Articol de Roxana Fleşeru - Publicat luni, 02 martie 2009 00:00
Biatlonista Eva Tofalvi traversează în acest an cel mai bun sezon al carierei.
E stîngace, dar trage cu dreapta. E ambiţioasă şi încăpăţînată. E din Harghita Băi. Schiază şi trage cu puşca. E blondă şi înaltă. Ea e Eva Tofalvi, biatlonista care în acest sezon a reuşit o performanţă istorică pentru sporturile de iarnă din România.
Pe 18 decembrie 2008 a ocupat locul doi în proba de 15 km individual la etapa de Cupă Mondială de la Hochfilzen (Austria). Peste aproape două luni, Eva afla că este cîştigătoare în urma descalificării sportivei de pe prima poziţie.
Debut previzibil
Cară în spate o puşcă, dar şi 26 de ani de muncă pe zăpadă. "Aveam muntele lîngă mine, mi-era imposibil să nu fac un sport legat de zăpadă. Am pus schiurile în picioare la cinci ani. În clasa a doua m-am apucat de schi fond. Iar la 15 ani am pus prima oară mîna pe o puşcă", aşa sintetizează în cuvinte Eva începuturile poveştii sale.
Începuturi care au transformat-o în primul rînd fizic. Eva Tofalvi scrie, mănîncă cu stînga, dar a fost nevoită să tragă cu cealaltă mînă. De ce? "Pentru că pe vremea aceea în ţară nu existau puşti care să-mi permită să-mi folosesc mîna stîngă", adăugă Eva. Şi a rămas aşa.
Liberă doar o lună pe an
Biatlonul e un sport de iarnă, dar care nu-i lasă Evei decît o lună liberă din cele douăsprezece ale anului. În rest, totul e antrenament şi concursuri. La un moment dat intervine şi rutina. "Noroc că mai schimbăm locul, împachetăm, despachetăm. Nici nu stau în oraşe, ci în vreun sătuc, unde trece o vacă dimineaţa şi ăsta e evenimentul zilei. M-am obişnuit!", mărturiseşte printre zîmbete largi Eva. :)
Se îndreaptă spre final
La 30 de ani, gîndul la retragere se poate strecura printre atîtea curse. "Sezonul viitor e decisiv. Trag linia după Jocurile Olimpice de la Vancouver. Fac totul din plăcere, nu pentru că nu am din ce trăi", subliniză Eva, care a participat la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice. Atunci înseamnă că se poate trăi din biatlon? " Da, se poate trăi", spune apăsat sportiva.
Gînduri de retragere au existat însă după JO din 2002, cînd Eva n-a reuşit să termine între primele 50 în cursa de 15 km. "A fost cel mai urît moment al carierei". Însă nu a renunţat şi acum se bucură de cel mai bun sezon. După locul unu la etapa de Cupă Mondială din Austria, sportiva din România s-a clasat pe locul şapte la CM din Coreea. Dar nu e cea mai bună performanţă, ea reuşind în 2001 să urce pe poziţia a şasea. "După treizeci de ani încep să-ţi intre minţile în cap. Aş vrea să mai am douăzeci de ani, dar să gîndesc ca acum", mai spune Eva
Biatlonista Eva Tofalvi traversează în acest an cel mai bun sezon al carierei.
E stîngace, dar trage cu dreapta. E ambiţioasă şi încăpăţînată. E din Harghita Băi. Schiază şi trage cu puşca. E blondă şi înaltă. Ea e Eva Tofalvi, biatlonista care în acest sezon a reuşit o performanţă istorică pentru sporturile de iarnă din România.
Pe 18 decembrie 2008 a ocupat locul doi în proba de 15 km individual la etapa de Cupă Mondială de la Hochfilzen (Austria). Peste aproape două luni, Eva afla că este cîştigătoare în urma descalificării sportivei de pe prima poziţie.
Debut previzibil
Cară în spate o puşcă, dar şi 26 de ani de muncă pe zăpadă. "Aveam muntele lîngă mine, mi-era imposibil să nu fac un sport legat de zăpadă. Am pus schiurile în picioare la cinci ani. În clasa a doua m-am apucat de schi fond. Iar la 15 ani am pus prima oară mîna pe o puşcă", aşa sintetizează în cuvinte Eva începuturile poveştii sale.
Începuturi care au transformat-o în primul rînd fizic. Eva Tofalvi scrie, mănîncă cu stînga, dar a fost nevoită să tragă cu cealaltă mînă. De ce? "Pentru că pe vremea aceea în ţară nu existau puşti care să-mi permită să-mi folosesc mîna stîngă", adăugă Eva. Şi a rămas aşa.
Liberă doar o lună pe an
Biatlonul e un sport de iarnă, dar care nu-i lasă Evei decît o lună liberă din cele douăsprezece ale anului. În rest, totul e antrenament şi concursuri. La un moment dat intervine şi rutina. "Noroc că mai schimbăm locul, împachetăm, despachetăm. Nici nu stau în oraşe, ci în vreun sătuc, unde trece o vacă dimineaţa şi ăsta e evenimentul zilei. M-am obişnuit!", mărturiseşte printre zîmbete largi Eva. :)
Se îndreaptă spre final
La 30 de ani, gîndul la retragere se poate strecura printre atîtea curse. "Sezonul viitor e decisiv. Trag linia după Jocurile Olimpice de la Vancouver. Fac totul din plăcere, nu pentru că nu am din ce trăi", subliniză Eva, care a participat la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice. Atunci înseamnă că se poate trăi din biatlon? " Da, se poate trăi", spune apăsat sportiva.
Gînduri de retragere au existat însă după JO din 2002, cînd Eva n-a reuşit să termine între primele 50 în cursa de 15 km. "A fost cel mai urît moment al carierei". Însă nu a renunţat şi acum se bucură de cel mai bun sezon. După locul unu la etapa de Cupă Mondială din Austria, sportiva din România s-a clasat pe locul şapte la CM din Coreea. Dar nu e cea mai bună performanţă, ea reuşind în 2001 să urce pe poziţia a şasea. "După treizeci de ani încep să-ţi intre minţile în cap. Aş vrea să mai am douăzeci de ani, dar să gîndesc ca acum", mai spune Eva
Partea întunecată
Nu totul este roz, există mult sacrificiu. "Nu e ca-n tenis. Dacă ai ajuns în prima sută de jucători, eşti bine. La noi degeaba eşti în top treizeci. Dacă nu ajungi între primele zece, nu exişti", mai spune Eva. La nuanţarea culorilor din biatlon participă şi cazurile de dopaj. "E o ruşine foarte mare. Toată viaţa o să ai o pată, ai trişat şi nu e normal", subliniază Eva.
Într-o viaţă dedicată unui sport, care s-a transformat în profesie, există şi pierderi. Ce i-a dat şi ce i-a luat biatlonul? "Mi-a dat o altfel de viaţă, dar mi-a luat tinereţea. Am sacrificat o parte din mine", spune încheie Eva.
Emoţii olimpice
Eva Tofalvi a participat la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice, Nagano (1998), Salt Lake City (2002), Torino (2006). "Olimpiada e ceva unic în viaţă. La Nagano, am avut foarte mari emoţii. Eram dezastru!", spune Eva, care a reuşit să se claseze atunci pe locul 11 la individual. "De Salt Lake City nu-mi aduc aminte cu plăcere. Am avut cele mai proaste rezultate acolo. A fost un eşec foarte mare pentru mine", completează ea. Iar în 2006, Eva Tofalvi apreciază că rezultatele au fost în limita posibilităţilor, 19 la individual, 30 la sprint şi 14 cu ştafeta.
Condiţii mai bune
Sportiva din Harghita pune rezultatele sale din acest sezon şi pe seama condiţiilor mai bune din ţară. "La mine acasă, la Harghita Băi, a fost construită o pistă de un kilometru de schi-role. Înainte nu puteam să mă antrenez decît patru săptămîni pe an în cantonamentele din Austria şi Bulgaria. Cum puteam eu atunci să le bat pe sportivele care aveau cîte zece astfel de pîrtii?. Pe drumuri oricum nu se mai putea, pentru că e sinucidere curată. Aşa că e bine că s-a construit. Acum am la 1400 de metri şi pîrtie, şi poligon", spune Eva Tofalvi.
Gîndurile din cursă
Fie că este într-o cursă individuală, start în bloc, urmărire sau ştafetă, Eva recunoaşte că îi trec prin minte tot felul de gînduri. "Cînd vezi cîte un deal lung, îţi pare rău că te-ai născut", spune Eva. Dar lucrurile se schimbă cînd ajunge în poligon. "Trebuie multă concentrare şi chiar dacă ratezi trebuie să uiţi foarte repede, pentru că vine următoarea tragere", adaugă Eva.
Despre Ahatova
Albina Ahatova a fost iniţial prima la linia de sosire în cursa de la Hochfilzen, Eva ajungînd a doua. Însă rusoaica a fost descalificată, ea fiind depistată pozitiv, astfel că victoria a revenit sportivei din România. "Îmi pare rău pentru ea, dar nu pot să fiu ipocrită şi să spun că nu mă bucur pentru mine. Pînă la urmă, ea a trişat", spune Eva Tofalvi. Românca crede că rusoaica nu s-a dopat singură şi că face parte dintr-un întreg sistem.
Fără public
Eva Tofalvi spune că se simte mai bine cînd nu este foarte multă lume la cursele la care participă. "În Gemania fac atît de mult zgomot. Oricum, acolo te simţi bine, chiar dacă ai ajuns şi pe ultimul loc, pentru că eşti aplaudat, e ceva fantastic", spune Eva. În România, biatlonista spune că n-a văzut mai mult de o sută de spectatori, în timp ce în Germania se ajunge la sute de mii.
Prenume ales la întîmplare
Sportiva legitimată la SC Miercurea Ciuc spune că numele său a fost ales de o asistentă. "Mama mea se aştepta să aibă un băiat, pentru că avea deja doi, şi nu se gîndise la un prenume de fată, aşa că a lăsat-o pe asistentă să aleagă", spune Eva.
"Fără cap nu faci nimic. Pentru acest sport îţi trebuie un minimum de inteligenţă"
"Am muncit atît de mult înainte ca cineva să mă bage în seamă"
"Există ceva în viaţă uşor? Dacă ar fi aşa, toată lumea ar face acel lucru. Biatonul e greu, dar plăcut. E un sport care te prinde din prima"
Eva Tofalvi
3.600 de grame este greutatea minimă pentru armă în cursele de biatlon
4.000 de euro este preţul unei arme de biatlon
1 medalie mondială de argint are biatlonul românesc, cucerită în 1974 de Gheorghe Gîrniţă
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
