TENIS  ·  WIMBLEDON

Wimbledon se joacă pe GSP.ro » Tradiție mai presus de orice: regulile All England Club, de la Middle Sunday și reverența spre loja regală până la dungile colorate de doar un centimetru

Simona Halep, în plan apropiat, și Serena Williams disputând finala 2019 în echipament complet alb Foto Guliver/GettyImages
Simona Halep, în plan apropiat, și Serena Williams disputând finala 2019 în echipament complet alb Foto Guliver/GettyImages

Articol de , - Publicat luni, 06 iulie 2020 19:20 / Actualizat luni, 06 iulie 2020 20:07

Turneul londonez, cel mai vechi din istorie între cele de Mare Șlem, are obiceiurile și regulile sale ferme, unele dintre ele neschimbate în peste 140 de ani

  • În perioada 29 iunie-12 iulie era programat turneul de la All England Club, anulat însă din cauza pandemiei de COVID-19. GSP vă oferă în schimb amintiri, povești și momente inedite

1877. Prima ediție se disputa la All England Croquet and Lawn Tennis Club de pe Worple Road, Wimbledon, cu un tablou de 22 de jucători care se înscriseseră citind un anunț publicat pe 9 iunie în revista The Field. Avuseseră exact o lună la dispoziție până la startul turneului, care era deschis tuturor amatorilor. Au plătit o taxă de intrare de 11 șilingi, și-au adus propriile rachete – mingile erau furnizate de club – și au luat în serios avertizarea de a veni cu pantofi „fără tocuri”. În condiții aproape improvizate, cu tribune încropite din câteva scânduri, 200 de oameni, majoritatea stând în picioare, l-au văzut pe Spencer Gore devenind primul campion la Wimbledon din istorie. 

Din 1884, femeile au fost acceptate și ele în competiție, cu tablou de simplu. An după an, decadă după decadă, competiția britanică a crescut în prestigiu și în tradiție. În 1922, clubul s-a mutat de pe Worple Road pe Church Road și acolo a rămas până în ziua de azi. Ceea ce înseamnă că Terenul Central londonez, construit în acel an, e cel mai vechi dintre cele de Mare Șlem, suferind doar o îmbunătățire majoră în 2009, când i s-a adăugat un acoperiș retractabil. 

Excepții în Middle Sunday

Chiar și o plimbare scurtă pe aleile de la All England Club e suficientă pentru a capta esența atmosferei de acolo. Mov și verde, culorile emblemă, iedera îmbrăcând fațade cu haina ei lucioasă, petuniile curgătoare legănându-și florile din ghivece, oficialii purtând cu eleganță și oareșce morgă costumele oficiale, mai formale decât în celelalte turnee, căpșunele cu frișcă și paharele de Pimm’s – toate fac parte din tabloul vast al Wimbledonului. Alături de reguli. Stricte și, unele dintre ele, neschimbate în peste 140 de ani.

Terenul Central de la All England Club, cu fațada acoperită de iederă Foto Guliver/GettyImages

Una dintre ele este aceea care prevede ca în duminica de mijloc, numită chiar așa, Middle Sunday, să nu se joace, indiferent de circumstanțe. A rămas nemodificată, dar a fost încălcată de patru ori în istorie, atunci când vremea nefavorabilă a făcut ca programul să se aglomereze peste măsură. Prima dată s-a întâmplat în 1991, după cinci zile de ploaie, apoi la edițiile din 1997, 2004 și, cel mai recent, 2016. 

Așa e Wimbledon-ul: o enclavă de tradiție într-o lume modernă aflată în continuă grabă. O tradiție care cuprinde și un dineu oficial la finalul turneului, la care protagoniștii sunt campionii și finaliștii respectivei ediții. Ei, rochiile de bal și smochingurile lor. 

Regalitate și reverență

Ilie Năstase, aici în 2014, a fost invitat de multe ori în loja regală Foto Guliver/GettyImages

Wimbledon-ul este an de an și în atenția familiei regale britanice, care deține o lojă imensă pe Terenul Central, 74 de locuri la care au acces membrii Royal Family și invitații lor, în fiecare zi alții. Regina este sponsor al All England Club, iar vărul ei, Ducele de Kent, președintele clubului, el și ducesa înmânând trofeele câștigătorilor. Una dintre cele mai vechi tradiții prevede ca, la intrarea și la ieșirea de pe Central, jucătorii să facă o reverență spre loja regală. Regula a suferit o modificare din 2003, gestul fiind obligatoriu doar dacă regina Elisabeta sau prințul Philip sunt prezenți. 

Sistem unic pentru favoriți

Celelalte turnee de Mare Șlem își desemnează capii de serie în funcție de clasamentele mondiale, WTA, respectiv ATP. La Wimbledon lucrurile se pot schimba însă, organizatorii ținând cont de următoarea formulă: punctele din ierarhia oficială plus 100% puncte adunate în turnee pe iarbă în ultimele 12 luni plus 75% puncte obținute în cel mai bun rezultat pe iarbă în 12 luni înainte de acestea. Un sistem care a primit critici de-a lungul anilor, dar care rămâne ferm. 

7 edițiiau fost favoriți numărul 1 Roger Federer, respectiv Pete Sampras, ei având cele mai multe asemenea desemnări

Pete Sampras cu trofeul cucerit în 1999 Foto Guliver/GettyImages

Un cod vestimentar tot mai drastic

Când zici Wimbledon te gândești imediat la alb pentru că din 1877 de când a pornit la drum acest turneu jucătoarii se îmbrăcau așa, pentru a nu se vedea că transpiră. Competiția de la All England Club este singura care are un cod vestimentar pe care care jucătorii trebuie să-l respecte cu strictețe. „Se pot remarca prin tenisul pe care-l practică, nu prin culoarea echipamentului”, a  spus un reprezentant al turneului. Codul a devenit din ce în ce mai specific din 2014, astfel se pot purta echipamente albe cu o singură culoare, dar care să nu depășească o linie de un centimetru și care nu poate fi poziționată oriunde. În plus. nu mai pot fi purtate accesorii de alte culori pe sub echipament, așa cum era cazul înainte, spre exemplu, în 2009, Sorana Cîrstea avea pe sub rochia albă de la adidas o pereche de pantalonași roșii. 

Sorana Cîrstea și pantalonașii roșii din 2009 Foto Guliver/GettyImages

Tălpi portocalii? Nici Federer nu are voie

  • în 2013, Roger Federer a fost rugat să nu mai folosească pantofii Nike, pentru că aveau talpa portocalie. „Nu eram sigur dacă sunt conformi, am apucat să-i port doar un meci. Apoi am plătit prețul pentru că am pierdut în turul al doilea, însă a fost o mișcare riscantă și îndrăzneață”, a spus amuzat elvețianul, învins de Serghei Stakhovsky. În anul următor a apărut o specificație în cod, subliniindu-se că și tălpile trebuie să fie albe
  • Andre Agassi a refuzat să participe la Wimbledon între 1988 și 1990 pentru că el își dorea echipamente colorate
  • în 2017, juniorii Zsombor Piros și Wu Yibing au fost nevoiți să întrerupă meciul în care erau implicați pentru că oficialii le-au spus că lenjeria intimă nu corespunde cu codul vestimentar, ei au primit fiecare câte o pereche albă de la organizatori, au mers la vestiare pentru a se schimba și au câștigat meciul. Austriacul Jurij Rodionov, care purta și el chiloți închiși la culoare, a fost de asemenea trimis la vestiar să se schimbe, dar acest lucru s-a întâmplat înainte de startul meciului său
Tălpile portocalii ale lui Roger Federer au rezistat doar un meci Foto Guliver/GettyImages

Fără reclame pe panouri

Turneul de la Wimbledon se mai diferențiază prin ceva de restul competițillor de Mare Șlem: pe niciun teren nu sunt trecuți sponsorii pe panourile care separă suprafața de joc de tribune. Explicația ar fi că membrii clubului vor să păstreze o imagine curată a întrecerii și să nu pară că vor să-l facă prea comercial. 

Coadă pentru bilete

Spectatorii așteptând disciplinați la coadă pentru bilete Foto Guliver/GettyImages

Wimbledon-ul rămâne printre puținele evenimente sportive din Mare Britanie și din lume la care poți cumpăra bilete premium chiar în ziua desfășurării lor. Astfel, spectatorii dorm în corturi pentru a prinde un loc cât mai bun la coadă, ceea ce le dă posibilitatea de a cumpăra tichete pentru Terenul Central, cu excepția ultimelor patru zile, Terenul 1, Terenul 2, dar și permise de acces pentru terenurile unde nu sunt tribune. 

Citește și celelalte episoade despre Wimbledon:



Florin Salam a chemat toate televiziunile să facă un anunț important în fața spitalului: 'Pur și simplu suntem disperați'
Libertatea
Comentarii (0)

Articolul nu are încă nici un comentariu. Fii primul care comentează!

Comentează
Agenda
Oră Competiție / Post TV
Program TV complet

Liga 1