Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat sambata, 05 iulie 2014 00:00 / Actualizat sambata, 05 iulie 2014 10:13
"Sferturi" la Australian Open, finală la Roland Garros, semifinale la Wimbledon. A 3-a jucătoare a lumii confirmă în turneele cu cea mai mare greutate
Prima reacţie, cea fierbinte, a primelor secunde de după încheierea meciului, e să plece ochii. Să simtă acel gol care apare cînd nu mai există şanse, cînd timpul s-a consumat, cînd realizezi că lupta s-a încheiat.
Rănile sînt proaspete, uneori se spală cu lacrimi ascunse în prosop. Apoi, realitatea devine pregnantă şi tristeţea dispare, alungată rapid de un zîmbet.
"Nu pot fi tristă acum. Dimpotrivă, sînt fericită pentru că am putut jucasemifinala aici. E cel mai bun rezultat al meu la Wimbledon", spunea Simona Halep la o oră după terminarea meciului cu Eugenie Bouchard.
Numai rezultate de vîrf
Cel mai bun rezultat la Wimbledon. Cu o lună înainte, reuşise cel mai bun rezultat al ei la Roland Garros. Finală. La începutul anului, în ianuarie, atinsese cel mai bun rezultat al ei la Australian Open. Sferturi de finală.
Un parcurs senzaţional, prezenţă constantă în a doua săptămînă a turneelor majore, comparabil, pentru România, doar cu cel reuşit de Virginia Ruzici în 1978. Atunci, managerul Simonei cucerea titlul la Roland Garros şi ajungea în "sferturi" atît la Wimbledon, cît şi la US Open.
A trebuit să treacă 36 de ani pentru ca o jucătoare de la noi să atingă din nou asemenea vîrfuri.
Baza din 2013
În 2013, Halep cîştiga 6 titluri, dintre care 3 de categorie WTA International, două Premier şi Tournament of Champions de la Sofia.
Doar Serena Williams, liderul mondial, aduna mai multe trofee, e adevărat, de un calibru superior. Lumea tenisului oscila între uimire şi admiraţie, pe de o parte, circumspecţie şi neîncredere, pe de alta. Încheia sezonul pe locul al 11-lea în lume, al treilea cel mai bun atins de vreo româncă în istorie, după Irina Spîrlea şi Virginia Ruzici.
"Acum e timpul ca Halep să adauge mai multă calitate la cantitate", scria reputatul ziarist american Steve Tignor în revista Tennis. "A fost greu de bătut în turnee mai mici, dar nu se poate spune acelaşi lucru despre cele majore. Aici ar trebui să îmbunătăţească în 2014".
E ceva ce Simona însăşi ştia că e nevoie să facă. Îşi dorea, era conştientă că îi stă în puteri. Pentru că, după cum nota acelaşi Tignor, "poate că a cîştigat turnee mici, dar a învins nume mari, printre ele Kvitova, Jankovici, Wozniacki. Fiind cap de serie la turneele de Mare Şlem, va avea ocazia să o facă iar pe scene mai impozante".
Melbourne cu zgîrieturi
Şi exact asta s-a întîmplat. După "optimile" de la US Open 2013, a urcat imediat în sferturile de finală de la Australian Open, învingînd-o din nou pe Jankovici, în turul al 4-lea. Acolo însă, s-a blocat. A fost o primă experienţă de Grand Slam care a paralizat-o.
"Aproape că nu puteam să respir de emoţie", avea să explice Simona după înfrîngerea la Cibulkova. Contextul încă ţinea un pic de trecut: se afla la Melbourne fără antrenor, doar cu preparatorul fizic şi cu hitting partnerul. Fără cineva din familie. Încă un factor care a influenţat starea lui Halep în momentele în care ar fi avut nevoie de mai multă căldură şi atenţie.
Lucrurile s-au schimbat vehement la următorul turneu de Mare Şlem, Roland Garros- ul. Pentru că în cele 5 luni scurse, multe alte lucruri se schimbaseră pentru româncă. Din februarie începuse colaborarea cu Wim Fissette, fost antrenor al lui Kim Clijsters şi Sabine Lisicki. Reuşise să mai cîştige un titlu Premier, la Doha, făcuse semifinale la Indian Wells şi finală la Madrid.
Paris, mon amour
Urcase pe locul 4 în lume, mai bine decît oricare altă jucătoare de la noi în toată istoria. Iar acolo, la Paris, cu părinţii, fratele, managerul, mulţi prieteni şi o echipă întreagă alături, în oraşul ei drag, în care triumfase la juniori, a mers pînă la ultimul zid.
A ajuns în finală, fără să piardă vreun set, învingînd din nou nume importante, Stephens, Kuzneţova, Petkovic, pierzînd doar la Maria Şarapova. Atunci, după finală, a plîns puţin. Fusese aproape de un imens triumf. Apoi şi-a dat seama că e, bineînţeles, cel mai bun rezultat al ei.
La nici o lună, pe o suprafaţă total diferită de zgură, iarba londoneză, Simona a ajuns pînă în semifinale la Wimbledon. Din nou, cea mai bună performanţă a ei, dar şi a vreunei românce. Accidentată la gleznă, joi n-a putut juca la sută la sută, însă a recunoscut calităţile învingătoarei ei, canadianca Eugenie Bouchard.
Constanţă în excelenţă
În jumătate de an, ea a spulberat urmele de neîncredere care îi asistau numele la finalul lui 2013. Tocmai pentru că a reuşit în turneele majore. Acolo unde, spre exemplu, Serena Williams s-a oprit, în ordine, în "optimi", turul al 2-lea, turul al 3-lea. Acum, Halep e numărul 3 mondial şi va rămîne acolo.
"Din punctul meu de vedere, contează durata pe care o petreci în top", spunea Virginia Ruzici în februarie, după ce Simona urcase pe locul 7, depăşind-o. "Trebuie să te menţii cît mai mult între cele mai bune şi cred că asta este esenţial pentru cariera ei". Un esenţial care devine obicei.
