George Florescu consideră că a jucat bine cu Israelul şi îi explică lui Cornel Dinu rolul mijlocaşului central în fotbalul modern
- George, te-au afectat criticile de după meciul cu Israel?
- Nu, le privesc cu seninătate fiindcă ştiu că am dat totul pentru România. Consider că au fost nişte atacuri mîrşave, lipsite de adevăr! Accept criticile, dar să fie argumentate. Nu aşa: "Ce mai e şi cu Florescu ăsta la naţională?".
"Sînt destul de inteligent să iau ce-i mai bun din debutul meu la lot şi să le întorc şi celălalt obraz celor care m-au lovit"
"Sînt alţii mai buni?"
- Cornel Dinu ţi-a reproşat că n-ai dat nici o pasă pe culoar, ci doar lateral.
- Domnul Dinu nu ştie, probabil, că în fotbalul modern mijlocaşii centrali trebuie să dea în primul rînd siguranţă, să joace dintr-o atingere, să nu piardă mingea. Din acest punct de vedere m-am achitat de sarcini, n-am greşit la nici un gol şi nici n-am dat vreun autogol. Mijlocaşii care fac în plus şi alte lucruri excepţionale joacă la Barcelona sau la Chelsea.
"Aştept DVD-ul să-mi analizez evoluţia din meciul cu Israel. Fac asta de la 18 ani. Cel mai mult înveţi din propriile greşeli, nu de la antrenori"
- Nu la Mitdjylland...
- Nu sînt eu cel mai bun fotbalist român, dar cei care mă contestă să spună care sînt alţii mai buni. Am 1,80 metri şi 80 de kilograme, sînt cel mai mic din echipa mea de club, iar la naţională am constatat că sînt printre cei mai înalţi. E un atuu important, nu?
"Nu ne mai comparaţi cu Generaţia de Aur"
- Tu eşti mulţumit de prestaţia ta?
- Da, ţinînd cont că a fost meciul de debut la lot. Nu numai că n-am fost cel mai slab, dar am fost printre cei mai buni, dacă se poate spune asta după o înfrîngere. Per ansamblu a fost bine, iar dacă am fi cîştigat altele erau opiniile.
"Pentru mine contează doar că selecţionerul a fost mulţumit de evoluţia mea şi că la final am fost cel mai aplaudat jucător de către suporteri"
- Lumea aştepta mai mult de la tine, poate şi pentru că ai jucat cu numărul 10.
- Se pune o mare presiune pe acest tricou. Nu mai există jucători ca Hagi, care să dea goluri de la jumătatea terenului, sau ca Dobrin, care să dribleze cîte cinci adversari. Azi, numărul 10 e ca oricare jucător din echipă. Se face o mare greşeală că sîntem comparaţi mereu cu Generaţia de Aur.
