Articol de Daniel Grigore - Publicat luni, 11 mai 2026 11:01 / Actualizat luni, 11 mai 2026 16:40
Vineri seara, reprezentativa feminină de tenis de masă a României s-a calificat în semifinalele Campionatului Mondial pe echipe, asigurându-și astfel medalia de bronz, prima medalie mondială a țării după 26 de ani. Imediat după victorie, sportivele noastre au sărbătorit impulsiv și au urcat pe masa de joc, ceea ce a declanșat o dezbatere cu nuanțe culturale în Japonia. Niponii susțin că sportivii lor „nu ar face niciodată așa ceva”.
În „sferturile” Mondialului de tenis de masă pe echipe, România a înfruntat naționala Franței. Era 2-1 după primele 3 meciuri când la masă a mers Bernadette Szocs.
Jucătoarea Stelei a învins-o pe Jia Nan Yuan în 4 seturi, iar imediat ce a procesat ceea ce realizase, cucerirea primei medalii mondiale colective a României după 26 de ani, a urcat pe masă de bucurie. În scurt timp, colegele i s-au alăturat. Mai jos, video cu acele momente:
Scenele au produs imagini memorabile, dar și o discuție incomodă, cu tentă critică, în Japonia. De exemplu, pe un blog dedicat tenisului de masă, world-tt.com, a fost publicat un articol intitulat „o celebrare pe care sportivii japonezi nu ar face-o niciodată. Momentul de bucurie al României după 26 de ani: cinci persoane «hop» pe masă”.
Gestul echipei României a provocat o reacție aspră în Japonia: „La noi, spațiul sportiv este considerat sacru”
În articol, niponii au scris că „Bernadette Szocs, pilonul echipei României, nu și-a putut stăpâni impulsul victoriei după ce a învins-o pe Jia Nan Yuan. Și-a pus piciorul stâng pe masă și a sărit imediat pe ea. Văzând acest lucru, coechipierele sale au urcat una câte una pe masă, oferind o «celebrare pe masă» în formulă de cinci”.
Și au adăugat că „jucătorii din Europa, China sau Coreea de Sud urcă uneori pe masă în momentele de maximă bucurie, afișând posturi care par să spună «Priviți-mă!». Chiar și Ma Long (China), considerat cândva regele absolut al sportului, a urcat pe masă și a scos un strigăt de victorie când a câștigat proba de simplu la Campionatul Mondial din 2015”.
În continuarea materialului, autorul a scris că „este aproape imposibil ca un jucător japonez să recurgă la o astfel de celebrare”, explicând raționamentul cultural din spatele afirmației:
„Încă din copilărie, în cluburile școlare sau în echipele de juniori, sportivii japonezi sunt educați riguros să «șteargă bine masa» și să «trateze echipamentul cu mare grijă».
Într-o exprimare mai arhaică, există o etichetă adânc înrădăcinată care consideră spațiul sportiv drept unul sacru, la fel cum un judoka face o plecăciune înainte de a intra pe tatami sau un jucător de baseball se înclină la traversarea terenului.
Am auzit că, în trecut, mulți antrenori împărtășeau valoarea conform căreia «în masa de tenis sălășluiește un suflet». Chiar dacă vremurile s-au schimbat, pentru japonezi actul de a «călca în picioare» masa de tenis provoacă o rezistență psihologică extrem de puternică”.
Și o comparație cu „Europa și alte țări asiatice”: „Acolo există tendința de a vedea masa de tenis strict ca pe un «bun consumabil» sau «o simplă placă de lemn»”. În sprijinul acestei afirmații, un episod petrecut în urmă cu ceva timp:
„Când revista Table Tennis Kingdom a publicat un reportaj din Europa, au fost folosite fotografii cu jucători care stăteau așezați pe masă, își sprijineau piciorul de marginea ei pentru a-și lega șireturile sau puneau sticle de apă pe suprafața de joc.
Atunci, un antrenor de la un liceu japonez a trimis o critică aspră, spunând: «Nu este bine din punct de vedere educațional. Vă rog să nu mai publicați astfel de fotografii!».
Dacă acel antrenor ar fi văzut la televizor momentul de triumf al României, probabil că l-a fi închis imediat. Chiar și văzând aceste fotografii pline de strălucire, mulți fani japonezi ai tenisului de masă probabil nu pot rezona cu această «fericire». Singurul lucru pe care l-au putut confirma a fost faptul că mesele de tenis «Double Happiness» au o construcție considerabil de robustă”.
Concluzia articolului?
„Faptul că durata de viață a meselor de tenis în Japonia este mai lungă decât în alte țări se datorează, probabil, acestui «sentiment de venerație față de instrumente».
Diferența de valori — dacă privești masa de tenis ca pe «protagonistul care alcătuiește un spațiu sacru» sau ca pe o simplă «placă groasă» — se reflectă în nivelul de simpatie față de performanța din momentul victoriei”.
Ce au declarat jucătoarele noastre despre modul în care au sărbătorit medalia
Chestionate la sosirea în țară despre felul în care au sărbătorit acea medalie, jucătoarele României au oferit puncte diferite de vedere, veterana Elizabeta Samara afirmând că „nu a fost bine” cum au procedat.
Bernadette Szocs: „Pot spune că nu m-am gândit cum să sărbătoresc victoria. A venit natural și cred că e cel mai frumos când îți vine totul natural”.
Andreea Dragoman: „Nici celebrarea nu a fost gândită dinainte. Nu ne-am gândit la asta, ci doar la ceea ce trebuia să jucăm. O să ne gândim cum vom celebra și dacă vom câștiga o medalie la Jocurile Olimpice. O să muncim pentru ea și vedem atunci, pe moment”.
Elizabeta Samara: „Noi sperăm să nu mai facem așa, pentru că nu a fost bine, dar la bucurie, vă dați seama... Nu mai conta”.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
