FOTBAL  »  LIGA 1  »  INTERVIU

EXCLUSIV Amintirile "groparului" Craiovei din coșmarul cu Pobeda Prilep: ”Suporterii olteni sunt răi, regret că m-am dus acolo”

Articol de - Publicat luni, 19 februarie 2018 16:36

Fostul portar al Bacăului, Daniel Bogdan, 46 ani, lucrează în prezent ca șofer în Anglia. Povestește episoade inedite din epoca lui Sechelariu și admite că pasul spre FC U Craiova, echipa dezafiliată în 2011, a fost o eroare, căci Mircea Lucescu îl ceruse în Giulești.

- Daniel, cu ce te ocupi în prezent?
- Sunt plecat de trei ani din țară. Am lucrat mai întâi în Irlanda, iar de șase luni m-am mutat în Anglia, unde lucrez ca șofer la o companie care se ocupă cu revânzarea de mașini, inclusiv autoturisme de lux, gen Jaguar. Stau la vreo 70 de kilometri de Londra, iar printre vecini am alți doi foști fotbaliști băcăuani, Bolfă și Ignătescu.

- Cam cât câștigi pe lună?
- În jur de 1.500 de lire. E bine! Reușesc să mă gestionez cu banii ăștia. Sunt singur, ai mei au rămas acasă. Am fost nevoit să plec pentru a-mi întreține familia și, sincer, mă doare un pic sufletul că m-am rupt total de fotbal. S-ar putea să revin însă în curând, pentru că Marius Croitoru plănuiește să deschidă o Academie în Bacău și mi-a zis că ar vrea să mai în grupul de antrenori. Vom vedea!

"Plus 500 de dolari ca titular și încă 500 dacă nu luam gol"

- Ai prins la Bacău și vremuri bune, și vremuri rele. Erai acolo chiar când Sechelariu a preluat clubul, în 1992, nu?
- Sigur, am trecut prin toate fazele! Adevărul e însă că se alegea praful de club dacă nu-l prelua atunci Seche, care, în timp, a ajutat foarte mulți jucători. Se pricepea bine la oameni, a învățat repede și cu ce se mănâncă fotbalul, așa că Bacăul a trăit câțiva ani liniștit în prima ligă. Venea rar în vestiar, mai isca și tăvăluguri când situația ardea, dar a știut să țină în mâini soarta echipei. Spre finalul carierei, după ce am revenit de la UTA, mi-a trecut în contract o clauză financiară specială: în afară de primă, mai încasam 500 de dolari dacă eram titular și încă 500 de dolari dacă nu luam gol.

- Cu care dintre antrenori ai amintirile cele mai pregnante?
- Cu Halagian! Am terminat și pe locul 5, am scăpat o dată la mustață și de la retrogradare. Nea Florin ținea la mine. Chiar dacă nu-mi spunea, simțeam asta. Ne cântărea în fiecare zi, iar eu și Scânteie, care eram mai rotofei, aveam mai mereu câte 1-2 kilograme peste limită. La mine se mai făcea că nu vede uneori, dar îi săpunea pe ăștia mai tineri care călcau pe bec: "Băi, la Bogdan mai înțeleg să închid ochii, că vă bagă banii în buzunar, dar la voi nu accept burtă!". Alteori însă mă altoia cu amenzi ca să dea exemplu prin mine! Pe secundul Costel Pană îl mai păcăleam cu greutatea!

"Am apărat senzațional în Ghencea, cu meniscul rupt"

- Cum?
- Legasem de dulapuri un fir de nailon, de genul celor folosite la undițe, iar când ne urcam pe cântar ne țineam discret, la spate, de el, cât să mai furăm măcar câteva sute de grame pe afișaj. Ăștia din vestiar râdeau de se prăpădeau, că știau despre ce e vorba, dar Costel nu prea pricepea el care-i baiul!

- Îți mai amintești un meci special în tricoul Bacăului?
- A fost o partidă în Ghencea pe care n-am s-o uit niciodată. Aveam un menisc rupt, la fiecare plonjon trebuia să intre medicul să-mi dea cu spray. Era genunchiul cât un pepene! În seara dinaintea jocului îmi scosese vreo zece seringi de lichid din articulație. Halagian mi-a zis că nici nu vrea să audă că nu joc! Am intrat și am apărat senzațional, nici mie nu-mi venea să cred. Mai și trăgeam de timp, stăteam câte trei, patru minute pe jos! Mi-a dat însă Axinte autogol, iar Popovici a ratat un penalty și am luat bătaie, din păcate! 

"Trebuia să stai cu ochii pe Pancu și când era mingea în aut"

- Care au fost cei mai ai naibii atacanți cu care te-ai confruntat?
- Dănciulescu, Șumudică, Pancu, Lăcătuș, Claudiu Răducanu. Erau vremuri în care fiecare echipă avea câte patru, cinci oameni tari în ofensivă, chiar și echipele de la retrogradare. Dar, dintre toți, Dănciulescu avea o agilitate în careu că era suficientă o fracțiune de secundă de neatenție și erai executat! Iar pe Pancu trebuia să stai cu ochii și când era mingea în aut, că imediat inventa o execuție din nimic! Și Lăcătuș, ce fenomen! Un băiat de zahăr până să înceapă meciul, mai stăteam împreună la o cafea și o țigară pe holuri, dar pe teren se transforma. Nu degeaba i s-a spus "Fiara"!

- Un meci după care ți-a fost rușine?
- N-am luat-o niciodată cu 6-0, 7-0, dar a existat, de exemplu, episodul cu Pobeda Prilep, când apăram la Craiova și am greșit la un gol, în Cupa UEFA. 

REMEMBER: Universitatea Craiova, pe care o patrona Gigi Neţoiu în acel moment, a fost eliminată din Cupa UEFA de Pobeda Prilep din Macedonia. Oltenii au pierdut în deplasare cu 0-1 şi au remizat acasă, 1-1, în sezonul 2000-2001.

"Poate aș fi avut alt viitor dacă mergeam la Rapid"

- Cum ai ajuns în Bănie?
- De fapt, ar fi trebuit să ajung la Rapid. Avusesem o discuție secretă cu Mircea Lucescu, mi-a zis că vrea să mă ia în Giulești fiindcă se pregătea plecarea lui Lobonț la Ajax. După câteva zile, m-a chemat Seche la birou, mi-a zis să mă pregătesc de transfer, eu o tot dădeam cu Bucureștiul, crezând că e vorba de Rapid. M-a anunțat însă că voi merge la Craiova, de unde Nețoiu făcuse o ofertă mai bună. Mi-a fost cumva rușine să-l refuz pe Seche, care era și nașul meu, așa că m-am urcat la tren, m-a așteptat o mașină în Gara de Nord din București și am apucat-o repede spre Bănie ca să prind prezentarea lotului. 

- Regreți pasul spre Craiova?
- Da, fiindcă nu prea ai satisfacții dacă mergi undeva cu inima îndoită. Poate aș fi avut alt viitor pe filiera Rapid, poate prindeam un sezon bun în Giulești și mă lua nea Mircea mai departe în străinătate, cine știe? La Craiova am trăit cea mai nefastă perioadă a carierei. Păi, noi eram pe primul loc după vreo 10-12 etape, iar vria era cât casa! Fanii ne certau că suntem mercenari, veneau peste noi cu scandal și la antrenamente. "Ce mercenari, băi oameni buni?!". Foarte răi suporterii olteni! N-aveai cu cine să te înțelegi. Niciodată nu le convine nimic! Dacă nu ești de acolo, e aproape imposibil să reziști la Universitatea.

"Am refuzat Dinamo în «grupul Nețoiu»"

- În Bănie ai avut cel mai mare contract din carieră?
- Da. Erau 10.000 de euro la semnătură, 25.000 în primul sezon și ajungeam la 75.000 în al treilea an. Dar am stat doar un an și jumătate, după care am plecat la UTA. Nețoiu a renunțat la Craiova, a plecat la Dinamo cu grupul acela masiv, Niculescu, Bărcăuan, Alexa, Alistar, Stoican, a vrut să mă tragă și pe mine, dar am refuzat. Ce era să fac acolo? Dinamo îi avea pe Preda, Cristi Munteanu, Curcă, Tudor. Mă foloseau doar ca monedă de schimb. Am făcut bine că m-am dus la Arad, unde am găsit un grup frumos, cu Ionuț Popa antrenor. 

- Ai apucat să mergi la meciuri în Anglia?
- Deloc! E foarte greu să prinzi bilete în campionat, fiindcă aproape toate locurile sunt date pe abonamente. Mai degrabă găsești bilete la partidele din Champions League. Chiar vreau să merg însă în 2018 la Chelsea și la Manchester United. Eu sunt și fan Mourinho, așa că am o motivație în plus să ajung pe "Old Trafford". 

Vecin în Anglia cu răposatul Condurache

La sfârșitul lui octombrie 2017, Bogdan se afla în Anglia când a căzut ca un trăsnet vestea decesului subit al fostului său coleg Sorin Condurache, care lucra tot peste Canalul Mânecii: "Plecase dimineața să-și ducă soția la serviciu, s-a întors acasă, i-a zis unui vecin că merge să se odihnească puțin pentru că se simte slăbit, iar pe la amiază m-a sunat nevasta lui să-mi spună că Sorin a murit!

Am luat repede un taxi, am ajuns cam într-un sfert de oră, era acolo și Salvarea, dar n-au mai putut să-i facă nimic. A fost un șoc pentru toată lumea!". 

"De ce să mint, au fost câteva meciuri mai prietenești la care am participat. Mi-amintesc de unul pe la Bistrița cu o reciprocitate, la care nu prea ne-am omorât pe teren. De obicei, se juca normal prima repriză, după pauză se mai făceau cărțile. Dar știau doar vreo patru, cinci oameni, veteranii" Daniel Bogdan

"Dintre portarii de azi, îmi plac Panti, Tătărușanu, Niță, iar dintre cei tineri v-aș recomanda să-l urmăriți pe Petrariu, care a prins câteva jocuri la Voluntari. Am lucrat cu el la Bacău, îl știu. Dacă i se dă o șansă, poate fi o surpriză plăcută în Liga 1" Daniel Bogdan

"La Craiova nu știau cum să mă facă să plec și să mă «execute» cu banii. Nu m-au plătit câteva luni, îmi dădeau cu țârâita cîte 3.000 de dolari. Urâte momente au fost!" Daniel Bogdan

CV Daniel Bogdan
Data nașterii: 03.08.1971
A jucat la Selena/FCM Bacău ('92-'94, '95-'00, '03, '04-'06), Acord Focșani ('94-'95), U Craiova ('00-'02), UTA ('02-'03), FC Vaslui ('04)
Debut L1: Selena - U Cluj 0-2 (20.09.1992)
Meciuri L1: 209

 

Playtech: Doliu în lumea fotbalului. A murit electrocutat în baie, din cauza telefonului mobil


Comentarii (28)
484647715224966
Marian Boeangiu  •  20 Februarie 2018, 01:24

Sigur e foarte greu sa rezisti la Craiova daca nu esti de acolo. Cu mici exceptii : Lung dela Carei, Zoli de la Baia Mare, Tilihoi din Braila , Stefanescu din Bucuresti. Care au si ales sa ramana definitiv acolo. Ce idee nefericita acest interviu cu un caracter indoielnic cu o capacitate de analiza limitata . Greu am gasit aceste cuvinte "corecte politic".

thebluestlion
thebluestlion  •  19 Februarie 2018, 21:18
Postat de gicab pe 19 Februarie 2018, 19:30

Așa sunt oltenii...

Din păcate așa sunt românii :( peste tot...

gicab
gicab  •  19 Februarie 2018, 19:30

Așa sunt oltenii...

Vezi toate comentariile (28)
Comentează