Articol de Justin Gafiuc, Remus Dinu, Cezar Titor - Publicat luni, 23 martie 2026 12:15 / Actualizat luni, 23 martie 2026 12:16
Echipa Gazetei, prezentă la Istanbul, a participat în această duminică la slujba oficiată la Biserica „Sfânta Muceniță Paraschevi”, aflată în cartierul Haskoy, pe malul nordic al Cornului de Aur, un loc care a devenit, încă din 2004, un adevărat refugiu spiritual pentru comunitatea ortodocșilor români.
Turcia - România se joacă joi, 26 martie, de la ora 19:00, meci transmis de Prima TV. Dacă învingem, jucăm finala pentru calificare, contra Slovaciei/Kosovo, pe 31 martie 2026.
Gazeta Sporturilor are 6 reporteri cu experiență la Istanbul, care trimit cele mai importante informații, reportaje și o serie de corespondențe multimedia.
Ieri la prânz, la vizita reporterilor GSP, aproximativ 20-30 de oameni se refugiau în liniștea dintre străzile șerpuite și pietruite de lângă Bosfor, departe de agitația Istanbulului. Ascultau cu evlavie rugăciunea unei măicuțe aflate la strană, a cărei voce umplea încăperea cu tavan de lemn vopsit în alb. Atmosfera era una modestă, dar caldă și primitoare.
Incursiune în inima românească din Istanbul: omul sfințește locul!
Așa e în fiecare duminică, indiferent de vreme și vremuri, indiferent de numărul celor care-și fac timp să ajungă la slujbă. Acum au fost mai puțini, dar senzația de „acasă” e omniprezentă și o remarci ușor pe chipurile celor care se roagă în tăcere pentru sănătate și bunăstare în familie.
„Omul sfințește locul”. Ar fi sintagma care-l întruchipează cel mai bine pe Sergiu Vlad, preotul care slujește aici de aproape două decenii, recunoscut pentru ospitalitatea și mărinimia pe care le oferă duminică de duminică.
Slujbă, apoi masă în familie
După slujbă, oamenii se așază la masă. În această perioadă, meniul este de post: ciorbă de zarzavat, mâncare de cartofi și murături.
La intrarea în biserică, doamna Elena, stabilită aici de 27 de ani, vinde lumânări, cruciulițe, mir și alte obiecte bisericești. Curtea este plină de viață și vegetație, ascunsă de betoanele orașului. Piatra cubică, ușor umedă după aproape 24 de ore de ploaie neîntreruptă, completează un decor familiar, care te face să uiți că ești la marginea Europei și nu acasă, în România.
Unii vin din orașe precum Slatina, cum este cazul doamnei Ioana, stabilită aici la scurt timp după Revoluție, „cu afaceri”. Alții nici măcar nu s-au născut în România. Este cazul lui Andrei, sau, în acte, Eralp Yildirim. Născut în Istanbul, mare fan Galatasaray, a ajuns în România doar în vacanțe. Mama lui este din Bacău, tatăl turc, iar el spune că are suflet de român.
Participă în fiecare weekend la slujbă, vorbește impecabil româna și urmărește Universitatea Craiova, echipa orașului în care locuiește bunica sa. Deși în acte se numește Eralp Yildirim, ni s-a prezentat drept Andrei și a acceptat un dialog cu reporterii Gazetei, redat în rândurile următoare.
Am stat de vorbă după slujbă cu româno-turcul fanatic Galatasaray: „Nici nu știu cu ce echipă să țin”
„Mă numesc Eralp Andrei Yıldırım și sunt născut aici, în Turcia. Mama mea este româncă, iar tatăl este turc. O să fiu la stadion, da. Voi fi la meci, trebuie să fiu acolo, dar nici nu știu cu ce echipă să țin... Sunt român pe de-o parte și turc pe de altă parte. Bănuiesc că Turcia e favorită, având o echipă bună și știind calitatea fotbaliștilor, cum ar fi Arda Guler, Kenan Yıldız de la Juventus. Nu pot să vă dau un scor, dar cred că o să câștige Turcia.
Așa văd eu lucrurile, trebuie să fim sinceri, chiar dacă România a mai învins Turcia în trecut. Dar acum s-au schimbat lucrurile, sunt jucători mai buni. Bineînțeles, mama ține cu România, dar eu și tatăl meu vom ține cu Turcia (zâmbește).
Voi fi la meci printre turci, fiindcă nu am găsit bilete în sectorul românilor. Știu că vor veni mulți români, am și vorbit cu câțiva la cabinetul de stomatologie unde lucrez. Vor veni să-și facă dantura, iar apoi vor merge și la meci. Sunt fanatic cu Galatasaray. De mic țin cu ei. Tatăl meu nu e așa fanatic, dar eu merg la fiecare meci. Ultima oară, am fost la meciul cu Liverpool, când i-am bătut cu 1-0, păcat că ne-au bătut în retur.
Românii sunt foarte importanți pentru noi, fanii lui Galatasaray, de la Gică Hagi vine chestia asta. Când vorbești de Hagi, Lucescu, Gică Popescu... Acum Ianis Hagi e la Alanyaspor, noi vrem să-l avem și pe el! Și Lucescu e foarte important pentru noi, a fost un antrenor foarte bun și a și ajutat Biserica Ortodoxă de aici, din Istanbul, pe care a sponsorizat-o. Respectul este la maximum pentru el și Gheorghe Hagi.
[Ce ai face dacă Mircea Lucescu ar fi acum în fața ta?] I-aș săruta mâna și i-aș spune că-l respect cu drag și îi mulțumesc pentru tot ce a făcut în fotbalul din Turcia și pentru această biserică. De la Turcia îmi place Arda Guler, în primul rând, iar apoi de Kenan Yıldız. Sigur, nu trebuie să-l uităm nici pe Hakan Çalhanoğlu. Din echipa României? Ianis Hagi este favoritul meu!
Din România, țin cu Craiova. Mamaie este din Craiova, iar acolo joacă un fotbalist care a fost la Galatasaray, Cicâldău. Ne așteptăm la minimum 50.000 de spectatori, dar voi mai rămâne și în afara stadionului, vor vedea meciul de acolo! O să fie o atmosferă foarte frumoasă, cu românii și cu turcii împreună!”, a spus Andrei pentru Gazeta Sporturilor.
Istoria bisericii brâncovenești din Istanbul
Lăcașul de cult își are originile în perioada bizantină, prima biserică fiind ridicată în secolul al VI-lea, în vechiul cartier Prikidion. De-a lungul timpului, edificiul a fost afectat în repetate rânduri de cutremure, suferind distrugeri până spre finalul secolului al XVII-lea.
Actuala biserică a fost reconstruită din temelii în anul 1692, cu sprijinul generos al domnitorului Țării Românești, Sfântul Constantin Brâncoveanu. Mărturie stă pisania amplasată deasupra intrării dinspre răsărit, în apropierea altarului, care consemnează ridicarea sfântului lăcaș din cheltuiala voievodului.
De-a lungul secolelor, biserica a trecut prin mai multe etape de restaurare. Patriarhia Ecumenică păstrează documente ce atestă lucrări realizate între anii 1724 și 1752, finanțate din daniile rămase de la Brâncoveanu și de la numeroși fanarioți înstăriți, în timpul patriarhului Chiril al V-lea. Alte intervenții importante au avut loc în 1833, apoi în perioada 1955-1958, precum și în 1996, sub patronajul Patriarhului Bartolomeu I, potrivit doxologia.ro.
Un moment esențial în istoria recentă a bisericii s-a consumat la 23 mai 2004, când aceasta a devenit loc de închinare pentru comunitatea ortodoxă română din Istanbul. Atunci, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Patriarhul Teoctist au săvârșit împreună Sfânta Liturghie, marcând începutul unei noi etape pentru acest lăcaș cu rădăcini adânci în istorie.
În ultimii ani, complexul bisericesc, care include biserica, casa parohială, salonul comunității, cimitirul și grădina, a fost îmbunătățit considerabil. Printre cei care au contribuit la aceste transformări se numără Mircea Lucescu, implicat inclusiv în amenajarea bibliotecii, alături de sprijinul oferit de Ministerul Afacerilor Externe. După 2010, acesta a continuat să susțină activitatea parohiei, sprijinindu-l pe preotul Vlad Sergiu în dezvoltarea infrastructurii.
14.000 de românitrăiesc în Istanbul.
Pentru Mircea Lucescu, totul a pornit de la o nevoie clară: românii din Istanbul trebuiau să aibă biserica lor. Iar soluția exista deja, biserica brâncovenească din Haskoy, doar că trebuia obținută.
Cu flerul care l-a consacrat și în fotbal, Lucescu a ajuns la Bartolomeu I. Știa că Patriarhul este pasionat de fotbal și, mai ales, suporter al celor de la Galatasaray. Întâlnirea dintre cei doi a avut chimie imediată: discuțiile au continuat în jurul mesei, în repetate rânduri, iar relația s-a consolidat rapid.
În acest context, Lucescu a început demersurile pentru ca biserica aflată atunci în grija comunității grecești să fie cedată românilor. Nu a fost ușor, dar, prin insistență și diplomație, a reușit ceea ce părea greu de realizat: lăcașul a ajuns în mâinile comunității românești.
Momentul în care a văzut biserica pentru prima dată a fost însă un șoc. Clădirea era într-o stare deplorabilă, neglijată și aproape abandonată. De aici a început adevărata muncă. Lucescu și-a folosit relațiile pentru a pune lucrurile în mișcare. A apelat la sprijinul primarului din districtul Șișli, și el fan Galatasaray, care i-a pus la dispoziție arhitectul-șef al districtului. Împreună au început transformarea.
Prima etapă a fost refacerea grădinii, aflată într-o stare jalnică. Lucrările au fost realizate cu costuri reduse, negociate direct, oamenii înțelegând importanța proiectului. Apoi, pas cu pas, biserica a fost pusă în valoare. Lucescu s-a implicat personal inclusiv în înfrumusețarea interiorului, contribuind cu două icoane.
După plecarea preotului State, cel care documentase istoria Bisericii, la parohie a venit un preot tânăr, Vlad Sergiu, care a continuat consolidarea comunității în jurul bisericii „Sfânta Paraschevi”. Și astăzi slujește în același loc, cu același har ca la început.
Numele lui Mircea Lucescu este amintit pe mai multe icoane, donate de familia acestuia Bisericii, existând și portrete cu acesta în salonul lăcașului de cult.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
