Health Talks, episodul 55 Cum influențează sportul sănătatea ORL: efecte asupra gâtului, nasului și urechilor + cele două greșeli frecvente pe care le fac cei mai mulţi oameni

- Doamna doctor, ca să intrăm direct în subiect — spuneți-ne, care sunt cele mai frecvente probleme cu care vin pacienții la dumneavoastră, mai ales acum, în sezonul rece, când mulți răcesc sau au dureri de gât?
- Din păcate, pacienți am în toate sezoanele. Medicul ORL-ist este foarte căutat, pentru că specialitatea ORL se ocupă de nas, gât și urechi. Mulți fac confuzie între ORL, medicină generală sau oftalmologie. În sezonul rece, care putem spune că începe chiar din septembrie, vin foarte mulți pacienți răciți, cu viroze respiratorii — mai ales de căi superioare. Aerul rece de afară ajunge la nivelul nasului, îl inflamează și îl obstruează, rezultând un nas înfundat și o secreție apoasă, o rinoree. Poate că aceste simptome nu deranjează foarte tare la început, dar, dacă nu se ajunge la medicul specialist, o viroză banală se poate complica și transforma într-o infecție bacteriană a tractului respirator superior.

- Ce complicaţii pot apărea?
- Dintr-o simplă răceală se poate ajunge la o rinosinuzită acută, cu secreții purulente. De aceea este foarte important ca, atunci când apar astfel de simptome, să mergem la medicul ORL. Eu, cu lampa mea, pot vedea în interiorul nasului și stabili exact stadiul răcelii. Așa cum s-a întâmplat și în cazul virusului SARS-CoV-2, fiecare organism reacționează diferit. Fiecare dintre noi „preluăm” germenii în mod diferit. Virusurile și bacteriile sunt mereu în jurul nostru, „stau la pândă” și ne pot ataca atunci când imunitatea este scăzută.

- Când se întâmplă acest lucru?
- Dacă temperatura scade sub 15°C și ieșim afară, de exemplu, doar într-o cămașă, în câteva minute ne ia frigul. Când organismul se răcește, scade imunitatea locală, iar virusurile din aer pot ataca mucoasa respiratorie, infectând-o. De aceea, acum, în sezonul rece, este foarte important să ne îmbrăcăm adecvat. Trebuie totuși să ieșim afară — dar cu cât oferim corpului mai multă căldură, cu atât umiditatea mucoaselor se menține mai bine. În interiorul corpului nostru sunt 36°C; dacă inspirăm aer rece, de 0°C, mucoasa nazală are rolul de a-l încălzi. Acest efort constant de adaptare duce la inflamația mucoasei și la apariția nasului înfundat. În general, pacienții vin la mine cu nas înfundat, obstrucție nazală și secreții.

Health Talks

Sfaturile fostului nutriționist al echipei naționale: cum pot bărbații controla declinul hormonal și procesul de îmbătrânire + Alimentele care ajută la menținerea unui nivel optim al testosteronului

Ana Maria Apostol: „În primele 3-4 zile de viroză, nu este obligatoriu să mergem la medic”

- Când știm că trebuie să mergem la medic? Există mitul că, dacă mergi la medic, răceala trece într-o săptămână, iar dacă stai acasă — în șapte zile.
- Este complet fals. La debutul virozei, apar starea generală proastă, durerile musculare, durerile de cap și febra. Dacă stăm acasă, la căldură, în repaus, și luăm tratament antiinflamator, corpul capătă confort, dar imunitatea încă nu este pregătită să lupte cu bacteriile de pe mucoasă. Astfel, infecția virală se poate suprainfecta bacterian. În primele 3-4 zile de viroză, nu este obligatoriu să mergem imediat la medic. Putem lua un tratament antiinflamator, antipiretic, să stăm acasă și să ne odihnim. Dacă mergem la serviciu în această perioadă, riscăm să-i infectăm pe cei din jur. Când tușim, strănutăm sau vorbim, eliminăm picături de salivă (numite picături Flügge), care conțin virusuri și bacterii.

- Când trebuie să ne facem griji?
- Dacă, după câteva zile, secrețiile devin galbene, vâscoase, nasul se înfundă complet și nici picăturile nu mai ajută, este momentul să mergem la medicul ORL. Eu pot vedea exact stadiul bolii — dacă e la început, în plin episod sau în faza de vindecare — și pot prescrie tratamentul potrivit. De exemplu, în septembrie, dacă veneai la mine și îmi spuneai că ai nasul înfundat și strănuți, doar din descriere nu puteam ști dacă e vorba de o rinită alergică la ambrozie sau o răceală. La început, simptomele pot fi asemănătoare. Diferența se vede însă la examenul clinic: într-o alergie, mucoasa este palidă, vineție, cu secreții apoase; într-o răceală, mucoasa este roșie, inflamată și acoperită de secreții purulente. Tot la consult, îmi pot da seama și dacă un pacient fumează: mucoasa este congestionată, murdară, cu mici eroziuni, iar limba este încărcată. Deci nu e nevoie să-mi spună dacă fumează — se vede.

- În momentul în care se declanșează răceala, e bine să luăm imediat tratament sau să lăsăm organismul să lupte singur?
- Din păcate, trăim foarte stresați. Corpul nostru e suprasolicitat, creierul obosit, iar imunitatea scade. Mulți oameni lucrează 10–12 ore pe zi, fără pauze, fără aer curat. Imunitatea depinde mult și de starea psihică. Creierul, dacă este obosit, nu mai poate coordona eficient mecanismele de apărare. Este foarte important să ne mișcăm — chiar și cinci minute la fiecare oră de lucru — pentru a pune sângele în circulație. Celulele imunitare (limfocitele, neutrofilele) trebuie să ajungă prin sânge la locul inflamației. Dacă sângele stagnează, nici apărarea nu funcționează bine.

Ana Maria Apostol: „Sistemul imunitar nu se îmbunătățește prin pastile”

- Ce putem face să ne creştem imunitatea?
- În timpul somnului, organismul se regenerează. Un adult are nevoie de 7–8 ore de somn pentru ca sistemul imunitar să funcționeze optim. Deci facem față mai ușor unei răceli dacă avem o viață echilibrată: somn regulat, mișcare zilnică și cât mai puțin stres. Dacă, după două-trei zile de viroză, starea generală nu se ameliorează, nasul rămâne blocat și secrețiile se îngroașă, e nevoie de un tratament țintit, prescris de medicul ORL.

- Ați spus mai devreme că imunitatea se poate întări printr-un stil de viață echilibrat. Cât de utile sunt suplimentele „pentru imunitate” din farmacii?
- Sincer, eu cred că sistemul imunitar se formează în primul rând printr-un stil de viață corect, nu prin pastile. Văd zilnic și copii, și adulți — aproximativ jumătate-jumătate. De exemplu, copiii care tușesc și strănută în cabinet lasă germeni în aer, dar eu nu răcesc de la ei, pentru că am un sistem imunitar bun, format natural. Toate suplimentele trec prin stomac, ficat și rinichi, solicitând aceste organe. De aceea, ar fi bine să consumăm cât mai puține pastile. Vitaminele și mineralele de care avem nevoie (C, D, E, K, seleniu, zinc etc.) le putem lua din alimentație — din alimente proaspete, neprocesate, cât mai naturale.

- Putem face acest lucru cu alimentaţia modernă?
- Din păcate, alimentația modernă, foarte procesată, plină de conservanți și chimicale, afectează microbiomul intestinal, care joacă un rol esențial în imunitate. Multe produse conțin histamină, o substanță care favorizează reacțiile alergice și inflamația mucoasei respiratorii. De aici pleacă multe probleme de imunitate și respirație. Și dacă întrebi în stânga și în dreapta, o să vezi că foarte mulți copii și-au făcut deja testări cutanate sau din sânge – paneluri de alergeni – ca să afle la ce sunt alergici. Și, surpriză, testele au arătat că nu sunt alergici la nimic. Nu suntem alergici la ce se testează în laboratoare, ci la toate chimicalele pe care le introducem în corp din alimentația procesată și la aerul pe care îl respirăm în orașele mari.

Ana Maria Apostol: „Imunitatea vine, în mare parte, din stilul de viață și din sport”

- Vă referiţi la poluare?
- Da, dar nu doar poluarea. Sunt particule pe care organismul le percepe ca alergeni și care ne scad imunitatea. Ca să ne creștem imunitatea, trebuie să fim atenți la ce mâncăm și să purificăm aerul din spațiile în care petrecem mult timp. Acasă, în camerele unde dormim sau în birou, există purificatoare de aer foarte eficiente. Le recomand din tot sufletul, mai ales să fie și folosite. Mulți oameni își cumpără un purificator, dar îl pornesc doar din când în când, ceea ce e greșit. Aparatul trebuie să funcționeze permanent, chiar și când ești plecat în concediu, pentru ca aerul să fie filtrat continuu. De aici se leagă și o parte din imunitate.

+31 FOTO

- Un alt factor important aţi spus că este mișcarea.
- Mișcarea înseamnă sport, dar nu mă refer la sport de performanță, ci la activitate fizică zilnică: o plimbare mai lungă, o alergare ușoară, mersul pe bicicletă, un meci de tenis. Sportul, în orice formă, pune sângele în mișcare, oxigenează țesuturile și te face să te simți mai bine. De la începuturile omenirii, oamenii vânau, se mișcau mult și mâncau alimente crude. Trăiau mai sănătos tocmai datorită mișcării și alimentației simple. Acolo ar trebui să tindem și noi – spre un stil de viață activ și natural, ca să trăim mai bine, mai sănătoși și să nu îmbătrânim atât de repede. Imunitatea vine, în mare parte, din stilul de viață și din sport.

- Astăzi suntem foarte comozi.
- Aşa e, comandăm totul de pe internet, nici cumpărăturile nu le mai cărăm. Se spune că e suficientă o jumătate de oră de mișcare pe zi, dar depinde de fiecare persoană. Eu, de exemplu, am zile în care fac și două ore de sport. Important este să alegem o formă de mișcare care ne face plăcere. Nu trebuie să alergăm doar pentru că o face altcineva. Dacă nu poți alerga, dansează. Eu, în facultate, am făcut dans sportiv, și da, dansul este tot o formă de sport. Ce face sportul? Pune sângele în circulație, oxigenează corpul, crește secreția de serotonină și dopamină, te face să te simți bine și plin de energie. De multe ori, după ore întregi la birou, ești epuizat și ai tendința să te întinzi în pat. Dar odihna adevărată vine doar noaptea. În timpul zilei, un power nap de 20 de minute poate ajuta, dar, din experiența mea, 20-30 de minute de sport sunt mult mai eficiente. Îți dau mai multă energie și te revigorează.

Ana Maria Apostol, despre cauzele sforăitului

- Aţi spus mai devreme că nu e bine să ne expunem la temperaturi scăzute când nu suntem îmbrăcați corespunzător. Ce părere aveţi despre dușurile reci, băile în gheață sau alternanța rece-cald din saună?
- Aceste expuneri pot stimula corpul, dar trebuie făcute cu măsură. Dezechilibrul de temperatură creează un stres puternic pentru organism, care activează anumite gene latente de „luptă” și eliberează mediatori ce pot aduce un boost de energie și vitalitate. Însă nu trebuie făcut zilnic și nici nu este o metodă de bază pentru creșterea imunității. Este doar o piesă dintr-un puzzle mai mare. Imunitatea adevărată se construiește 24 de ore din 24, printr-un stil de viață echilibrat.

- Aș vrea să schimbăm un pic subiectul și să vorbim despre sforăit. Mulți bărbați, după o anumită vârstă, încep să sforăie, iar partenerii ajung să doarmă separat. Ce soluții există?
- Sforăitul este un mecanism fiziologic – îl avem cu toții. Un sforăit ușor, discret, nu e o problemă. El apare prin relaxarea musculaturii gâtului în timpul somnului. Când stăm în picioare, tubul respirator e deschis, dar când ne culcăm, se relaxează și se îngustează. Dacă musculatura este laxă, fluxul de aer devine zgomotos. Cu cât musculatura e mai slab tonifiată, cu atât sforăitul e mai puternic. Sforăitul devine grav când se asociază cu apneea în somn – adică opriri repetate ale respirației, de peste 20 de secunde. Asta înseamnă lipsă de oxigen pentru creier, care duce la dureri de cap, probleme de concentrare, oboseală și dispoziție scăzută. Creierul nu se mai odihnește, indiferent câte ore dormi.

- Care este principala cauză a apneei?
- Este adesea cauzată de obezitate. Țesutul adipos din jurul gâtului apasă pe căile respiratorii. De aceea, menținerea unei greutăți normale este esențială. Foarte mulți spun: „Dar eu am mâncat doar o prăjiturică”. Doar că o prăjitură are 900 de calorii – mult peste ce ar trebui. Trebuie să învățăm câte calorii are fiecare aliment. Dulciurile, dacă le consumăm, trebuie „arse” imediat prin mișcare. Sportul ajută enorm, indiferent de vârstă – și la 60, și la 70 de ani. Crește tonusul muscular, oxigenează creierul, menține postura și reduce sforăitul. Pe lângă asta, trebuie evitat fumatul (care inflamează căile respiratorii), alcoolul (care relaxează musculatura) și mesele târzii.

Ana Maria Apostol: „Trebuie să ne spălăm zilnic în nas”

- Există şi alte cauze?
- Există și factorul de obstrucție nazală, care poate fi rezolvat de medicul ORL, prin tratament medicamentos sau chirurgical. Mulți pacienți vin la control după o operație de desfundare a nasului și spun că sforăie din nou. Când mă uit, observ că între timp s-au îngrășat sau au reluat fumatul. Acolo nu mai ține de medic, ci de pacient.

- Am auzit că, după o operație de desfundare a nasului, unii oameni se confruntă din nou cu nasul înfundat. E normal?
- Până la un punct, da. Problema principală nu este deviația de sept, ci inflamația mucoasei nazale – ceea ce numim rinită cronică hipertrofică. În interiorul nasului, pe peretele lateral, se află cornetele nazale – structuri osoase acoperite de mucoasă. Ele filtrează, încălzesc și umezesc aerul. Când aerul este rece, uscat, poluat sau plin de praf, cornetele lucrează mai mult și se măresc. În timp, se hipertrofiază și blochează fosele nazale. Pentru comparație: exact cum mănânci mult și îți crește burta, la fel și cornetele se măresc din cauza expunerii continue la factori iritanți. De aceea, intervenția chirurgicală modernă se face prin reducerea volumului lor cu radiofrecvență – o metodă precisă, minim invazivă, care „micșorează” cornetele fără să afecteze mucoasa sănătoasă.

- Cât durează efectul?
- Depinde cât de mare a fost inflamația și cât de atent este pacientul ulterior. Dacă își menține igiena nazală, evită fumatul și își purifică aerul, efectul poate fi permanent. Igiena nazală e esențială. Așa cum ne spălăm zilnic pe dinți sau pe mâini, ar trebui să ne spălăm și nasul. În nas se adună zilnic praf și impurități care nu se văd, dar pot irita mucoasa. Există sprayuri cu apă de mare sau dispozitive speciale pentru spălarea nasului cu soluție sterilă – se găsesc în farmacii și ar trebui folosite zilnic, dimineața și seara, chiar și când nu suntem răciți.

- Cum trebuie să ne spălăm corect?
- Mulți greșesc modul de folosire: își dau cu sprayul pe spate, iar soluția curge în gât. Gâtul este o zonă sterilă, nu trebuie să ajungă nimic acolo. Corect este să stăm cu capul drept, să pulverizăm într-o nară și apoi să suflăm nasul, cu capul ușor în jos. Apoi repetăm pe cealaltă nară. Gravitația ajută la eliminarea secrețiilor. Și la copii e important: chiar și bebelușii pot avea nasul înfundat din cauza secrețiilor, nu neapărat a polipilor. Spălarea corectă, zilnică, ajută enorm. Într-o răceală, spălarea nazală repetată, chiar de 10-20 de ori pe zi, curăță germenii și grăbește vindecarea.

Ana Maria Apostol: „Foarte rar mai găsești oameni care nu au deviație de sept”

- Cum ne dăm seama că avem nevoie de o intervenție chirurgicală?
- Atunci când apar simptome de insuficiență respiratorie: dormim mult dar ne trezim obosiți, avem dureri de cap, dificultăți de concentrare, simțim că stăm tot timpul cu gura deschisă pentru a respira. Toate acestea arată că aerul nu mai trece corect prin nas, iar atunci e momentul să mergem la specialist. Nu-ți dai tu seama clar dacă ai o deviație de sept și nu-i atât de important dacă ai o deviație de sept, pentru că, de fapt, noi acum avem două probleme de incidență respiratorie: deviația de sept și rinita, care sunt mână în mână. Nu trebuie tu să-ți dai seama neapărat ce ai și să vii la mine: „am deviație de sept, vreau să mă operați, vreau să-mi faceți aia”, că n-ai de unde să știi. Medicul ORL-ist trebuie să știe. Tu doar trebuie să-ți dai seama că ai incidență respiratorie nazală, că ții gura deschisă tot timpul, că ești obosit și că simți că nu mai tragi aer cum trebuie. Și atunci tu ești deja pacient medical și se vede clar că sunt foarte mulți oameni care zic că au deviație de sept și nu au.

- Când de gravă este deviaţia de sept?
- Foarte rar mai găsești oameni care nu au deviație de sept. Dar problema mai importantă, azi, să zicem mai frecventă, nu este deviația de sept, că la deviația de sept de obicei e o curbură așa triunghiulară și mai trece aerul deasupra și pe dedesubtul ei. Pe când, când ai o rinită cronică hipertrofică, cornetul nazal se umflă ca un balon și ocupă toată fosa nazală. Și, paradoxal, poți să simți că tragi aer pe fiecare nară pe rând, le acoperi și vezi pe care nară tragi mai bine. Paradoxal, vei respira mai prost pe nara unde ai rinită, pe nara unde ai cornetul mai mare, decât pe nara unde ai deviație de sept. De aceea este foarte important acest examen clinic și să vii la doctor, în cabinet, că am foarte mulți pacienți care îmi scriu pe internet și îmi trimit mesaje: „eu am așa, așa, așa simptome, ce aș putea să fac, ce tratament îmi dați?”

- Aveţi cum să îi ajutaţi în acest caz?
- Nu am cum să-ţi dau tratament, nu este nici etic medical. Nu am cum să-ți dau tratament, că poți să ai, de exemplu, o durere de ureche, dar să ai boli diferite cu tratamente complet diferite.

Ana Maria Apostol: „Nu e normal să respirăm pe gură”

- Cât de grav este să respirăm mai mult pe gură decât pe nas?
- Noi suntem făcuți să respirăm doar pe nas, deci este foarte important să respirăm doar pe nas, pentru că nasul este singurul – mucoasa nazală este singura – care încălzește, umidifică și purifică corect aerul. Și conformația nasului, cum intră aerul în interior, îl face să intre turbionar și să fie simțit corect de terminațiile nervoase care percep aerul. Pe când, dacă respir doar pe gură, mucoasa faringiană nu are capacitatea de a încălzi aerul așa de puternic, așa de repede ca nasul, nu are capacitatea de a-l umidifica și de a-l trimite corect în plămâni. Și atunci tu vei simți că ți se usucă gâtul, dar asta e cea mai mică problemă. Important este că nu intră în plămâni – și consecutiv în creier și în organism – aerul de calitate și cantitatea de oxigen de care ai nevoie. Deci nu e adevărat că, indiferent dacă respirăm pe gură sau pe nas, tot e bine. Nu, doar pe nas trebuie să respirăm. Așa e corect.

- Am rezolvat-o cu nasul, așa, în mare...
- Probabil am putea vorbi două zile. Mai am o mențiune apropo de nas și apropo de această rinită cronică hipertrofică. Poți preveni apariția ei, să ai un nas mai desfundat, după cum am zis – aceste spălături zilnice – dar mai eficient este sportul. Sportul este foarte benefic și poate să te ajute să respiri mai corect. Pentru că, în momentul în care tu faci sport zilnic și îți alegi un sport care ți se pare ție comod, sângele tău circulă mult mai rapid prin organe, iar cornetele nazale – fiind vase de sânge mari, mucoase pline de vase – se decongestionează. Sportul mai ajută și în perioada postoperatorie.

- Cum aşa?
- După operaţie vine o perioadă de vindecare a mucoasei nazale de câteva săptămâni. Se vor vindeca mai ușor acei pacienți care sunt de felul lor sportivi, care fac sport și care încep să facă sport după două săptămâni de la operație. Am constatat eu, practic, pe pacienții mei, că se vindecă mult mai ușor.

Ana Maria Apostol: „Nu trebuie să ne curățăm urechile”

- Ne-ați spus cât de important este să curățăm nasul; cât de important este să ne curățăm și urechile și cum să o facem corect?
- Ideea este că aici este invers. Nu trebuie să curățăm urechile. Sunt două mituri complet greșite și trebuie să le inversăm: nasul trebuie curățat, iar oamenii știau că nu trebuie curățat; în schimb, urechile nu trebuie curățate – ele chiar se curăță singure.

- De ce e greşit?
- Conductul auditiv extern, care începe de la pavilion, este un conduct larg, iar pereții lui sunt acoperiți de un tegument care are glande sub-sebacee ce secretă un lichid, cum este transpirația, și glande ceruminoase, care secretă acel cerumen – ceara. Tot acest lichid sebaceu și ceara au rol de protecție. Creează o peliculă protectoare la nivelul tegumentului și împiedică pătrunderea bacteriilor.

- Ce trebuie să știm?
- Că avem niște cili în interior care fac să scoată toată mizeria din ureche în afară. Și în fiecare zi există un ciclu: ceara și sebumul care se formează în ureche ies din interior spre exterior. Adesea ai tendința să zici „îmi curge urechea”. Nu știu de ce, dar îmi curge urechea. Este absolut normal. Este un proces fiziologic și las-o să curgă, că așa se curăță urechea.

Ana Maria Apostol: „Bețișoarele nu sunt recomandate pentru urechi”

- Chiar şi în cazul persoanelor care au mult cerumen?
- Dacă vedem, mai ales la copii, că secretă mai mult cerumen, putem șterge ușor pavilionul cu un bețișor. Altfel, dacă sunt persoane care secretă mai mult cerumen decât altele – fiziologic, așa sunt ele – la baie, când intră apă în ureche, iese natural, odată cu mizeria. Unii oameni mai cred că trebuie să-și usuce urechile după baie, neapărat, să nu rămână umede. În interiorul urechilor, dacă pui un termometru, sunt 36 de grade. La 36 de grade se evaporă apa aia în câteva minute. Trebuie doar puțină răbdare – și, oricum, când te usuci pe păr cu foenul, căldura ajunge și în ureche și se usucă de la sine acele mici picături de apă.

- Nu e ok să ne curăţam cu beţişoare?
- Dacă bagi bețișorul în ureche ca să o usuci, traumatizezi tegumentul conductului, care e foarte subțire, și îi faci mici răni. Aceste răni devin porți de intrare pentru bacterii sau fungi, producând infecții ale conductului (otite externe). Am părinți care mi-au venit cu copii cărora le sângera urechea – pentru că au tegumentul atât de fin, încât, dacă le dai de două-trei ori cu bețișorul, poți să le rupi pielea și să sângereze.

- Mulţi oameni folosesc aceste beţişoare.
- Dacă te uiți pe cutia de bețișoare, nu scrie „bețișoare de urechi”, ci „bețișoare cosmetice” sau „igienice”. Pe unele chiar este desenată o ureche cu un X peste ea – deci nu sunt recomandate pentru urechi. Sunt pentru cosmetică, dermatologie, nu pentru urechi. Nici bețișoarele pentru copii nu sunt indicate. Faptul că până acum nu s-a întâmplat nimic nu înseamnă că nu se poate întâmpla. Am avut părinți care au venit cu leziuni la copii. Eu merg în fiecare dimineață la înot, la ora 6, și mă spăl pe cap. Intră apă sub cască, dar nu folosesc bețișoare. Mi se usucă urechile natural, de la foehn, și nu am avut niciodată otită. Vorbesc din experiență personală.

- Deci sfatul e să lăsăm urechile în pace?
- Da! Ele se curăță singure. În momentul în care se formează un dop de cerumen și se umple conductul, nu există niciun dispozitiv pe piață care să te ajute să-l scoți singur. Toate picăturile sau șprițurile din farmacie sunt inutile. Mergi la medicul ORL-ist, care se uită cu lumina lui și, cu un aspirator subțire și blând, îți aspiră secreția în siguranță. Altminteri, cu toate dispozitivele acelea, poți traumatiza și chiar leza timpanul, făcând o găurică (perforație) ce trebuie rezolvată chirurgical.

- Nici serul fiziologic nu e recomandat?
- Nu. Sunt mulți oameni care încearcă acasă, dar nu toți au conductul la fel – unii au intrarea foarte strâmtă și nu curge lichidul afară. În interior e întuneric, nu vezi, și poți traumatiza. Cel mai bine: la medicul specialist. Am avut mulți pacienți care au făcut acasă astfel de proceduri și au venit mai rău, cu infecții (otite externe), ceea ce nu ne dorim.

Ana Maria Apostol: „Curentul nu este un mit”

- Spuneați mai devreme că nu e necesar să ne uscăm urechile după ce ne spălăm pe cap, dar mi-am adus aminte că, uneori, când nu le usuc, mă trezesc cu dureri în ureche. Din ce motiv?
- Poate fi un dop de cerumen deja format. Noi putem avea dop de cerumen care stagnează acolo fără să-l simțim, iar când vine apă peste el, se umflă. Conductul se usucă mai greu dacă e cerumen acolo, rămânând umezeală. Cu cât băgăm mai mult bețișorul, cu atât împingem ceara în interior și favorizăm formarea dopului – facem exact invers decât trebuie. Ea ar ieși natural, iar noi o împingem. Chiar dacă vedem bețișorul murdar, scoatem doar 1% din ceară; restul îl împingem înăuntru, formând dopul. Când vine apă peste el, se umflă ca un burete și apasă pe conduct și pe timpan. Dacă dormim pe urechea aceea, după ce s-a umflat, apasă pe timpan – care e o membrană foarte fragilă – și provoacă durere.

- Aș vrea să vorbim un pic și despre mitul ăsta cu curentul. E un mit? E adevărat? De ce unele persoane, când stau în curent, au dureri de cap sau se simt mai prost?
- De data aceasta, nu este un mit, este o afirmație în care cred. Curentul de aer rece este un curent care se distribuie din două părți asupra ta. Curentul de aer înseamnă că ești la mijloc între două surse de aer, în special aer rece. Ai un geam deschis unde intră aer rece în cameră și un aer condiționat sau un alt geam deschis pe partea opusă, unde vine tot aer rece. Este ca și cum ai sta în crivăț. Iarna, dacă ești afară la 0 grade, ești ok; dar dacă bate vântul foarte tare, acea temperatură de 0 grade o simți ca pe -10 grade.

- Ce se întâmplă în corpul nostru atunci când un curent de aer rece vine brusc asupra noastră?
- În momentul în care un curent rece lovește corpul cu viteză, acesta perturbă echilibrul termic. Organismul simte diferența bruscă de temperatură și creierul reacționează imediat, declanșând termogeneza – adică procesul prin care metabolismul se accelerează pentru a produce căldură. Practic, corpul tremură tocmai pentru a se încălzi. Când vine un aer rece asupra ta, simți instant frigul, iar organismul se dezechilibrează ușor. Scade imunitatea, apare tensiune la nivel muscular sau dureri de cap, pentru că aerul rece afectează țesutul nervos. În cazuri mai grave, un curent puternic poate provoca pareze – de exemplu, pareză de nerv facial, când cade jumătate din față, sau afectarea nervului vestibular, care se ocupă de echilibru, ducând la vertij sau crize de amețeală.

- De ce unele persoane sunt mai sensibile la frig, iar altele nu simt aproape nimic?
- Ține în primul rând de genetică, nu doar de sistemul imunitar. Ne naștem diferiți. Eu, de exemplu, am un frate geamăn – și totuși suntem complet diferiți. Eu am fost răcită mereu în copilărie, am avut otite repetate și am fost operată de polipi. El, în schimb, n-a avut nimic. Stăteam în aceeași casă, dar reacționam complet diferit. Așadar, sensibilitatea noastră ține de structura genetică, dar o putem regla parțial prin stil de viață – alimentație echilibrată, activitate fizică, odihnă și evitarea expunerii la frig.

Ana Maria Apostol: „Când mediul din jur devine rece, organismul se dezechilibrează”

- Spuneți des că „noi funcționăm pe căldură”. Ce înseamnă asta mai exact?
- Corpul nostru are o temperatură constantă de aproximativ 36°C, de la vârful nasului până la vârful degetelor. Căldura este esențială pentru toate procesele interne. Când mediul din jur devine rece, organismul se dezechilibrează și încearcă să compenseze. De aceea au fost „inventate” hainele, căciulile, mănușile. Nu din motive de modă, ci de supraviețuire. Dacă stai iarna la -15°C fără mănuși, mâinile îți pot îngheța, pentru că se produce o vasoconstricție puternică. Sângele nu mai circulă, țesutul se degradează și, în cazuri extreme, poate necroza. Așadar, acoperirea extremităților e o formă de prevenție, nu doar confort.

- Aţi spus că sportul ajută imunitatea. Cum ne afectează frigul când facem mișcare afară?
- Sportul este esențial – dar trebuie făcut cu grijă. Vă dau un exemplu personal: deși am un sistem imunitar bun, am răcit acum câteva săptămâni după ce am alergat afară, la vreo 15 grade, cu vânt. Am transpirat, am intrat direct în mașină și nu m-am schimbat imediat. Transpirația combinată cu aerul rece a dus la un dezechilibru termic, iar temperatura corporală a scăzut rapid. De aceea, recomand mereu: faceți sport zilnic, inclusiv iarna, dar după efort schimbați-vă imediat hainele ude și rămâneți la căldură. Cinci minute în frig, transpirați, pot fi suficiente ca să răciți.

Ana Maria Apostol, despre legătura dintre urechea internă și amețeli

- Există vreo legătură între amețeli și urechea internă?
- Da, dar nu în toate cazurile. Mulți pacienți care vin la mine cu amețeli cred că problema e la ureche, însă în aproximativ 80% din situații cauza este alta – hipoxia cerebrală, adică lipsa oxigenului la nivelul creierului. Apare frecvent la tineri care stau mult la calculator, cu umerii căzuți și coloana aplecată. Această postură incorectă relaxează mușchii spatelui, iar vertebrele cervicale se tasează. Cum prin acea zonă trec nervii care controlează capul și brațele, se ajunge la dureri de cap și amețeli.

- Care e soluţia?
- Soluția nu sunt medicamentele, ci iar mișcarea. Exercițiile regulate tonifiază musculatura gâtului și mențin distanța normală între vertebre, astfel încât nervii nu mai sunt comprimați. Recuperarea medicală e utilă, dar exercițiile trebuie continuate zilnic – nu doar două săptămâni pe an. Practic, sportul e cea mai bună formă de terapie.

- Și totuși, la urechea internă ce se întâmplă atunci când amețim?
- În urechea internă avem un mic „mecanism de echilibru”. Când mișcăm capul, un lichid din canalele semicirculare se deplasează și stimulează niște cili microscopici care trimit semnale creierului. Dacă te miști prea repede – cum se întâmplă în rollercoaster sau când te ridici brusc – lichidul se agită și semnalul nu mai ajunge sincron la creier. Apare confuzia, senzația că „se învârte totul” – adică vertijul. Cu vârsta, aceste structuri îmbătrânesc: cilii se mișcă mai greu, iar particulele de calciu (otoliții) devin mai rigide.

- De aceea, copiii suportă mai bine mișcările rapide, în timp ce adulții amețesc mai ușor?
- Da. Sportul ajută și aici – menține musculatura tonică, coloana aliniată și coordonarea mai bună între sistemul nervos și cel vestibular. Mulți pacienți spun că arăt mai tânără decât vârsta reală. Mi se spune des asta. Secretul e simplu: sportul zilnic. Mișcarea îmbunătățește circulația, oxigenează pielea, tonifică musculatura și întârzie procesul de îmbătrânire. Se vede și pe față – pielea e mai fermă, mai luminoasă, iar ridurile apar mai târziu. Sportul te menține tânăr, atât la interior, cât și la exterior.

Ana Maria Apostol: „Mierea nu e bună pentru gât”

- Să vorbim puțin și despre gât. Cum avem grijă de el?
- În primul rând, evităm extremele de temperatură. Lichidele foarte fierbinți pot arde mucoasa faringiană, iar cele foarte reci o pot irita și slăbi imunitatea locală. Sunt oameni care beau cu gheață constant – gâtul pare „răcorit”, dar de fapt se traumatizează. Când vine sezonul rece, acea mucoasă deja slăbită devine vulnerabilă la viruși și bacterii. De asemenea, trebuie evitată alimentația prea acidă sau picantă – apa minerală, fructele acide, mâncărurile foarte condimentate pot irita faringele. Ideal este să avem o alimentare cât mai alcalină, echilibrată.

- Există alimente „prietenoase” cu gâtul? De exemplu, e adevărat că mierea e bună?
- Nu chiar. În cavitatea noastră bucală există cel puțin 200 de specii de bacterii. Iar bacteriilor le plac dulciurile – carbohidrații. În momentul în care introducem un aliment dulce în faringe, inclusiv mierea, creăm un mediu favorabil pentru bacterii. Ele primesc energie și se multiplică. De aceea, eu nu recomand dulciurile, inclusiv mierea, decât dacă sunt înghițite rapid, fără să stea mult timp în contact cu mucoasa faringiană. Altfel, pot agrava o inflamație deja existentă. Și lactatele pot avea un efect similar. Deși știm că iaurtul este probiotic și benefic, când stagnează în gât, laptele și derivatele sale favorizează multiplicarea fungilor (ciupercilor) care există în mod natural acolo. Din păcate, sunt foarte puține alimente pe care le putem consuma fără niciun risc atunci când gâtul este inflamat.

- Mulți dintre noi am fost crescuți cu leacuri băbești. Mierea cu lămâie, laptele cald... funcționează?
- Și eu am fost crescut la fel. Când răceam, mama îmi dădea miere cu diverse combinații. Dar, sincer, nu trecea boala. Abia când am început să studiez medicina, am realizat că mierea, din punct de vedere metabolic, se comportă aproape identic cu zahărul. Mitul că mierea „face bine la gât” persistă, dar adevărul este că, în corp, ea acționează ca un zahăr care hrănește bacteriile. În loc să vindece, poate prelungi inflamația.

- Deci nici bomboanele pentru gât nu sunt recomandate?
- Nu. Oamenii au tendința, când simt disconfort în gât, să ia tot felul de pastile, dropsuri sau bomboane cu substanțe mentolate ori calmante. Dar problema nu este la suprafață, ci în interiorul corpului. Când inflamația e deja instalată, acele bomboane pot agrava iritația mucoasei și pot produce infecții micotice (cu ciuperci) pe limbă sau pe palatul dur. Mai bine se administrează un antiinflamator sistemic oral (pastilă), care acționează asupra cauzei.

Ana Maria Apostol: „Atenție la antibiotice!”

- Ce părere aveți şi despre leacurile vechi, precum gargara cu sare sau cartofii fierți aplicați pe gât?
- Nu, categoric nu. Dacă ar fi fost eficiente, am fi continuat să le folosim și nu am mai avea nevoie de medicamente. Lumea uită că, înainte de descoperirea antibioticelor, mureau foarte mulți oameni din cauze banale, cum ar fi o amigdalită bacteriană. Sarea poate avea un ușor efect antiseptic, dar nu tratează o infecție bacteriană. În gât, de cele mai multe ori, inflamațiile serioase sunt cauzate de bacterii, iar acestea pot fi eliminate doar printr-un antibiotic corect administrat. Istoria ne arată clar acest lucru: până la apariția penicilinei, chiar și copiii regilor mureau din cauza unor infecții simple, netratate corect.

- Totuși, în România se folosesc prea multe antibiotice.
- Da, din păcate. Se administrează prea repede și de multe ori inutil. Pacientul merge la medicul de familie, care nu are aparatura sau specializarea ORL-ului. Nu poate vedea exact dacă este o infecție virală sau bacteriană. Trebuie să știm că virozele sunt cauzate de viruși și nu necesită antibiotic. Corpul se descurcă singur cu ajutorul imunității și al unui tratament antiinflamator. Când lăsăm însă boala netratată corect, inflamația se agravează și se poate suprapune o infecție bacteriană, caz în care da, antibioticul este necesar – dar doar atunci. Problema este și tipul de antibiotic folosit. Multe dintre cele prescrise sunt vechi, de acum 40–50 de ani, iar bacteriile au dezvoltat rezistență. De aceea, ele nu mai sunt eficiente. În plus, doza contează enorm.

- De ce?
- Un antibiotic trebuie administrat în funcție de greutatea corporală, nu după ureche. Altă doză se dă unui adult de 50 kg și alta unuia de 150 kg. Dacă doza e prea mică, infecția nu dispare complet și poate reveni. Există și cazuri grave – cum ar fi amigdalita complicată cu flegmon amigdalian – unde tratamentul trebuie să fie injectabil, nu oral. Fiecare caz se tratează diferit, sub supravegherea medicului specialist.

- De aici vine și rezistența la antibiotice, nu-i așa?
- Exact. Oamenii cred că dacă iau antibiotic „trece mai repede”, fără să știe dacă problema este bacteriană. Uneori poate fi doar o rinită alergică sau o viroză banală. Astfel se creează rezistența bacteriilor la tratament.

Emisiunea integrală cu Ana Maria Apostol

- Care este mitul legat de sănătatea ORL pe care ați vrea să-l eliminați complet?
- Curățarea urechilor cu bețișoare! Aș vrea ca oamenii să renunțe complet la acest obicei. Urechile se curăță singure, printr-un mecanism natural de autocurăţare. După baie, este suficient să intrăm într-o cameră caldă – aerul va usca urechea natural. Bețișoarele nu doar că nu ajută, dar pot provoca răni și infecții.

- Și un sfat practic pe care să-l reținem toată viața?
- Da – spălarea zilnică a nasului. Așa cum ne spălăm pe mâini, pe dinți sau pe față, trebuie să ne obișnuim să spălăm și nasul. Aerul este din ce în ce mai poluat și ne înfundă mucoasa nazală. Spălarea zilnică o detensionează și îmbunătățește respirația. Iar o respirație corectă înseamnă un creier oxigenat, o minte mai limpede și o stare generală mai bună. Eu le spun mereu pacienților mei: „Vă învăț să respirați corect, nu doar să respirați”. Asta ne ajută să fim mai sănătoși, mai tineri și mai fericiți, pe termen lung.