Articol de Alexandru Barbu, Răzvan Stamatiu - Publicat joi, 27 februarie 2025 17:59 / Actualizat joi, 27 februarie 2025 19:29
Sorin Chiriac, 40 de ani, mental coach profesionist acreditat de International Coaching Federation, a fost invitatul zilei la GSP Live ♦ Chiriac, cu o experiență de 18 ani ca jurnalist, vorbește aplicat, cu exemple despre activitatea lui, îi răspunde lui Mihai Stoica și susține că Dan Petrescu și Gică Hagi nu acceptă ca fotbaliștii lor să lucreze cu un mental coach.
- În ultimii ani, a apărut și în fotbalul românesc interes pentru conceptul de mental coaching - experți care-i ajută pe sportivi să-și îmbunătățească mentalitatea, motivația și performanța, concentrându-se pe aspecte precum gestionarea stresului, creșterea încrederii în sine, concentrarea și atingerea obiectivelor.
- De curând, a fost prezent la GSP Live și Paul Herinean, mental coach la Rapid.
- Sorin Chiriac, fost jurnalist de sport, a devenit anul acesta mental coach profesionist acreditat de International Coaching Federation: „Mi-am dat seama că ne lipsește așa ceva în sportul românesc”.
- El se ocupă de fotbaliști ca Ianis Stoica și Mihnea Rădulescu, dar și de juniori și chiar de arbitri.
- Chiriac vorbește despre reticența oamenilor din fotbalul românesc: „Un oficial important de la CFR Cluj mi-a spus că, atât timp cât Dan Petrescu este la echipă, ei nu vor lucra cu un mental coach. Am auzit și că Gică Hagi a cerut să întrerupă colaborarea cu un jucător care a apelat la mental coach, pentru că o consideră o prostie”.
- „În momentul în care aud că un jucător apelează la un mental coach, acel jucător nu mai are interesul meu. Aceia sunt nişte impostori!”, spunea Mihai Stoica. Răspunsul lui Sorin Chiriac, mai jos.
VIDEO. Sorin Chiriac, fost jurnalist de sport, actual mental coach profesionist: „Încercăm să facem popular acest fenomen și în sportul românesc”
- Sorin, acum ești mental coach calificat. Corect?
- Denumirea completă este coach profesionist certificat de International Coaching Federation, care este cel mai important for din acest domeniu, la nivel mondial. Este foarte dezvoltat în România, ca business. Încercăm să popularizăm și în sportul românesc acest fenomen global.
- De ce ai renunțat la presa de sport?
- M-a atras foarte mult dezvoltarea personală. M-a influențat foarte mult și perioada pandemiei. Am auzit absolut întâmplător despre mental coaching și mi-am dat seama că există o deficiență de așa ceva în sportul românesc. Am făcut o școală în domeniu, care a durat un an și jumătate și care a costat timp și resurse de toate felurile.
- Cât a costat, mai exact?
- Prețul începe de la 3.000 de euro și ajunge undeva la 10.000 de euro. Durează un an și jumătate, după care trebuie să te certifici. E un examen în limba engleză, care durează două ore și jumătate, destul de complex. Scopul final al acestui proces este să capeți etică și deontologie și să faci diferența față de acel mental coach „de weekend”, adică oameni care fac un curs de două săptămâni sau două zile acreditat de ANC, după care folosesc titulatura de „coach”. E foarte important să facem diferența între oamenii care își doresc să lucreze pe un cod etic și cei care doar se autointitulează coach.
- Revenim la asta, dar spune-ne o poveste din perioada în care lucrai ca jurnalist, prima anecdotă care-ți vine în minte.
- Îmi aduc aminte un episod în care, din senin, mi s-a spus în cască: „Îl ai la telefon pe domnul Becali”. Nu știam dinainte că va intra în direct cu noi. Pe scurt, am vorbit vreo 20-25 de minute cu el și mi-am dat seama, din primele secunde, că nu pot să mă hăhăi cu el. M-am simțit inconfortabil, nu mi-a plăcut deloc. Oamenii scriau foarte multe mesaje în timpul emisiunii. Încercam să echilibrez balanța cu ideea că facem trafic, dar nu era OK.
„Se spune că primești clienții pe care îi meriți”
- Ce face diferența între un mental coach bun și unul „de duminică”?
- Un tip care nu a făcut o școală acreditată de International Coaching Federation poate fi, din punct de vedere uman, bine intenționat. Poate are o pregătire în zona de psihologie, iar din acest motiv relația cu un client poate funcționa decent. Dar cea mai mare diferență e faptul că noi, cei care suntem certificați, respectăm un cod de etică. Codul face referire la încredere și siguranță pentru client. Sunt reguli foarte bine structurate, care te ajută să nu faci mai mult rău decât bine. Vrei să-ți dau un exemplu concret?
- Te rog.
- Primul meu client real. Doamna respectivă trăia în Franța și avea un business acolo. Într-o oră de sesiune, a plâns 45 de minute! Din ce am învățat la școală, mi-am dat seama imediat că e un caz care are nevoie de un psihoterapeut, nu de coaching. I-am spus că sunt alături de ea, dar i-am explicat că are nevoie de ajutor specializat, pentru că era vorba despre o traumă serioasă.
Există o diferență importantă între psihologie și coaching. Psihologul se uită la traume și încearcă să le rezolve. Coachul se uită la prezent și la viitor, la ceea ce vrei să obții. Asta e cel mai important lucru în mental coaching: viitorul. Obiectivele trebuie, totuși, să fie realiste. Orice sportiv poate vedea 20 de videoclipuri pe social media și să ajungă să-și dorească să fie campion mondial. E datoria mea să-i spun că e posibil, dar trebuie să discutăm și să ne asigurăm că își setează niște obiective realiste
- Ai spus că lucrezi cu mai mult de 11 sportivi din diferite discipline: fotbal, tenis, handbal, taekwondo. Cum ajungi la ei?
- Se spune că primești clienții pe care îi meriți. Dacă nu rezonezi cu un om, vă dați seama amândoi destul de repede. Cei mai mulți dintre clienții mei actuali vin din recomandări. Lucrez cu fotbalistul Mihnea Rădulescu, care a fost în lotul național U21. Am avut o sesiune cu el chiar înaintea meciului cu Muntenegru, când a și marcat. Era pe val când am început să lucrăm împreună, iar presiunea era foarte mare asupra lui. Deja apăruse teama de succes.
- Ce înseamnă teama de succes?
- E momentul acela în care nu știi cum să reacționezi. Încep să apară cifre, se scrie despre tine, se vorbește că te dorește o echipă mare - acesta e succesul. Uneori, chiar și impresarul pune presiune. Cu un sezon înainte, nu îl cunoștea nimeni pe Mihnea, iar în doar câteva luni a ajuns în centrul atenției. Așa apare o formă de anxietate, pentru că așteptările cresc enorm. Ai crede că un sportiv își dorește să fie campion național sau european...
- Dar...
- De multe ori, tinerii care vin la mine îmi spun ceva surprinzător: „Îmi doresc să am constanță”. Nu te aștepți ca un copil de 18 ani să spună asta. Îl întreb de ce e atât de importantă constanța și ce înseamnă, concret, pentru el. Și aici vine partea interesantă: pentru ei, constanța înseamnă să marcheze cel puțin o dată în 5 meciuri la rând. De aici, mergem mai departe: ce se întâmplă la antrenament după o asemenea serie de reușite? Răspunsul e aproape mereu același: „Nu mai trag la fel de tare”. Iar când îi întreb ce se întâmplă după antrenamentele mai slabe, îmi spun că nu mai dau goluri. Și, astfel, dispare constanța.
- Prin Mihnea Rădulescu ai ajuns la Ianis Stoica?
- Mihnea era coleg de cameră cu Ianis. După ce am terminat noi doi sesiunea, m-a întrebat dacă poate să-i dea numărul meu și lui Ianis, fiindcă a auzit discuția și și-ar dori și el să lucrăm împreună. Prima sesiune de coaching cu Ianis am făcut-o tot în cantonamentul naționalei, chiar înaintea meciului cu Elveția, când a marcat de două ori.
- Apropo, e adevărat că Ianis vrea să plece din România?
- Tot ce pot să vă spun este că își dorește enorm să joace la Campionatul European. Nu e vorba doar despre performanțele lui, ci și despre evoluția lui ca sportiv. A devenit mult mai matur. În iarnă, a avut și prima accidentare mai serioasă, ceea ce a fost un „hop” pentru el. Nu mai era 100% în formă, dar lumea nu vede lucrurile astea. Toată lumea judecă doar ce se întâmplă pe teren, fără să știe prin ce trece cu adevărat un jucător.
Din păcate, cluburile nu prea vin către jucători cu propuneri legate de mental coaching. Mihai Stan face asta pentru sportivii pe care îi reprezintă, dar majoritatea impresarilor nu se preocupă de astfel de lucruri. Ei sunt interesați mai mult de salarii, transferuri și comisioane. Problema apare când un jucător are dificultăți, iar impresarul, în loc să-l ajute să-și rezolve blocajele, începe să caute vinovați la club sau la antrenori și le bagă jucătorilor în cap tot felul de idei, cum ar fi că ei sunt foarte buni, dar nu sunt apreciați sau înțeleși de antrenor
„Nu le spun părinților decât ceea ce copilul își dorește să le transmit”
- Cum arată o primă ședință cu un sportiv?
- Prima dată vreau să-l cunosc pe sportiv. Să aflu cine este, de ce s-a apucat de sport, ce obiective are. În partea a doua a sesiunii, îi explic ce este coaching-ul și, foarte important, ce nu este coaching-ul, pentru că există multe prejudecăți. Coaching-ul nu înseamnă citate motivaționale de tipul „Hai că poți!” sau „Ești cel mai bun!”. Coach-ul nu dă sfaturi. În sesiunea inițială, încerc să-l ajut pe sportiv să se cunoască mai bine pe el însuși. Să înțeleagă ce îi place cu adevărat, de ce face sportul respectiv, de unde apar frustrările sau teama - fie de eșec, fie chiar de succes.
- Lucrezi și cu copii.
- E un proces complet diferit, pentru că trebuie să găsesc momentul ideal. De exemplu, lucrez cu un băiat care joacă fotbal în Anglia. Seara e foarte obosit, după școală și antrenamente. O sesiune cu el durează, în principiu, 45 de minute sau o oră, dar uneori ne oprim și după 25 de minute, dacă simt că își pierde concentrarea. Problema cu care a venit acest băiat era legată de multă frustrare acumulată, pe care o exprima prin violență. De exemplu, dribla 3-4 adversari, cineva îl lovea sau îl provoca, iar el riposta - fie verbal, fie fizic. Am lucrat împreună prin câteva exerciții speciale, ca să-i arăt cum poate să gestioneze și să detensioneze astfel de situații, fără să explodeze.
- Ce presupun exercițiile?
- Sunt mai multe tipuri de exerciții. Am folosit exerciții de respirație, dar și foarte multe jocuri de rol, care l-au ajutat să capete încredere în mine, ca adult. Am încercat să mă vadă ca pe un prieten. Cu majoritatea juniorilor, discuțiile ajung și la ce se întâmplă la școală sau în familie, pentru că toate aceste aspecte se reflectă, inevitabil, în comportamentul de la antrenament. Un detaliu foarte important pentru mine este confidențialitatea - nu le spun părinților decât ceea ce copilul își dorește să le transmit. Țin foarte mult la acest principiu.
Sunt destul de mulți juniori care vor să renunțe la fotbal, problema vine din presiunea exagerată pusă pe umerii lor de către părinți. De multe ori, tocmai din cauza asta vor să renunțe. Eu nu iau decizii în locul lor, doar îi ghidez și îi ajut să înțeleagă ce își doresc cu adevărat
- Ai în portofoliu inclusiv un arbitru.
- Colaborez cu un arbitru tânăr, din ligile inferioare. Chiar și la acest nivel, ei resimt presiunea pe care mass-media o pune pe arbitrii din Liga 1. Trebuie să gestioneze 22 de jucători, doi antrenori, plus toate privirile care sunt ațintite asupra lor. Iar, pe lângă toate astea, mai vin și criticile primite în afara terenului - inclusiv la supermarket. În ligile inferioare, injurăturile se aud clar, chiar de pe tușă. Un arbitru de Liga 1 poate visa să ajungă să conducă meciuri în cupele europene, unde există și faimă, și bani. Dar când ești în Liga a 2-a sau a 3-a, te lovești doar de critici, fără nicio recompensă vizibilă. Asta e provocarea majoră pentru mulți dintre ei: să își construiască o reziliență mentală foarte solidă.
VIDEO. Mental coach-ul Sorin Chiriac, despre opinia dură a lui Mihai Stoica
- Îți citesc ce declara Mihai Stoica în urmă cu vreo 3 ani: „În momentul în care aud că un jucător apelează la un mental coach, acel jucător nu mai are interesul meu. Aceia sunt nişte impostori. Niciun fost mare jucător nu s-a făcut mental coach. Poate Ronaldo şi-a luat vreun mental coach ca să-l înveţe el meserie”.
- Mă deranjează aceste afirmații care implică faptul că Mihai Stoica ar ști fotbal. Altfel, nu e prima reacție de acest gen. Un oficial important de la CFR Cluj mi-a spus că, atât timp cât Dan Petrescu este la echipă, nu vor lucra cu un mental coach. Am auzit și că Gică Hagi a cerut să întrerupă colaborarea cu un jucător care a apelat la mental coach, pentru că o consideră o prostie.
- Pe de altă parte, Rapid colaborează cu un mental coach.
- Îi felicit pentru asta. Și Dinamo a făcut un pas în această direcție. Naționala de volei, lotul de canotaj al României, Sorana Cîrstea, David Popovici, Cristina Neagu, toți au lucrat cu un mental coach. Din păcate, nu am mari așteptări ca fotbaliștii de peste 25-30 de ani să apeleze la servicii de mental coaching.
„Începem cu întrebări”
- Accepți un exercițiu imaginar? Vine la tine un atacant de 27 de ani de la Șelimbăr. Divorțat, deprimat, într-o pasă proastă. Cum îl poți ajuta?
- Cum spuneam, în prima fază lucrăm cu întrebări. Prima etapă este conștientizarea situației și ce l-ar ajuta să depășească situația. Ușor-ușor, clarifici lucrurile. Ulterior, discutăm despre situația de la echipă, cum relaționezi cu antrenorul. Dacă el nu te înțelege, poți încerca să-l faci să te vadă ca pe un om, nu doar ca pe un sportiv. Există programe și pentru antrenori, trebuie doar să aibă deschidere. În opinia mea, un rol important îl are și Federația aici. Se pot face workshop-uri pentru ei, pentru arbitri.
- Crezi că în viitor este posibil ca echipele din SuperLiga să fie obligate să aibă în organigramă un psiholog sau un mental coach? Cum vor fi din sezonul următor obligate să angajeze un director sportiv.
- Nu cred în obligativitate, pentru că ar pune pe cineva doar de formă.
Ce a mai spus Sorin Chiriac:
- „Nu sunt de acord cu tot ce a spus la GSP Live Paul Herinean, de la Rapid. A zis că obiectivul lui e clasarea echipei în primele 3 locuri. Tu trebuie să lucrezi cu obiectivul clientului. Apare o problemă când îți însușești obiectivul echipei, în acest caz. Practic, atunci când clubul pierde, este ca și cum pierzi tu. Obiectivul este al clientului și al echipei. Rolul tău este să îi susții”
- „Am fost contactat de o echipă destul de bună de handbal. După ce am discutat, am aflat că antrenorul nu știa că noi ne-am întâlnit. Nu poți să intri în dinamica unei echipe fără ca cel care răspunde de rezultate să nu știe. Le-am spus să mai vorbim după ce îl pun la curent și pe antrenor. De atunci, nu am mai primit niciun semn de la ei. Coach-ul lucrează cu materialul clientului, trebuie să existe deschidere din partea clubului, a antrenorului și a fiecărui jucător în parte”
- „Pentru unii poate părea costisitor acest serviciu. Totuși, cunoaștem sumele care se plătesc pe jucători, sunt foarte mari. Iar ție ți se pare mult să plătești câteva sute sau o mie de euro pentru ajutorul jucătorilor? Trebuie să avem răbdare, să se vadă rezultatele în România, și atunci cred că vor avea o deschidere mai mare”
- „Dacă ne referim la tariful pe oră, un mental coach câștigă bine în România, dar este importantă și taxa pe care o pui. Dacă pui un preț foarte mic, poți atrage clienți pe care nu ți-i dorești. Trebuie să ai constanță și un portofoliu considerabil de clienți ca să ai un venit bun pe termen lung”
VIDEO INTEGRAL. Sorin Chiriac, invitat la GSP Live
- GSP Live, emisiunea realizată din studioul Gazetei Sporturilor și moderată de Alexandru Barbu, poate fi urmărită de luni până vineri, de la ora 11:00, pe pagina de Facebook, canalul de YouTube, contul de TikTok, precum și pe site-ul Gazetei Sporturilor, GSP.ro
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
