Articol de Mihai Mironică - Publicat vineri, 10 octombrie 2025 13:24 / Actualizat vineri, 10 octombrie 2025 13:29
Pe Mircea Lucescu îl încurca foarte tare meciul cu Moldova. Dacă se poate ca naționala României să joace cât mai puțin… Deși mergem din an în Paște la un turneu final, ne dorim cât mai puține meciuri pentru România…
Același Mircea Lucescu se plânge că nu au venit foarte mulți spectatori la Arena Națională după ce el a ales să joace cu o echipă care a luat 11 goluri de la norvegieni. Poate, dacă nu jucam deloc, veneau mai mulți fani ai României la stadion.
Îți este frică să joci meciuri dacă simți că nu ai fotbaliști. Altfel, jucătorii obișnuiesc să spună că meciul este cel mai bun antrenament. Iată, Austria i-a dat 10 goluri naționalei din San Marino și vine să joace la București.
Dacă îți este teamă că Miculescu va fi epuizat cu Austria că a încercat să depășească un moldovean, pune un alt jucător în fața basarabenilor. Nimeni nu l-a obligat pe Lucescu să joace cu aceeași formulă de start luna trecută și împotriva Canadei, și în Cipru.

E Lucescu ce-i trebuie naționalei?
Lucescu continuă să atace în mod nejustificat unii dintre jucătorii lui. Așa a făcut-o cu Mihai Popescu după partida cu Bosnia-Herțegovina, așa a făcut-o acum cu Ionuț Radu.
Acolo, la golul moldovenilor, e simplu, a fost fault. Radu avea ambele mâini pe minge, basarabeanul i-a dat peste brațe fără să atingă mingea. Lucescu spune că Radu trebuia să respingă în corner, dar, ce, suntem la volei feminin? Radu avea mingea sub control, era firesc să încerce s-o prindă.
Această fază ne arată cam ce era acest sport înainte de apariția VAR, că tot sunt unii nostalgici după „frumusețea nealterată a fotbalului”.
Mircea Lucescu se plânge încontinuu. Că i se accidentează jucătorii, că au unii probleme la cluburi, că nu e fața de masă bine pusă la conferința de presă, că trebuie să dea interviuri tuturor deținătorilor de drepturi, că jurnaliștii pun întrebări. În general, Lucescu se plânge că trebuie să-și facă treaba la care s-a angajat: să ia decizii când apar dificultăți cu unii jucători și apoi să comunice.
FRF nu a angajat o bocitoare de lux, ci un bărbat calm în situații critice care, cu experiența lui uriașă, vine cu soluții. Și care nu bâjbâie prin fotbal punându-l pe Moldovan titular ca luna viitoare să nu-l mai ia între primii 3 portari, iar pe unul ca Radu, pe care nu-l consideră de primii 3 în septembrie, să-l titularizeze în octombrie.
Mircea Lucescu pare mereu grăbit undeva. Pun ăștia meciurile prea târziu, a venit ora de somn, pleacă ultimul metrou sau tramvai? Intră peste selecționerul oaspeților care răspundea firesc întrebărilor, nu lasă jurnaliști români să termine o întrebare când discută cu el, marele Lucescu coborât printre muritori. Ține monologuri interminabile, evită dialogul scurt, la obiect, cu cât mai multe întrebări.
Lucescu și obsesia pentru trecut
Mircea Lucescu este prizonierul unei epoci demult apuse. Ne-a tot spus de temporizarea de pe vremea când el juca, despre readucerea posesiei la națională când noi am fost, și-n momentele noastre de glorie, o echipă de contre. Aseară, a pomenit de un meci recent al Cehoslovaciei, o țară dispărută de decenii.
A ajuns să ne spună că ai noștri, acum 40 de ani, erau mult mai profesioniști decât fotbaliștii din Vestul Europei. Cu tot respectul pentru minunata noastră națională care a reușit calificarea la EURO ‘84, când am ajuns acolo, am pățit două înfrângeri și un egal în cele trei partide. Dacă eram mult mai profesioniști decât ei, trebuia să-i aliniem, să-i batem în serie.
Trimiterile acestea constante către trecutul îndepărtat își au locul prin documentare. Nu are rost să ne refugiem în performanțe de acum o jumătate de veac. România are nevoie de comunicare civilizată, neciuntită, despre naționala de acum.
FRF ar trebui să-l trimită pe Lucescu la un stagiu în nordul Europei pentru a vedea ce înseamnă comunicarea adevărată. Iar România de azi are nevoie de niște decizii inspirate la întrebări punctuale: poate fi Hagi un Stanciu în primul 11 cu Austria alături de cei doi Marini? Merită Moruțan mai mult decât statutul de rezervă după cele două superbe pase de gol? Cine e mai bun, Munteanu sau Bârligea? E perechea Burcă-Ghiță cea mai bună formulă în centrul apărării?
Chiar nu avem fundași români de valoarea lui Eissat? Să sperăm că răspunsurile corecte le vom vedea duminică, în fața Austriei. Austria singură, nu Austro-Ungaria.