)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat marti, 10 martie 2026, 13:46 / Actualizat marti, 10 martie 2026 20:58
Se împlinește astăzi jumătate de veac de când Margareta Mureșan, în prezent Juncu, a învins-o pe Nona Gaprindașvili în cadrul megaturneului de 8 Martie de la Belgrad. Competiție pe care șahista gruzină (sovietică) o va câștiga în final.
Atunci, intrată în criză de timp pe parcursul unei partide în care românca, având negrele, a adoptat Apărarea siciliană, varianta Simaghin, Gaprindașvili a cedat la mutarea 26. Doar că, își amintește Margareta, „nu s-a supărat, cum procedau alte adversare când pierdeau. Mi-a întins mâna, m-a felicitat și am rămas prietene”.
Exagerez scriind că succesul acela a fost unul istoric în condițiile în care, de 3 ori campioană națională, Mureșan s-a calificat, printre altele, în „sferturile” Turneului Candidatelor 1982?
Vă invit să căutăm răspunsul împreună. Reținând din start ideea că Gaprindașvili, acum în vârstă de 84 de ani, e prima femeie care a primit, în 1978, titlul de Mare Maestru Internațional FIDE. Multiplă campioană mondială la feminin, ea e singura care și-a adjudecat, ba încă de 6 ori, titlul suprem și la seniori!
Ca atare, n-a surprins pe nimeni apariția ei în serialul Netflix intitulat "The Queen's Gambit". Difuzarea acestuia a stârnit însă un scandal monstru. Nona i-a dat în judecată pe producătorii lui și le-a cerut daune morale de 5 milioane de dolari deoarece filmul a pretins că ea n-a jucat niciodată oficial împotriva unor bărbați! O mare minciună, o diversiune.
După ce ați citit rândurile de mai sus, sper să fi ajuns la concluzia că n-am exagerat socotind istorică izbânda Margaretei Mureșan obținută în fața campioanei campioanelor. Moment de referință pentru șahul nostru, unic.
În loc de încheiere, notez că am avut privilegiul să fi fost coleg de redacție cu doi "monștri sacri" ai eșichierului românesc. Cu Florin Gheorghiu la "Sportul" și cu Margareta Mureșan la "Flacăra".
Cum zilele viitoare, pe 13 martie, Margareta va sărbători 76 de ani, mulți înainte!, am simțit îndemnul de a scrie câteva rânduri. Și de a le considera o plecăciune înaintea întreg șahului românesc. Din păcate tot mai puțin băgat în seamă în perioada actuală.
Fără îndoială că jucătorii de ieri, deschizători de drumuri, merită mai mult respect. Inclusiv aceste rânduri.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
