Articol de Ionuţ Iordache - Publicat miercuri, 18 iunie 2025 11:53 / Actualizat miercuri, 18 iunie 2025 11:54
Slovacia – România 2-1 nu a fost doar finalul de drum al „tricolorilor” mici la Euro 2025, ci și finalul aventurii noastre prin Austria, Germania și Slovacia, ca jurnaliști
- Jurnal de Euro U21 este un proiect inedit. Unul dintre jurnaliștii GSP prezenți la Euro 2025 va publica texte cu detalii de culoare, lucruri uzuale impresionante, experiențe nevăzute ale jurnalismului la firul ierbii.
- Ionuț Iordache este șef al departamentului fotbal intern, fotoreporter și jurnalist cu decenii de experiență.
Am plecat din România alături de colegii mei, Cezar Titor, Remus Dinu şi Andrei Crăiţoiu pe 29 mai şi, de atunci, am fost martorii multor momente epice și emoționante în jurul terenurilor de fotbal din Germania, Austria şi Slovacia.
L-am văzut pe Luis Enrique bucurându-se ca un copil după finala Ligii Campionilor și aducând un omagiu atât de frumos fetiței sale, decedate în urmă cu șase ani.
Am schimbat două vorbe pe gazon și ne-am făcut un selfie cu Alessandro Del Piero, chiar înainte să intre în direct la o televiziune din Italia.
L-am urmărit pe sclipitorul Lamine Yamal în semifinala Ligii Națiunilor cu Franța și pe ștersul Lamine Yamal din finala cu Portugalia.
Uriaşul Ronaldo a plâns ca un copil
Am trăit pe viu nebunia care se creează pe un stadion de fotbal atunci când Cristiano Ronaldo apare pe teren.
L-am văzut pe uriașul fotbalist portughez, cu aproape 1.000 de goluri marcate în cariera sa fantastică, cum nu are puterea să privească penalty-urile bătute de colegii săi în finala cu Spania și apoi cum cade în genunchi de bucurie, cu lacrimi în ochi.
Apoi, am stat la cinci metri de un Ronaldo reîncărcat, în zona mixtă, când a vorbit cu jurnaliștii mult peste cele 2-3 întrebări stabilite inițial de ofițerul de presă al lusitanilor.
Ne-am mutat apoi la Viena, unde l-am văzut pe Mircea Lucescu tot mai abătut și singuratic.
Acolo am simțit pe viu căldura transmisă spre teren de „Zidul galben”, deși a plouat tot meciul, iar „tricolorii” au făcut un meci cel puțin mediocru.
Euro U21, trei imagini de suflet
Dar cele mai frumoase momente le-am trăit în Slovacia, alături de naționala U21.
Chiar dacă am pierdut toate meciurile și am fost eliminați rapid din competiție, rămân cu multe momente de suflet.
Nu o să uit niciodată imaginea cu Tony Strata, care a căutat-o pe mama sa în tribună şi s-a dus direct la ea după înfrângerea cu Italia.
Sau cea în care Rareș Burnete este consolat de iubita sa, tot după eșecul din primul meci.
Sau momentul în care Andrei Borza este pupat pe creștet și luat în brațe de sora lui, Bianca, după meciul dramatic cu Spania.
Într-o perioadă în care misoginismul și ura împotriva femeilor par că iau din nou amploare, aceste trei imagini mi-au reamintit cât de norocoși suntem dacă avem o mamă, o iubită, o soră sau o fiică în viața noastră. Câtă nevoie avem de ele atunci când avem capul plecat și cât de mult ar trebui să le prețuim atunci când ne ridicăm capul.
Și abia aștept să o strâng în brațe pe fetița mea, Alexandra, atunci când ajung acasă, și să-i spun: „Mi-a fost dor de tine. Te iubesc!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
