc cel care nu s-a lăsat a fost argentinianul, în timp ce jocul olandezului a tremurat până la rupere. Prima minge de meci pentru Navone, 3 ore și 33 de minute, van de Zandschulp trimite afară, iar adversarul lui poate, în sfârșit, să zâmbească larg, cât performanța pe care a bifat-o.
Mariano Navone: „În urechea mea auzeam: «Da, da, da» când scorul spunea «Nu» tot timpul”
„A fost un meci special pentru mine”, a spus învingătorul în deschiderea conferinței de presă. „Am fost la pământ în primul set, am salvat mingi de meci în al doilea, am fost condus în al treilea... nu joci prea des asemenea partide. Cheia cred că a fost aceea că am continuat să presez, am pus efort”, a adăugat el.
În ultimul game, parcă am pus un perete în spatele meu și am trimis toate mingile înapoi. Sunt fericit că am câștigat meciul, cu toate fluctuațiile – Mariano Navone
Am o relație bună cu publicul din 2024, prima dată când am venit aici. Deși Argentina e departe, cred că avem similitudini, suntem latini – Mariano Navone
După 3 ore și jumătate de efort, cum își simte picioarele? „Acum, obosite, cu siguranță”, spune zâmbind, apoi explică de ce nu este neapărat ceva ieșit din comun. „Muncim, ne antrenăm pentru asta. Jucăm cinci seturi la Grand Slam-uri, anul trecut la US Open am stat 4 ore și jumătate, dar la meciuri de maximum trei seturi, într-adevăr, 3 ore și jumătate înseamnă mult”.
Până la urmă, ce a făcut diferența, dacă ar fi să aleagă un singur lucru? „Cred că partea mintală. Am fost condus cu break, cu minge de meci, mereu condus. Așa am jucat toată partida, venind din urmă, de aceea cred că mintalul a fost cheia. În urechea mea auzeam: «Da, da, da» când scorul spunea «Nu» tot timpul. Când câștigi un meci 5-7, 7-6, 7-5, nu este o mare diferență în ce privește tenisul. Uneori e vorba de fizic, alteori de mintal. Acum cred că a fost mintalul”.
2finale a disputat până acum Mariano Navone, ambele în 2024, la Rio de Janeiro și București
Și ce trece prin mintea unui jucător când înfruntă mingea de meci a adversarului? Ce își spune? „Supraviețuiește, supraviețuiește! Atunci cred că m-am concentrat pe reverul meu cros. Am jucat multe asemenea lovituri, și slice de asemenea. Uneori, e un punct de presiune în care trebuie să stai acolo, să te agăți. Și dacă adversarul face punctul, îi spui felicitări și asta e!”, a încheiat el, zâmbind din nou. Poate zâmbi toată seara, iar mâine va disputa prima sa finală în doi ani. Uneori doi ani înseamnă mai mult decât s-ar crede.
Cele mai lungi meciuri de la Țiriac Open 2026
- Mariano Navone (Arg) – Botic van de Zandschulp (Ola) 5-7, 7-6 (3), 7-5 » 3h33 (semifinale)
- Daniel Altmaier (Ger) – Dino Prizmic (Cro) 3-6, 7-6 (1), 7-6 (7) » 3h21 (sferturi)
- Daniel Merida (Spa) – Otto Virtanen (Fin) 7-6 (4), 5-7, 7-5 » 2h53 (turul 1)
- Damir Dzumhur (Bos) – Filip Jianu (Rom) 6-3, 4-6, 7-6 (4) » 2h43 (turul 1)
AI UN PONT? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.