Articol de GSP - Publicat luni, 04 iulie 2022 17:06 / Actualizat luni, 04 iulie 2022 17:06
Reciclarea, chiar dacă pare un cuvânt modern, a fost o practică obișnuita pentru cea mai mare parte a istoriei. Studii arheologice relevă faptul că încă din secolul al IV-lea înaintea erei noastre multe deșeuri erau reciclate. Există astfel dovezi că metalele erau colectate și topite pentru reutilizare continuă pe tot teritoriul Europei. În Japonia încă din anul 1031 a fost înregistrată reciclarea hârtiei iar în Marea Britanie reziduurile de praf și cenușă rezultate în urma încălzirii locuințelor erau colectate și reciclate, devenind material de bază pentru fabricarea cărămizilor. Aceste forme de reciclare au fost determinate de avantajul economic de a obține materiale reciclate în locul materialului virgin și de nevoia de eliminare a deșeurilor în zonele din ce în ce mai dens populate.
Industrializarea a stimulat procesul de reciclare. Fierul vechi era mai ieftin de achiziționat decât minereul virgin, deci era foarte râvnit. Dar și industria textilă folosea cârpe vechi a căror fibră era amestecată cu lâna virgină. În Marea Britanie, producătorii de băuturi au oferit oportunitatea rambursării sticlelor goale încă din epoca Victoriană iar expansiunea industriei automobilului a încurajat recuperarea fierului vechi.
Reciclarea – sau „salvarea”, așa cum era cunoscută atunci, a fost o problemă majoră pentru guverne în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unde constrângerile financiare și lipsa semnificativă de materiale au făcut necesară reutilizarea bunurilor și reciclarea materialelor. A devenit necesar ca majoritatea caselor să își recicleze deșeurile, permițând oamenilor să profite la maximum de ceea ce era disponibil. Reciclarea materialelor de uz casnic a însemnat, de asemenea, că au fost lăsate mai multe resurse disponibile pentru eforturile de război. Campanii guvernamentale masive, cum ar fi Campania Națională de Salvare din Marea Britanie și campania Salvage for Victory din Statele Unite, au îndemnat cetățenii să doneze metal, hârtie, cârpe și cauciuc ca o datorie patriotică.
Criza prețului petrolului din anii 1970 a dus la o creștere considerabilă a prețului energiei. Efectul secundar a fost accentul pus pe colectarea și reciclarea deșeurilor de aluminiu. Procesul de reciclare a acestuia folosind doar 5% din energia necesară producției inițiale. De asemenea, sticla, hârtia sau metalele reciclate conduc la economii de energie semnificative față de procesul de producție inițial.
Încă din anii 1920 electrocasnicele au început să fie populare. La început în Statele Unite ale Americii, apoi în Europa de vest acoperind în final întreaga lume. Dar nimeni nu a luat în considerare reciclarea lor. Iată însă că în 1991 demara în Elveția primul program de colectare a frigiderelor vechi, acesta extinzându-se apoi și la celelalte dispozitive electrocasnice. Programele au fost rapid replicate în Europa și în Statele Unite, însă multe țări au fost depășite atât de cantitățile imense de deșeuri precum natura lor periculoasă. Astfel că a început un exod al deșeurilor către lumea a treia. Apoi, cererea de deșeuri electronice în Asia a început să crească, atunci când depozitele de deșeuri au descoperit că pot extrage substanțe valoroase precum cuprul, argintul, fierul, siliciul, nichelul și aur în timpul procesului de reciclare.
Soluții sustenabile pentru fiecare afacere
Intrarea în secolul XXI a cunoscut o creștere remarcabilă a vânzărilor de dispozitive electronice, deci și a fluxurilor de deșeuri. Astfel, în anul 2002, la nivelul Uniunii Europene acest tip de deșeuri a avut cea mai importantă rată de creștere. Acest lucru a stimulat investițiile în fabrici moderne, automatizate, pregătite să facă față afluxului generat de noile reglementări legislative elaborate în 2003.
Deși majoritatea programelor guvernamentale se concentrează pe reciclarea domestică, mai mult de jumătate din deșeuri sunt generate de industrie. În ultimii ani au apărut însă companii precum Schoellerallibert.com care se concentrează pe soluții sustenabile care să micșoreze amprenta de carbon. Sunt astfel oferite spre cumpărare sau închiriere soluții de ambalare inovative. În acest fel, chiar dacă la nivel global produsele din plastic au o reputație proastă, un set de produse de calitate înaltă, cu o durată mare de viață și proiectate astfel încât să fie posibilă reutilizarea lor de către mai mulți clienți din aceeași industrie par să reprezinte o soluție la aceasta problemă delicată. Concentrată pe segmentele cheie ale economiei, aici referindu-ne la agricultura, industria auto, industria alimentară, industria farmaceutică dar și industria băuturilor și retailul, această firmă și-a propus să intervină pe tot parcursul lanțului de producție și distribuție, oferind clienților ambalaje returnabile ce sunt folosite la tranzitul mărfurilor. Este un exemplu excelent în care se evidențiază excelența soluțiilor inginerești în obținerea unei amprente de carbon scăzute. Un exemplu elocvent de inovare inginerească este implementarea paleților de plastic. Calitatea acestora permite un număr foarte mare de utilizări, la finalul perioadei de viață fiind ușor de reciclat. Spre deosebire de paleții clasici din lemn, aceștia au forme regulate, fiind mai ușor de manipulat și depozitat. Faptul că sunt ușor de curățat și dezinfectat au făcut ca aceștia să reprezinte un standard atât în industria alimentară cât și în cea farmaceutică.
Odată cu conștientizarea importanței protejării mediului, optica s-a schimbat radical. Producători importanți caută soluții pentru a furniza produse reparabile și compuse din materiale 100% reciclabile la sfârșitul perioadei de viață. În acest fel, amprenta de carbon în lanțul de aprovizionare este redusă semnificativ, iar aplicațiile moderne de urmărire și gestionare a mărfurilor conduc la un efort logistic mai mic, ce va genera la rândul său o amprentă de carbon scăzută.
Cu tot efortul colectării selective, coroborat cu progresele remarcabile în reciclarea ambalajelor, suntem încă departe de un grad corespunzător de siguranță. De aceea este foarte importantă abordarea sustenabilă, care să permită folosirea ambalajelor pentru perioade lungi de timp și în condiții de siguranță sporite atât pentru personalul care le manipulează cât și pentru planeta!