Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat miercuri, 05 noiembrie 2025 11:54 / Actualizat miercuri, 05 noiembrie 2025 12:15
Fostul mare antrenor al Stelei, Emeric Ienei, a decedat azi, la 88 de ani, în urma unei comoții cerebrale, în locuința lui din Oradea.
Gazeta Sporturilor a editat un supliment special dedicat lui Ienei la împlinirea vârstei de 80 de ani, iar foști jucători au vorbit la superlativ despre anii pe care i-au petrecut sub conducerea lui nea Imi la Steaua sau la echipa națională a României.
Florea Voinea: „Emeric Ienei: Un fotbalist viclean pe teren, dar un adevărat gentleman”
„Pe Emeric l-am cunoscut ca fotbalist atunci când am ajuns, în 1961, la CCA. M-a luat imediat sub aripa lui, a avut grijă de mine, așa cum făcea cu toți fotbaliștii din lot. M-a primit extraordinar, a fost un coleg incredibil, care a devenit un om uriaș între timp.
Ca fotbalist era viclean pe teren, pasa senzațional, știa să creeze și să ofere liniște în timpul unui meci. Am învățat foarte multe lucruri de la Ienei din punct de vedere sportiv, dar și disciplinar.
A fost un adevărat gentleman care a crescut zeci de generații de fotbaliști, atunci când a devenit antrenor principal. E un om fabulos, care a adus României cel mai important trofeu din istoria fotbalului de la noi"

Liță Dumitru: „I-am mulțumit lui Dumnezeu că am lucrat cu nea Imi”
"Un om plăcut, prietenos, făcea mereu o atmosferă bună, era foarte apropiat de jucători. E antrenorul care făcea cele mai multe antrenamente individuale cu noi, se dedica, era un perfecționist, un om care muncea zi și noapte pentru a face performanță!
Am luat 5 trofee cu el, e clar că nea Ienei reprezintă o persoană importantă în cariera mea. Când a venit Ienei la Steaua I-am mulțumit lui Dumnezeu că am scăpat de Titi Teașcă, de care eram sătul, făcea antrenamente urâte și ne acuza mereu de tot felul de tâmpenii. Totul s-a schimbat când Ienei a venit la echipă, totul, iar mobilizarea era alta. Schimbarea a venit și de la noi"
Marcel Răducanu: „Nu văd să existe vreun antrenor care să-i semene”
"Cred că putem să vorbim două zile despre omul care m-a ajutat cel mai mult în carieră, care m-a împins mereu de la spate, care m-a susținut și crescut. Fără el nu ajungeam niciodată ce am fost. Mulțumesc, nea Ienei! Teașcă nu mă suporta deloc, cică driblam mult, dar Ienei mi-a dat libertatea să joc cum îmi place și nu l-am dezamăgit niciodată.
Un caracter uriaș, care a știut să șlefuiască vedetele din echipă și să prețuiască oamenii din jurul lui. Mă uit atent în ziua de azi în România și nu văd să existe vreun antrenor care să-i semene, iar ca om e greu să fie egalat. Acum toți se înjură și se ceartă pe la televizor, dânsul n-ar fi făcut asta niciodată. A fost un monument!"
Miodrag Belodedici: „Ienei a fost Ferguson de România. Mi-a fost ca un tată!”
"M-am întâlnit cu dânsul pentru prima dată prin '83, atunci când am devenit profesionist la Steaua, dar e cert că am petrecut mai mult timp cu nea Imi decât cu tata. De la 17 ani până la 37, atunci când m-am retras, tot am stat cu nea Imi. Am învățat multe din toți acești ani și-am descoperit un om și-o personalitate incredibile. Un om care ne-a transmis mereu cele mai bune sfaturi și care ne-a îndrumat pe cele mai bune drumuri în viață.
Cu regret spun că foarte târziu ne-am dat seama ce om uriaș am avut în fața noastră atâția ani! Pentru mine, Emeric Ienei a fost Ferguson de România. Mi-a fost ca un tată! Dânsul are cel mai mare merit în formarea mea ca fotbalist, ca om, ca profesionist. Îi mulțumesc pentru tot!"
Victor Pițurcă: „Nimeni, niciodată, nu va mai reuși ce a făcut Ienei”
"Cu mare greutate mai găseşti în ziua de azi un om ca el. Un caracter formidabil, el a fost cel care ne-a dat nouă, jucătorilor, cu vorbele lui calculate şi cu vocea lui domoală de ardelean, acea linişte de care am avut nevoie pentru a juca la cel mai înalt nivel. El a fost cel mai mare antrenor român din toate timpurile, fiindcă să câştigi Cupa Campionilor cu o echipă formată numai din români e ceva ce nimeni, niciodată, nu va mai reuşi.
Chiar şi parcursul nostru în Europa după ce el a plecat la echipa naţională tot lui i se datorează fiindcă el crease acel grup, acea atmosferă fantastică, propice performanţei. Regret că n-am putut să lucrez mai mult cu el la Steaua, în 2010, când l-am solicitat să vină ca preşedinte şi el acceptase. De astfel de oameni are nevoie fotbalul românesc pentru a rămâne curat şi valoros"

Tudorel Stoica: „Era ca un SMURD pentru Steaua! Reușea mereu să facă performanță”
"Fără îndoială că domnul Ienei a fost cel mai mare antrenor cu care am lucrat vreodată în carieră și cu siguranță cel mai mare antrenor român din toate timpurile! A obținut cea mai mare performanță din fotbalul românesc, cu o echipă exclusiv formată din jucători români.
Niciodată nu se va mai întâmpla acest lucru, va rămâne un eveniment unic în istoria României. A fost omul de la care am avut de învățat foarte mult, omul care știa să ne vorbească și să facem ceea ce trebuie să facem. Era ca un SMURD pentru Steaua, atunci când echipa avea probleme dânsul era chemat ca un salvator și de fiecare dată a reușit să facă performanță. Din punctul meu de vedere era un altfel de antrenor, diferit față de ceilalți.
Știa ce să lucreze cu tine la antrenamente, să te simtă, să-ți cunoască toate problemele. Dânsul ne obliga prin simpla prezență să-i răsplătim încrederea pe care o are în noi și cu siguranță vom rămâne în istorie ca echipa care făcea spectacol inclusiv cu marile echipe din Europa"

Gabi Balint: „Omul ăsta mi-a marcat cariera! Îi sunt recunoscător pentru tot”
"Ienei mi-a dat cel mai mare ajutor atunci când eram jucător, dar și ca antrenor. Momentele mele importante ca fotbalist le-am petrecut cu dânsul: am marcat din penalty și-am câștigat finala Cupei Campionilor Europeni, am dat o dublă în meciul calificării la Mondialul din '90 cu Danemarca, apoi în grupă am reușit alte două goluri cu Camerun și cu Argentina!
Apoi am ajuns antrenor secund, iar la Europeanul din 2000 am ieșit alături de nea Imi, din grupe, pentru prima dată în istoria participărilor noastre. Omul ăsta mi-a marcat cariera din primul până în ultimul moment! A fost un părinte pentru mine, pentru că a avut grijă non-stop de noi. De fiecare dată ne-a dojenit și nu ne-a pedepsit niciodată. Îi sunt recunoscător pentru tot!"