Articol de Sergiu Alexandru, Andrei Furnigă (video) - Publicat marti, 09 decembrie 2025 11:58 / Actualizat marti, 09 decembrie 2025 12:23
De la Oradea, acolo unde a construit Complexul de Recuperare Sfântul Nectarie, Mihai Neșu a acordat un interviu Gazetei Sporturilor, în care a vorbit despre cum e viața lui la aproape 15 ani de la teribila accidentare care i-a încheiat cariera, dar și despre fotbal.
Pe terenul de pe minifotbal pe care l-a amenajat în interiorul complexului din Oradea, construit cu 7 milioane de euro, bani din donații, fostul fundaș stânga spune că s-a împăcat cu soarta, povestește cum i s-a schimbat viața în ultimii ani și dezvăluie că urmărește din când în când și meciuri de fotbal, dar e la curent cu toate rezultatele și statisticile.
VIDEO. Mihai Neșu, la aproape 15 ani de la accidentarea care i-a schimbat viața: „Dacă eram sănătos nu trăiam ceva de frumos cum trăiesc în acest moment”
- Mihai, cum ești acum la aproape 15 ani de la acel moment?
- Bine. Eu zic că am trecut cu bine, în afară de primii ani, în care m-am adaptat și am învățat să trăiesc cu această dizabilitate. Acum pot să spun că sunt foarte bine, având în vedere gravitatea accidentului. Starea de sănătate e foarte bună. Am zilnic activitate aici la Fundație, timp liber nu am deloc. Nu am timp să mă gândesc la nimic rău. Doar la lucruri bune.
- Ce s-a schimbat cel mai mult?
- Multe. După trecerea anilor, am crescut și eu. Am căpătat experiență. Accidentul m-a făcut să văd viața altfel, să mă bucur de lucrurile mai mici, considerate nesemnificative, ca să spun așa, când ești sănătos. De exemplu, mă bucur enorm doar că pot să mă duc cu scaunul să fac cumpărături. Îmi dă o bucurie foarte mare ideea că mă duc eu să fac cumpărături. Vă dați seama înainte ce bucurie era să mă duc să fac cumpărăturile... Și nu doar asta. Orice lucru mic pe care pot să-l fac îmi aduce bucurie. Faptul că mi-am pierdut independența m-a făcut să apreciez puținul pe care îl mai pot face.
- E o lecție de viață pentru toată lumea, să învățăm să apreciem și lucrurile mici.
- Doar că apreciem ceva doar atunci când pierdem.-
- Cum arată o zi din viața ta?
- Mă trezesc la 06:30, fac duș, iau micul dejun. La 08:30–09:00 vin aici la complex și stau până la 19. De la 11 la 14 fac terapie, iar în rest îmi petrec timpul aici. Stau cu muncitorii, mă plimb să văd ce pot schimba sau îmbunătăți, stau de vorbă cu părinții sau cu copiii. Trece timpul foarte repede. Seara, direct în pat la somn. Adorm instant.-
- Ce fel de terapie faci?
- Eu fac o oră de bicicletă, pasiv, că nu pot mișca picioarele. Fac scripetoterapie, apoi stau în șezut și am niște exerciții funcționale. Stau singur în șezut. Apoi mă verticalizez cu acest scaun. Stau 5 minute în picioare, de mai multe ori pe zi, și ajut corpul să stea în poziția normală. Iar o dată pe săptămână fac terapie craniosacrală și masaj de două ori pe săptămână. Din 2016 mă țin conștiincios de ele. Fac de 6 ori pe săptămână, iar duminica iau pauză. Sunt într-un cantonament continuu. Nu am ce face. Dacă nu fac, mă degradez.
- Cum ai găsit puterea să treci peste acel moment și, mai mult, să ajuți atâta lume?
- Sunt alții care fac mai multe lucruri decât mine. M-a ajutat Dumnezeu. Nu pot să-mi explic... A însămânțat în capul meu diferite lucruri, de la care au plecat toate aceste lucruri. Dumnezeu m-a ajutat. Mi-a oferit această viață, după ce în primii ani mă vedeam inutil. Și acum ne minunăm de ce am realizat. După ce m-am accidentat, am zis că nu mai am niciun vis și niciun gând. Voiam doar putere să-mi duc viața mai departe. Dar L-am lăsat pe Dumnezeu. Sfinții Părinți zic că dacă te lași în voia lui Dumnezeu, duci o viață minunată. El vede mai bine ce ai nevoie în viață. Doar că noi avem anumite dorințe... Iar după ce ni le îndeplinim, vedem că nu erau ceea ce ne doream. Și eu am pățit de multe ori lucrul acesta. Dar m-am lăsat în voia lui Dumnezeu. Iar acum mi-a dat un scop. Vrem să oferim condiții extraordinare celor care vin aici. Altfel muncești într-un loc frumos, decât într-un spital vechi, care te deprimă. Vrem să fie aici ca un resort caritabil.
- Vorbești des despre puterea pe care ți-a dat-o Dumnezeu după acel moment. Pentru mulți, cred că ar fi fost invers, s-ar fi îndepărtat de El.
- Am avut și eu momente de răzvrătire în primii ani. Dar un părinte de la Muntele Athos mi-a zis ceva și a avut un impact extraordinar. Eram supărat pe viață, pe Dumnezeu și tot. Și mi-a zis: «Mihai, dacă stai supărat, se schimbă ceva?». A avut o putere foarte mare pentru mine. Asta se întâmpla în 2016, la 5 ani de la accident. Mai am momente în care sunt obosit și zic că m-am săturat, dar îmi vine în cap propoziția asta: «Se schimbă ceva dacă stai supărat?». Și imediat vreau să fac ceva, să uit de supărare. Cel mai important e să ai de lucru. Și rugăciunea e foarte importantă, dar nu am puterea să mă rog în continuu. Puțin pot. Dar e important să nu lăsăm gândurile rele să intre în cap. Și când îmi vin, încerc să-mi găsesc de lucru.
- Regrete mai ai?
- Nu. Nu am niciun regret. Dacă eram sănătos, nu trăiam ceva frumos cum trăiesc în acest moment! Da, paralizia e foarte grea și e greu să simți că te doare totul în fiecare zi. Nu e ușor. Dar chiar și cu aceste dureri, nu pot povesti bucuria pe care o trăiesc prin ceea ce mi-a dat Dumnezeu, prin această fundație și acești oameni.
- La fotbal mai ai timp să te uiți?
- Mă mai uit. Știu toate scorurile și statisticile. Sunt fan, studiez toate rezultatele. Îi urmăresc pe băieții români. Acum îl urmăresc pe Cristi Chivu, care îmi e drag. Mă uit și la Dennis Man, care îmi e foarte drag ca jucător și care are o eleganță aparte. Îmi doresc din tot sufletul să ajungă să aibă eficiența de care are nevoie pentru a fi un jucător de top. Doar asta îi mai lipsește, în rest are toate calitățile. Și pe Rațiu îl urmăresc. Pe toți. Ne fac mândri acolo unde joacă. La campionatul românesc nu mă uit așa mult. Văd rezumatele foarte des. La meciuri, puțin. Am văzut meciul României cu Austria, partida jucată de FCSB cu Go Ahead Eagles. Am văzut și multe partide ale lui Chivu. Problema e că seara nu mă pot uita. Dar în Serie A, când sunt la prânz, mă uit. Dar văd toate rezumatele. Sunt la curent.
- De FCSB ce spui?
- Mă bucur că a luat doi ani la rând campionatul și a ajuns în Europa League, care e o competiție destul de puternică. Chiar vedeam o statistică. Diferența față de anul trecut e doar de două puncte, față de cum erau la finalul turului. Și anul trecut a început mai greoi. Să vedem dacă va începe să tureze motoarele și să se lupte iar la titlu. În Europa League e un parcurs mai slab, dar mai sunt meciuri. A avut și probleme cu accidentările. E și momentul ăsta care apare la toate cluburile. Apare un regres după o perioadă de succes. Probabil așa e mersul lucrurilor, nu poți să fii mereu în top.
- Fundașul Mihai Neșu ar fi jucat acum titular la FCSB și la națională?
- Pff, nu știu. Trebuie să-i întrebați pe antrenorii de acum. FCSB îl are pe Radunovic, care e foarte bun. Nu știu dacă eram mai bun ca el. La națională e Bancu, care îmi place foarte mult, mai ales pe faza ofensivă. Poate aveam și eu loc din când în când. Poate nu eram titular, dar poate jucam când mai apărea câte o accidentare sau o suspendare.
Mi-a plăcut mult meciul Universității Craiova cu Istanbul Bașakșehir. Am fost foarte bucuros pentru Mirel, a dus echipa acolo. Merita. Mai ales că domnul Rotaru a investit mulți bani. M-am bucurat și când PSG a luat UCL. Parcă îți e milă de oamenii care bagă bani mulți și nu au succes. Merită să fie răsplătiți. Nu sunt mulți oameni ca domnul Rotaru sau domnul Becali, care bagă bani în fotbal.
- Mihai Neșu
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
