Articol de GSP - Publicat marti, 20 aprilie 2010 00:00
Voturile voastre au desemnat deja 8 dintre jucătorii viitorului 11 de legendă. Am ajuns acum la atacanţi, fotbaliştii care, vorba aceea, vînd biletele la meciuri. Nicoliţă, Tănase sau Andrei Cristea? Aceasta e întrebarea. Citeşte-le poveştile şi votează!
O fază aparte undeva, în toamna lui 1981. La început, o lovitură liberă de la marginea careului. Microbiştii romani cască ochii. Lîngă minge, Cornel Ţălnar şi Costel Orac. Dacă e vorba de Orac şi Ţălnar, e vorba de Dinamo. Dacă e Dinamo, e Ştefan cel Mare. Ţălnar se duce spre minge. Cum, nu bate Orac? Doar el e Specialistul. "Ţînţarul" e gata să lovească balonul. Dar ce-i asta? Nu loveşte, ci apucă mingea cu ambele călcîie şi o aruncă în sus, cîţiva va zeci de centimetri... O scamatorie nemaivăzută. Meciul e Dinamo - Inter Milano, turul II al Cupei UEFA. 4 noiembrie 1981.
Era 1-1, exact acelaşi scor înregistrat la Milano, în tur. Cele două reprize de prelungiri au fost nebune. Inter a preluat conducerea, apoi a egalat Augustin, dar italienii erau calificaţi şi la 2-2. În minutul 107, Orac a marcat marele gol al victoriei şi al calificării. Cîte echipe romaneşti ar fi în stare să întoarcă, în doar cîteva minute, soarta unei duble manşe cu Internazionale Milano?
Costel Orac a fost omul marilor goluri. Doi ani mai tîrziu, tot cu 80.000 de spectatori în tribună, de data asta pe "23 August", Dinamo întîlnea pe SV Hamburg în Cupa Campionilor. Cine era Hamburg? Da, exact deţinătoarea trofeului! Era deja 2-0 pentru dinamovişti, aproape de necrezut. Manfred Kaltz, celebrul fundaş vest-german, a trimis neglijent o minge spre porpriul portar. Îţi trebuie o doză de nebunie să crezi că marele Kaltz ar putea greşi. Dar Orac nu cedează. Fuge după minge, Stein, goal-keeperul nemţilor, e fixat, iar mingea scutură plasa aproape de vinclu. 3-0 pentru Dinamo!
În semifinala cu Liverpool, Orac a mai înscris o dată. Din lovitură liberă, specialitatea sa. "Exersam de două ori pe săptămînă loviturile libere. Zeci, sute la fiecare şedinţă. Cu Liverpool am egalat la unu, dar mai avusesem alte două lovituri, una care n-a nimerit poarta, alta scoasă de Grobbelaar. De fapt, cam ăsta era procentajul meu. La 3 - 4 lovituri, transformam una", rememorează astăzi Costel Orac, omul golurilor celebre.
Intră pe www.fotbaladevărat.ro şi vezi 11-le de legendă!
CV
Debut în Liga I: 22.08.1976, FCM Galaţi - Jiul Petroşani 0-1
A jucat la: FCM Galaţi (1971-1981), Dinamo (1981-1989, 1991), Victoria (1989-1990), Etoile Carouge (1990), Unirea Focşani (1991-1992)
Debut la echipa naţională: 29.07.1984, România - China 4-2
Palmares:
- 3 titluri de campion al României ('81-'82, '82-'83, '83-'84)
- 3 Cupe ale României ('81-'82, '83-'84, '85-'86)
Voturile voastre au desemnat deja 8 dintre jucătorii viitorului 11 de legendă. Am ajuns acum la atacanţi, fotbaliştii care, vorba aceea, vînd biletele la meciuri. Nicoliţă, Tănase sau Andrei Cristea? Aceasta e întrebarea. Citeşte-le poveştile şi votează!
O fază aparte undeva, în toamna lui 1981. La început, o lovitură liberă de la marginea careului. Microbiştii romani cască ochii. Lîngă minge, Cornel Ţălnar şi Costel Orac. Dacă e vorba de Orac şi Ţălnar, e vorba de Dinamo. Dacă e Dinamo, e Ştefan cel Mare. Ţălnar se duce spre minge. Cum, nu bate Orac? Doar el e Specialistul. "Ţînţarul" e gata să lovească balonul. Dar ce-i asta? Nu loveşte, ci apucă mingea cu ambele călcîie şi o aruncă în sus, cîţiva va zeci de centimetri... O scamatorie nemaivăzută. Meciul e Dinamo - Inter Milano, turul II al Cupei UEFA. 4 noiembrie 1981.
Era 1-1, exact acelaşi scor înregistrat la Milano, în tur. Cele două reprize de prelungiri au fost nebune. Inter a preluat conducerea, apoi a egalat Augustin, dar italienii erau calificaţi şi la 2-2. În minutul 107, Orac a marcat marele gol al victoriei şi al calificării. Cîte echipe romaneşti ar fi în stare să întoarcă, în doar cîteva minute, soarta unei duble manşe cu Internazionale Milano?
Costel Orac a fost omul marilor goluri. Doi ani mai tîrziu, tot cu 80.000 de spectatori în tribună, de data asta pe "23 August", Dinamo întîlnea pe SV Hamburg în Cupa Campionilor. Cine era Hamburg? Da, exact deţinătoarea trofeului! Era deja 2-0 pentru dinamovişti, aproape de necrezut. Manfred Kaltz, celebrul fundaş vest-german, a trimis neglijent o minge spre porpriul portar. Îţi trebuie o doză de nebunie să crezi că marele Kaltz ar putea greşi. Dar Orac nu cedează. Fuge după minge, Stein, goal-keeperul nemţilor, e fixat, iar mingea scutură plasa aproape de vinclu. 3-0 pentru Dinamo!
În semifinala cu Liverpool, Orac a mai înscris o dată. Din lovitură liberă, specialitatea sa. "Exersam de două ori pe săptămînă loviturile libere. Zeci, sute la fiecare şedinţă. Cu Liverpool am egalat la unu, dar mai avusesem alte două lovituri, una care n-a nimerit poarta, alta scoasă de Grobbelaar. De fapt, cam ăsta era procentajul meu. La 3 - 4 lovituri, transformam una", rememorează astăzi Costel Orac, omul golurilor celebre.
Intră pe www.fotbaladevărat.ro şi vezi 11-le de legendă!
CV
Debut în Liga I: 22.08.1976, FCM Galaţi - Jiul Petroşani 0-1
A jucat la: FCM Galaţi (1971-1981), Dinamo (1981-1989, 1991), Victoria (1989-1990), Etoile Carouge (1990), Unirea Focşani (1991-1992)
Debut la echipa naţională: 29.07.1984, România - China 4-2
Palmares:
- 3 titluri de campion al României ('81-'82, '82-'83, '83-'84)
- 3 Cupe ale României ('81-'82, '83-'84, '85-'86)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
