Articol de GSP - Publicat miercuri, 29 decembrie 2021 10:40 / Actualizat miercuri, 29 decembrie 2021 11:30
Bănel Nicoliță (36 de ani) a vorbit despre cele mai dificile momente din viață, despre tratamentul nedrept al fanilor și despre lucrurile care l-au ținut mereu pe linia dreaptă.
Bănel Nicoliță a rămas în amintirea fanilor fotbalului din România datorită capacității sale de efort și datorită spiritului de sacrificiu. Mijlocașul de bandă este un supraviețuitor și în afara terenului. A îndurat multe, dar a revenit de fiecare dată pe linia de plutire.
Bănel a depășit și cel mai recent obstacol, unul care l-a făcut să petreacă o perioadă îndelungată în Statele Unite ale Americii.
Bănel Nicoliță, tratat regește în Franța
Într-un interviu pentru Playsport, Nicoliță și-a amintit de perioada petrecută în Franța, la Saint Etienne și la Nantes. Spune că acolo s-a simțit cel mai respectat și că nu a simțit nicio clipă că ar fi privit diferit din cauza etniei.
„A fost foarte OK. Lumea m-a privit cu ochi buni, nu m-a arătat nimeni cu degetul: «Uite, ăla e un rrom!». Mi-am făcut treaba serios, după o lună am învățat s-o rup și pe franțuzește, iar oamenii au apreciat dedicarea mea de la antrenamente și meciuri”, a spus Bănel.
Băanel Nicoliță, victima rasismului în România: „N-am pus niciodată la suflet”
Fostul internațional a comparat atitudinea fanilor, iar fotbalul românesc iese din nou pierzător.
„Au fost mii de oameni care au căutat să mă jignească (n.r. în România), dar n-am pus niciodată la suflet. Nu i-am condamnat nici măcar în gând, fiindcă am înțeles că o făceau dintr-un sentiment de răutate, de răzbunare. Nu mi-am încărcat mintea cu astfel de lucruri. În Franța, toți se adresau cu «domnule Nicolita».
Acasă, nimeni nu mi-a vorbit așa, dar asta e mentalitatea. N-am ieșit niciodată să adresez cuvinte urât către adversari sau fani, chiar dacă, în timpul meciurilor, mă mai trezeam cu sticle aruncate spre mine, cum s-a întâmplat la un meci cu Rapidul. Le-am luat frumos, le-am pus în afara terenului și gata, fără tam-tam!”, a declarat Nicoliță, conform sursei citate.
Bănel Nicoliță: „Mă simțeam ca ultimul om”
Bănel Nicoliță a avut o copilărie tristă, cu multe neajunsuri. Nu s-a lamentat, a pus umărul la treabă și a reușit să își îndeplineasă visul. Vrea acum ca povestea lui să ajungă mai departe, în speranța că va deveni un factor motivator pentru cei din mediile sărace.
„Au fost situații când mă simțeam ca ultimul om de pe pământ. Dar înghiți și mergi mai departe. Iar când treceam prin acele clipe îmi spuneam că o să fiu altfel dacă voi reuși să ies din sărăcie. Și așa am făcut!
Chiar vreau să scriu o carte despre viața mea, pentru că sunt foarte multe momente necunoscute, pe care le am puternic întipărite în memorie. Știți că m-am înscris singur la școală la șapte ani? Toți copii veneau cu părinți, cu bunici. Eu m-am dus de capul meu”, a mai spus Nicoliță.
De pe la șase-șapte ani. Munceam oriunde ca zilier. La prașilă, la cules de porumb sau de vie. Veneam și acasă cu un strugure, cu o pâine. Iar în toată perioada asta grea mama a stat permanent lângă noi. N-a făcut un pas înapoi. Poate ar fi putut și ea să-și refacă viața după despărțirea de tata, dar a preferat să se dedice total copiilor. Cinci băieți și o fată. Vă dați seama, să stai cu cinci nebuni în casă, să ai răbdare cu fiecare!
- Bănel Nicoliță, conform Playsport
Bănel Nicoliță nu și-a uitat trecutul
Bănel nu s-a dezis nicio clipă de trecut. Înainte de apariția problemelor financiare, fostul mijlocaș empatiza cu problemele tuturor celor nevoiași, după cum reiese din următoarele declarații.
„Când eram la Steaua și mai veneam acasă, în Brăila, mergeam la restaurant și aduceam cu mine la masă cerșetori pe care-i găseam pe stradă. Îi luam să mănânce și ei ceva. Mai ziceți-mi un jucător care a făcut așa ceva! Zero!
Cerșetorul e și el om. Trăiește de azi pe mâine, mirosea urât, se mai uitau strâmb prietenii alături de care eram, dar nu mă interesa. Mă puneam în locul lui, că și eu am fost sărac și știu ce dură e viața!”, a mărturisit fostul internațional.
){kind=small}
