Health Talks, episodul 44 Doctor specialist: „Diabetul poate fi reversibil” » Alimentele care ne ajută să revenim la valorile normale ale glicemiei + Adevărul despre Ozempic, medicamentul care face furori în SUA

- Doamna doctor, incidența cazurilor de diabet este în creștere la nivel mondial și în România. Care ar fi principalele motive pentru această „explozie”?
- Bun, hai să le enumerăm și pe cele clasice, factorii de risc clasici: dacă avem factori genetici și nu facem nimic pentru prevenție, dacă avem o vârstă înaintată, peste 45 de ani, dacă avem obezitate abdominală (mai mult decât restul corpului, deci un dezechilibru), dacă avem perturbări ale grăsimilor din sânge, și anume un raport dezechilibrat între HDL-colesterol (cel sănătos, protector) și trigliceride. Când există acești factori, deja ar trebui să ne punem un semn de întrebare. Dar mergem mai departe la noile descoperiri, pentru că se studiază intens în diabetologie și nu numai.

- Vă rog.
- Avem un stil de viață care s-a modificat foarte mult. În trecut, alimentația era naturală, mai redusă cantitativ (pentru că industria alimentară era mai puțin dezvoltată). Astăzi consumăm cantități mari de mâncare, bem tot felul de băuturi pline de zahăr, mâncăm sosuri cu conservanți și aditivi. În plus, multe alimente sunt modificate genetic, au antibiotice sau au adaosuri de zahăr unde nu ar trebui să fie (de exemplu, chiar și într-o conservă de pește).

- Ce înseamnă asta pentru corpul nostru?
- Toate acestea duc la o creștere a inflamației generale a corpului – o inflamație „silențioasă”, al cărei punct de plecare pare să fie microbiomul intestinal (numit și „al doilea creier”). Microbiomul reprezintă totalitatea microorganismelor care trăiesc în noi și cu care ar trebui să fim în armonie. Dacă apare un dezechilibru (numit disbioză), atunci populațiile microbiene se modifică și se perturbă balanța. În final, peretele intestinal se inflamează. El ar trebui să fie sănătos și impermeabil, dar odată cu creșterea permeabilității apar „scăpări” din intestin în cavitatea abdominală. Acest proces duce la inflamația silențioasă care, conform multor studii recente, este responsabilă de apariția bolilor cronice netransmisibile: diabet, cancer, boli neurologice, hipertensiune, boli de inimă și multe altele.

Health Talks

Totul despre o viață sexuală sănătoasă: care sunt cele mai frecvente tulburări sexuale, ce efecte nocive au pastilele-minune pentru potență și ce rol joacă pornografia + Cât durează un act intim normal

Simona Carniciu: „Este important să avem o alimentație echilibrată”

- Deci e doar un mit că dacă mâncăm mult zahăr facem diabet. De fapt, trebuie să fim atenți la întreaga alimentație.
- Exact. Este important să avem o alimentație echilibrată. Da, cei care consumă foarte mult zahăr au un risc mai mare pentru că epuizează pancreasul – îl forțează să lucreze continuu, ca și cum ai face prea mulți kilometri cu mașina și aceasta s-ar uza mai repede. Dar și restul alimentației contează. De zahărul adăugat de noi suntem conștienți, însă nu suntem atenți la zahărul ascuns în diverse produse. De exemplu, un pacient m-a sunat recent: senzorul îi arăta glicemie 356 și nu înțelegea de ce. Mâncase zacuscă de vinete și o felie de pâine. Pâinea nu explica valoarea. Am întrebat dacă zacusca era făcută acasă sau cumpărată. Era cumpărată. Acolo era zahărul ascuns. La fel, în conservele de ton – unde nu te-ai aștepta – se adaugă zahăr ca și conservant.

- Și, probabil, și pentru a ne face să consumăm mai mult.
- Mai puțin pentru gust, mai mult pentru conservare. Zahărul este un conservant excelent, ieftin și mai puțin nociv decât altele, așa că industria îl folosește des.

- Este adevărat că și frecvența meselor contează? Adică, dacă mâncăm continuu snacks-uri între mese, punem pancreasul la treabă tot timpul?
- Da. Alimentația corectă constă în mese clare și regulate. Corpul are un ritm circadian, la fel și digestia. Dacă azi mănânci prânzul la 12 și mâine la 16, perturbi acest ritm. Recomand două mese pe zi, eventual trei (mic dejun, prânz, cină), dar nu este obligatoriu să fie toate trei. Mai bine sărim o masă, decât să mâncăm haotic sau să scădem prea mult aportul caloric (sub 600–800 kcal). Ideal ar fi 1200–1400 kcal din 2 mese principale.

Simona Carniciu: „Acum se discută deja de până la 5 tipuri de diabet”

- Dar cei activi, care merg la sală, au nevoie de mai multe calorii.
- Da, totul trebuie adaptat la necesarul caloric al fiecăruia. Există calculatoare online unde îți introduci greutatea, înălțimea și nivelul de activitate, iar acestea îți calculează necesarul zilnic. Există și aparate speciale care măsoară rata metabolică bazală, dar acelea țin deja de alt nivel de evaluare.

- Multă lume crede că există un singur tip de diabet. Dar, de fapt, avem diabet de tip 1 și de tip 2.
- De fapt, acum se discută deja de până la 5 tipuri de diabet. Dar cele mai frecvente sunt tip 1 și tip 2. La diabetul de tip 1, mecanismul este autoimun – pancreasul nu mai produce deloc insulină, deci tratamentul este doar insulina injectabilă sau pompele de insulină. La diabetul de tip 2, scade atât secreția de insulină, cât și sensibilitatea organismului la insulină (apare insulino-rezistența). Aceasta este din ce în ce mai frecventă, chiar și la adolescenți supraponderali. În trecut, era mult mai rară, pentru că alimentația și stilul de viață erau complet diferite.

- O persoană aflată în stadiu de prediabet poate face ceva ca să oprească evoluția?
- Da, absolut. Prediabetul și insulino-rezistența sunt ușor reversibile prin mișcare, reducerea cantității de alimente și eliminarea dulciurilor și produselor procesate cu zahăr ascuns. Chiar și formele avansate de diabet tip 2 pot fi reversibile, dar acolo este nevoie de multă disciplină și voință.

- Ce analize ar trebui să facă cineva care vrea să afle dacă e predispus la diabet?
- Cele mai simple sunt indicii HOMA-IR (pentru insulino-rezistență) și HOMA-B (pentru funcționalitatea celulelor beta pancreatice). Aceste valori arată dacă organismul începe să scadă în funcționalitate chiar cu 10–15 ani înainte ca diabetul să fie diagnosticat. De aceea, este esențială prevenția și schimbarea stilului de viață.

Simona Carniciu: „La tipul 2 poți să stai ani de zile fără simptome”

- Există situații în care un pacient poate fi diagnosticat greșit cu diabet de tip 1 în loc de tip 2 sau invers?
- Da, au fost cazuri.

- Care sunt analizele prin care îți dai seama dacă este tip 1 sau tip 2?
- Contează în primul rând debutul. La o persoană cu diabet de tip 2, de obicei observăm asocierea cu obezitatea sau cu un exces ponderal serios, iar instalarea bolii se face mai lent. Simptomele sunt mai „tăcute”, iar glicemiile foarte mari (300–400 mg/dl) apar greu. În schimb, la tipul 1 simptomele sunt zgomotoase: scădere rapidă în greutate, fără cauză aparentă, agitație mentală, confuzie. Am avut pacienți care au ajuns la neurologie, pentru că păreau tulburări neurologice, dar de fapt creierul era „inundat” de glucoză și nu mai funcționa corect. La tipul 2 poți să stai ani de zile fără simptome și să descoperi întâmplător glicemii foarte mari (400–500). În schimb, tipul 1 se instalează brusc.

- Cum se pune diagnosticul?
- Cu analize de anticorpi – există 3–4 tipuri pe care le facem frecvent, iar rezultatul clarifică lucrurile. Totuși, am avut pacienți care inițial au ieșit negativi la anticorpi, iar după perioada 2021–2022 (post-pandemie) au dezvoltat anticorpi și, dintr-un tip 2 aparent, s-a dovedit ulterior a fi un tip 1 complet dezechilibrat. Sunt din ce în ce mai multe astfel de cazuri, în special după pandemie. Mai există și forme atipice: diabet cu manifestări de tip 1, dar care apare la maturitate. Recent, în Africa s-a descris un alt tip de diabet, asemănător tipului 1, cauzat de lipsa de proteine din alimentație (din cauza foametei). Deficiențele proteice dezechilibrează metabolismul și declanșează un diabet asemănător tipului 1.

- Este adevărat că diabetul de tip 1 poate fi declanșat și de stres sau de anumite condiții psihice?
- Da, dar trebuie să fie un stres major.

- De lungă durată?
- Nu neapărat. Poate fi și un șoc foarte puternic, o traumă majoră, iar organismul reacționează brusc. Am avut cazuri de pacienți perfect sănătoși, cu analize normale, care după un eveniment traumatic au dezvoltat diabet de tip 1.

Simona Carniciu, despre alimentele care ne ajută să revenim la valori normale ale glicemiei

- Vreau să revin un pic la diabetul de tip 2. Există alimente care ne pot ajuta să reducem riscul de a face boala?
- Da, sunt destul de multe. Hai să le luăm pe categorii. Produse animale – putem mânca carne, nu tocături, ci simplă, pe grătar, la cuptor, fiartă. Peștele intră în aceeași categorie. Ouăle sunt un aliment complet și sănătos. Lactatele, în schimb, când există inflamație, e mai bine să fie limitate. O excepție este chefirul, care are efect benefic asupra microbiomului. Apoi cereale integrale, consumate corect și în cantități decente, sunt benefice sau neutre. Din păcate, ne concentrăm prea mult pe grâu și pe cerealele dulci de dimineață. Am uitat de mei (pe care am ajuns să îl dăm la păsări) sau de hrișcă, foarte consumată în Republica Moldova și foarte sănătoasă.

- Ce ar mai fi?
- Leguminoase, fasole, linte, năut etc. Au fibre și sunt benefice dacă sunt integrate corect în alimentație. Consumul simplu crește glicemia, dar combinate cu salate sau legume, efectul este mult mai echilibrat. Apoi, fructe și legume. Afinele sunt printre cele mai valoroase, cu efect antioxidant puternic, benefice pentru microbiom și creier. Ideal ar fi să le consumăm regulat, la câteva zile. Alte fructe trebuie consumate cu moderație, pentru că au fructoză și glucoză. În schimb, toate legumele sunt recomandate: conopidă, broccoli, sparanghel, ardei, roșii, avocado etc. Ele aduc fibre, vitamine, minerale și antioxidanți. Cel mai simplu este să combinăm cât mai multe: de exemplu, pește (la grătar sau din conservă), câteva boabe de leguminoase, salată verde, sparanghel la cuptor. Acum există chiar companii care vând astfel de boluri gata pregătite.

Simona Carniciu: „Ozempic-ul dă adesea o stare de oboseală și lipsă de energie”

- Mulți oameni refuză să adopte un stil de viață sănătos și așteaptă o „pastilă minune” sau un tratament care să facă toată treaba. În SUA se vorbește mult despre Ozempic. Chiar este un medicament-minune?
- Oamenii aleg adesea varianta simplă, mai ales dacă nu reușesc să iasă din zona de confort. Ozempic este un tratament injectabil, parte din clasa analogilor GLP-1. La noi, echivalentul este „Wegovy” (cu dozaj mai mare) sau „Mounjaro” (care combină GLP-1 cu GIP – o treaptă superioară). Din experiența mea, consultațiile clasice de nutriție s-au transformat tot mai mult în terapii cu aceste medicamente pentru obezitate. Ele ajută foarte mult, dar nu sunt suficiente dacă pacientul nu își schimbă și stilul de viață. În plus, pot apărea efecte adverse și probleme atunci când pacienții nu mai merg la control.

- Ce inconveniente există?
- Aceste medicamente, Ozempic sau Wegovy, dau adesea o stare de oboseală și lipsă de energie, ceea ce face mai greu de urmat un program de exerciții fizice.

- Totuși, de ce are atât de mult succes? Am citit că inclusiv Serena Williams ar fi slăbit cu Ozempic.
- Există două categorii de pacienți care îl folosesc: cei care vor să slăbească, dar nu vor să facă niciun efort, și cei care nu pot controla senzația de foame (le este permanent foame). Pentru aceștia, tratamentul e uneori necesar pe viață. Eu însămi am testat Ozempic timp de o lună, când nu reușeam să slăbesc nici cu propriile diete. Am pierdut 6 kg în acea perioadă, dar am simțit lipsă de energie și câteva efecte adverse. Una peste alta, este un tratament foarte bun, cu efecte pozitive nu doar asupra greutății, ci și asupra metabolismului glucozei și al grăsimilor, scăzând riscul de Alzheimer și de boli cardiovasculare. Există și cercetări privind microdozajul, care ar putea avea efecte de longevitate. Dar trebuie spus clar: nu este o „minune” dacă nu este însoțit de dietă și de un minim efort de mișcare.

Simona Carniciu: „După ce întrerupi tratamentul cu Ozempic, senzația de foame este de lup”

- Spuneați de efectele acestea pe termen scurt ale Ozempicului. S-au făcut studii și pentru efectele pe termen lung ale acestui medicament?
- Nu avem încă atât de mult timp pentru că este recent introdus pe piață. Căutăm tot felul de efecte și eu deja urmează să-mi depun documentele acum, pentru că nu poți să faci nicio cercetare până nu depui și nu obții un acord pentru anumite aspecte în raport cu aceste tratamente injectabile. Ideea este că trebuie să studiem cât mai mulți pacienți, să vedem efectele, pentru că altfel nu avem rezultate pe termen lung. Mai sunt persoane care continuă tratamentul, dar și persoane care au urmat, nu știu, un an de zile, au slăbit, apoi au întrerupt tratamentul și aici deja vorbim de o altă categorie. Dacă nu te mai ține nimeni în frâu, ce se întâmplă? Începi ușor, ușor să revii la stilul de viață pe care îl aveai anterior: azi o bere, mâine jumătate de ciocolată, poimâine un cornuleț, un croissant la Paris și tot așa.

- Ajungi de unde ai plecat.
- Exact, ajungi din nou să intri pe trendul acela de a crește în greutate. Și vă spun din experiență: după ce întrerupi tratamentul, senzația de foame este de lup. Nu mai e foamea pe care o aveai înainte, este de lup efectiv. Atunci trebuie să reziști foarte stoic și să ai grijă să te antrenezi. Pentru că, odată micșorat stomacul, dacă mănânci puțin, este fiziologic și mecanic să se micșoreze. Dacă treci de această perioadă, e bine; dacă nu, te îngrași la loc. Deci sunt foarte multe aspecte aici și cred că putem face o emisiune doar pe tratamentul acesta.

Simona Carniciu: „Am o problemă foarte mare cu covrigii la cabinetul de diabet”

- Vorbeam mai devreme de dispozitivele acestea moderne care au apărut – pompele de insulină sau senzorii de glicemie. Cum ați observat dumneavoastră că le-au schimbat viața oamenilor care au diabet și cât de accesibile sunt în România?
- Accesibilitatea ar fi subiectul pe care vreau să-l tratez întâi. Sunt mai puțin accesibile din două puncte de vedere. Odată, de exemplu, pentru persoanele cu diabet tip 1 care depun dosarul pentru a obține aceste dispozitive durează destul de mult – șase luni, un an de zile, poate chiar mai mult doar pentru aprobarea dosarului. După care, la fiecare trei luni trebuie să faci o internare de zi într-un centru regional. Deci, gândește-te la o persoană care are acces limitat atât la transport, cât și la finanțe: să meargă la trei luni la București, la Brăila etc., unde sunt centrele, nu este deloc ușor.

- Apoi?
- Dacă le-ar achiziționa contracost, costurile nu sunt mici deloc. Dacă vorbim de senzori, nu de pompe – pentru că acestea sunt de cele mai multe ori decontate de casă, chiar dacă durează mult și pacienții așteaptă. Din experiența personală, cred că am cunoscut doar două-trei persoane care și-au achiziționat pompa, dar din afara țării. Iar un senzor ajunge undeva la 400 de lei pentru 14 zile. Ceea ce este destul de scump pentru unii, rezonabil pentru alții. Dar acum să vin și cu efectele. Dacă stăm și ne uităm la costuri versus efectele pozitive, este incomparabil. Am văzut persoane care nu știau la ce reacționează, exact cum îți spuneam mai devreme cu zacusca care avea zahăr pe etichetă. Nu ar fi știut niciodată.

- Ne puteți da și alt exemplu?
- Mulți pacienți se trezesc dimineața cu glicemia 130-140 și stau liniștiți că „nu e mult”. După care își fac hemoglobina glicozilată și iese mare, 8. Nu se corelează cu glicemia de dimineață. De fapt, ce se întâmplă în timpul zilei? Le crește glicemia după masă și poate să stea 3-5 ore la valori de 200-300. Am o problemă foarte mare cu covrigii la cabinetul de diabet. „Ce ai mâncat?” – „Un covrig.” Glicemia: 350. „Poftim? Dar e doar un covrig!”. Ideea este că oamenii nu știu ce le face bine și ce le face rău. De multe ori nu știi că o banală mâncare are zahăr. Și vezi asta pe senzor: începe să crească glicemia. În momentul în care observi reacția după anumite alimente, știi foarte bine ce ai de făcut: le elimini sau reduci gramajele.

Simona Carniciu: „Ar fi foarte util ca oricine să-și pună măcar o lună-două senzor”

- Acest senzor de glicemie îl recomandați și unei persoane care nu are diabet?
- Foarte bună întrebare. Da, l-am folosit chiar și eu. Țin minte că am fost la cinema și nu mi-a convenit deloc ce am văzut după ce am mâncat o porție mare de nachos cu sosuri și salsa. Am rămas cu glicemia la 186 mg/dl. Practic, vârful a fost între 160 și 180 și a durat aproape patru ore. A doua oară m-am gândit serios dacă mai mănânc nachos. Eu, de obicei, sunt o persoană hipoglicemică. La mine glicemia normală e în jur de 70, la limita de jos. Ideea este că, dincolo de cei care au rezistență la insulină sau o scădere a producției celulelor secretoare de insulină, ar fi foarte util să-și pună măcar o lună-două senzori.

- De ce?
- Pot testa alimentele și activitățile. Pentru că, de exemplu, faci mișcare și glicemia scade. Sau, dacă alergi sau mergi rapid după ce ai mâncat, glicemia nu mai crește la fel, pentru că mușchiul consumă deja glucoza. Am avut pacienți care au vrut să-și testeze stilul de viață, să vadă la ce reacționează și cum, și au purtat senzori. În câteva luni au reușit chiar să elimine de pe lista lor alimente preferate care nu le făceau bine.

- Da, pentru că atunci când vezi exact efectul mișcării – pozitiv – sau al mâncării – negativ – e mult mai ușor să spui: „Uite ce bine îmi face asta!”
- Deja devine o motivație. Faptul că vezi concret ce se întâmplă este complet diferit față de a te baza doar pe voință. Te disciplinează. Este acel control de care vorbeam mai devreme. Un senzor devine un tip de control. Dacă mai ai și un ceas sau un inel smart care îți citește și alte date, poți integra mai multe informații și poți schimba stilul de viață. Am avut pacienți care se plângeau de somn prost sau adolescenți care adormeau foarte târziu. După ce au folosit senzorul, au văzut clar efectele unui somn sănătos comparativ cu somnul după ora 3 dimineața și trezitul la prânz. Este incomparabil, pentru că metabolismul este influențat direct de un somn de calitate, respectând ritmul natural al corpului.

Simona Carniciu: „Comisiile de evaluare sunt foarte lente”

- În încheiere, aș vrea să vă propun un joc: dacă ați putea schimba un singur lucru la politicile de sănătate din România legate de diabet, care ar fi acesta?
- Sunt mai multe lucruri. De exemplu, am avut o pacientă însărcinată, cu diabet de tip 1. O perioadă de două săptămâni a putut să își cumpere senzori, apoi nu și-a mai permis. În România, multe persoane nu au acces la resurse financiare decente. Priorități precum acestea nu ar trebui să aștepte un an pentru aprobare. Mi se pare o urgență de grad zero. În sarcină, glicemiile sunt și mai greu de controlat, iar copilul riscă să se nască cu o greutate prea mare, ceea ce îi afectează sănătatea pe termen lung. Aceste situații ar trebui rezolvate imediat.

- Ce probleme mai sunt?
- Comisiile de evaluare sunt foarte lente, bazate pe dosare și hârtii, într-o eră digitală în care lucrurile ar trebui să fie simple și eficiente. În plus, programul național a eliminat coasigurații. Astfel, persoane cu diabet care nu au venituri au trecut pe programul național și au acces doar la rețeta pentru diabet, dar nu și la tratamentul comorbidităților. Or, aproape nimeni nu are doar diabet, fără alte probleme asociate. Aceste comorbidități complică situația și, dacă nu sunt tratate, pacienții ajung la urgență. Iar urgența este cea mai mare risipă financiară în sistemul medical. Am în cabinet multe persoane care erau coasigurate și acum nu își mai permit analizele. Vor avea rețeta pentru diabet, dar pentru restul bolilor… „Dumnezeu cu mila”. Iar realitatea este că, de cele mai multe ori, complicațiile asociate omoară, nu diabetul în sine.

Emisiunea integrală cu Simona Carniciu

- Am înțeles. Sper că i-am făcut pe oameni să înțeleagă că primul pas, înainte de pompe sau alte dispozitive, este schimbarea stilului de viață. Acest lucru îl putem face chiar noi, eventual sub supravegherea unui nutriționist sau medic.
- Sau cu ajutorul aplicațiilor, în cazurile în care nu putem merge des la medic și nu sunt probleme grave. Există ghiduri simple pentru un stil de viață mai sănătos. Noi ne bucurăm de cazurile complexe, unde e nevoie de intervenții multiple – psihologie, nutriție, corectarea microbiomului, tratarea obezității severe. Dar pentru persoanele aparent sănătoase, aplicațiile sunt suficiente pentru a-și monitoriza stilul de viață și pentru a-și îmbunătăți parametrii. Am terminat recent, împreună cu colega mea din Brașov, Alina Spinean, câteva articole și un studiu de cercetare pe aceste tehnologii și rezultatele au fost foarte bune: scădere în greutate, somn mai bun, parametri metabolici îmbunătățiți.