Fugind din calea turcilor acum 700 de ani, din Dalmaţia, Herţegovina, Slovenia şi Bosnia, slavii s-au stabilit lîngă Munţii Aninei. Astăzi, echipele lor de ligile 4 şi 5 joacă în nocturnă, au autocare moderne şi aduc la meciuri chiar şi o mie de oameni
Şi pentru ei e un mister. Din secolul XIII, numărul lor rămîne aproape acelaşi, deşi mulţi s-au întors la Croaţia-mamă ori s-au pierdut prin Timişoara. De sute de ani cantonaţi în doar două comune, între Reşiţa şi Anina, vorbind o croată care sfidează arhaic ce se vorbeşte la Zagreb. Îndîrjiţi şi evlavioşi, dintotdeauna catolici între sîrbii şi românii ortodocşi.
Nocturnă şi teren săpat în munte
Ai noştri le spun cîrşoveni, caraşoveni sau cotcoreţi. Pentru sîrbi sînt karaşovani. În felul lor aspru şi hîtru, pe care l-au imprimat adînc locurilor, ei se declară "croaţi, croaţi şi doar asta". Lupac, Clocotici, Rafnic, Vodnic. Arhitectura de piatră a caselor intrată definitiv în chipurile oamenilor. "Dobra vecer" şoptit în amurg pe uliţele din Caraşova, Nermed şi Iabalcea. Steagul alb, roşu şi albastru al Hrvatska.
"Decît birt sau droghează, mai bine sport"
Sînt primii la fair-play şi evită să justifice ceea ce li se pare firesc: "Decît birt sau droghează, sport! Fotbal! Mult sport! Nimic rău nu naşte din sport!", rezumă într-o română amuzantă Marian Vlasici, primarul de Lupac. E povestea în care orgoliul croat a împins o mînă de sate într-o concurenţă fabuloasă spre performanţă. VEZI CONTINUAREA AICI
Citeşte şi
"Voinţa Lupac sau cum să aduci 1.000 de oameni la meci într-un sat cu 3.000 de suflete"
"Partizanii din înălţimi. Povestea celei mai tinere echipe craşovene"
"Progresezi dacă ştii ce să nu schimbi



