Articol de Daniel Grigore - Publicat vineri, 27 martie 2026, 15:26 / Actualizat vineri, 27 martie 2026 15:45
Mandatul lui Mircea Lucescu se încheie fără să fi îndeplinit un obiectiv esențial pe care și l-a asumat în momentul preluării echipei naționale: ca România să (re)devină o echipă care să controleze jocurile, să aibă inițiativa și să dicteze cum se desfășoară un meci.
Instalat la cârma echipei naționale în vara lui 2024, Mircea Lucescu se pregătește pentru ultimul meci în acest mandat, marți, în Slovacia. Va fi un duel al „răniților”, între două reprezentative care au ratat calificarea la Campionatul Mondial.
La prezentarea lui ca selecționer și în multe alte momente din ultimii doi ani, Lucescu a insistat că dorește să orchestreze o schimbare de paradigmă la echipa națională, ca jucătorii obișnuiți să stea „la cutie” să preia inițiativa, ca obișnuitul încasator să devină „puncher”.
Ideea repetată de Mircea Lucescu în acest mandat: „Să începem să controlăm jocurile. Nu putem rămâne la acest nivel”
De exemplu, în noiembrie 2024, înainte de România - Kosovo în Liga Națiunilor, vorbea despre revenirea la ceea ce considera a fi stilul tradițional de joc al „tricolorilor”, bazat pe control, posesie și o construcție de calitate:
„Să cunoști istoria este extrem de important. Fotbalul românesc s-a caracterizat în toată perioada de succes prin anumite calități. Am fost unii dintre cei mai buni pasatori din Europa, eram considerați peste tot unde mergeam a fi jucători cu calități tehnice superioare în ceea ce privește pasele. (...)
Pe teren aveam o singură șansă, să folosim calitățile noastre: jucători tehnici, proveniți de pe maidane, jucau prin parcuri. (...)
În ultimul timp echipa s-a dus în jos pentru că am renunțat la stilul nostru de joc. Am neglijat în România creșterea copiilor bazată pe o tehnică a pasei care era superioară altora”.
Tot atunci, Lucescu a făcut o comparație cu stilul de joc al naționalei la Euro 2024, insistând că este nevoie o abordare diferită pentru ca România să treacă la „altă etapă”:
„Am dus greu, am obținut calificarea asta [la Euro], dar prin alte mijloace. Am fost ultima echipă de la Campionatul European ca posesie a mingii, control al jocului, sau pe locul 3 din coadă la fazele periculoase de joc la poarta noastră.
Trebuie ca ușor, ușor, să trecem la altă etapă, una în care să începem să controlăm jocurile dacă vrem să ne confruntăm cu marile echipe ale Europei, ale lumii. Nu putem rămâne la acest nivel”.
16 paradea reușit Florin Niță în doar 4 partide la Euro 2024. În medie, România a permis la fiecare meci câte 5,5 șuturi pe poartă
În aceeași idee, înainte de primul meci din campania de calificare la Campionatul Mondial din 2026, România - Bosnia 0-1, Lucescu a transmis că „preocuparea mea este îmbunătățirea stilului de joc al echipei naționale, să fie așa cum a fost în '70, în '84, în anii '90, când noi aveam o echipă care își domina adversarii, nu suporta presiunea”.
Iar înainte de semifinala barajului de calificare, înfrângerea de joi cu Turcia, s-a declarat „convins că jucătorii noștri au valoarea pentru a-și putea domina adversarii direcți”.
În conferințe control, pe teren cu totul altceva
Cu mandatul lui pe cale să se încheie, concluzia este că intenția lui Mircea Lucescu a rămas la nivel declarativ. La mai bine de un an după ce a preluat echipa națională, experimentatul antrenor a abordat cele mai importante meciuri cu planuri tactice fără legătură cu ceea ce a tot trâmbițat în conferințele de presă.
Pe 12 octombrie 2025, România avea nevoie de victorie cu Austria pentru a mai spera la primul loc în grupa de calificare, sau măcar pentru a-și crește șansele la clasarea pe locul secund.
„Tricolorii” au câștigat, da, 1-0, dar cu un joc axat pe organizarea defensivă, blocarea adversarului și fructificarea puținelor șanse proprii de gol.
Statisticile sunt elocvente: posesie de 44,93%, 288 de pase reușite față de 376 în dreptul adversarilor, doar două șuturi pe poartă. Ce-i drept, adversarii au fost reduși la tăcere pe plan ofensiv.
Al doilea exemplu: imediat după victoria cu Austria, România avea nevoie să câștige și în Bosnia pentru a-și asigura locul secund în grupă și, în consecință, un baraj mai accesibil către Campionatul Mondial.
„Tricolorii” au deschis scorul și au condus la intrarea la cabine, dar au fost întorși în partea a doua. Statisticile jocului? Posesie de 37,29%, 263 de pase precise față de 403 ale adversarilor.
Da, România a jucat circa 30 de minute în inferioritate numerică după eliminarea lui Denis Drăguș, dar și în prima parte, câtă vreme s-a jucat 11 la 11, în control au fost mai degrabă gazdele, cu posesie 61% și 227 de pase reușite, față de 131 pentru „tricolori”.
Încheiem cu semifinala barajului de calificare la Campionatul Mondial.
În Turcia, unde singura opțiune era victoria, strategia a fost limpede: toți jucătorii de câmp să contribuie pe faza defensivă, dublaje și redublaje, limitarea spațiilor în care turcii să-și etaleze calitatea individuală și speranță că putem da lovitura pe contraatac.
Rezultatul: posesie de 33,11%, doar 172 de pase precise (turcii au avut 462), zero șuturi pe poartă (unul dintre ele, al lui Stanciu, a lovit bara).
În comparație, pentru că însuși selecționerul a făcut o trimitere la felul în care au jucat „tricolorii” la Euro 2024, România a avut o posesie medie de 40,14% în cele 4 meciuri din Germania, respectiv un număr mediu de pase reușite de 230.
0-3 cu Olanda: 38,45% posesie, 191 (76,86%) pase reușite
1-1 cu Slovacia: 44,01% posesie, 223 (73,6%) pase reușite
0-2 cu Belgia: 44,4% posesie, 338 (83,43%) pase reușite
3-0 cu Ucraina: 33,73% posesie, 170 (72,96%) pase reușite
La aproape doi ani de la numirea lui ca selecționer, Mircea Lucescu a pregătit jocul definitoriu pentru mandatul lui într-o manieră fără legătură cu ceea ce a promis să implementeze la prima reprezentativă.
Final de mandat, traseu reconfigurat. La rând așteaptă Gică Hagi; el promite nu control, posesie și pase, ci „o mentalitate de învingător”.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
