Ghid pentru Echipamente de Protecție sustenabile

Bernhard Kiehl oferă o explicație și subliniază modul în care companiile responsabile întâmpină provocările legate de siguranță și mediu. Noțiunea de a „reduce, recicla, reutiliza” este o expresie cu care ne-am obișnuit cu toții în viața de zi cu zi. De la minimizarea numărului de pungi de plastic pe care le folosim pentru alimentele noastre, până la reciclarea deșeurilor alimentare pentru compost, suntem, mai mult ca oricând, încurajați să ne gândim la consecințele comportamentului nostru asupra mediului și să ne adaptăm acțiunile în consecință. 

Creșterea gradului de conștientizare cu privire la impactul pe care îl putem avea asupra mediului a adoptat, în ultimii ani, o abordare mai concisă pentru a prelua cu mai multă responsabilitate conceptul  de „sustenabilitate”. 

Dar ce înseamnă acest lucru cu adevărat în contextul pieței de echipamente de protecție personală și ce fac companiile de îmbrăcăminte de top pentru a-și face produsele mai sustenabile? Termenul „sustenabilitate” a fost definit într-un raport din 1987 al Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare, folosind terminologia ce a devenit cunoscută sub numele de „Definiția Brundtland”. Aceasta este definiția cea mai acceptată la nivel internațional și afirmă că durabilitatea înseamnă „a satisface nevoile prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”.

De aici, principiul durabilității a devenit mai răspândit și familiar de-a lungul anilor. În 2005, Summitul Mondial pentru Dezvoltare Socială a identificat obiective de dezvoltare durabilă, cum ar fi dezvoltarea economică, dezvoltarea socială și protecția mediului. Acești trei piloni au servit drept bază comună pentru numeroase standarde de durabilitate și sisteme de certificare în ultimii ani, în domenii precum industria alimentară și a îmbrăcăminții.

 Impactul „modei rapide” 

Conștientizarea problemelor de durabilitate constituie un punct de plecare, dar nu conduce automat la bune practici. În timp ce guvernele și autoritățile locale au făcut unele progrese în stabilirea regimurilor de reciclare, uneori a fost o provocare să convingem companiile comerciale să introducă practici de producție etice și durabile, de teama unor modificări negative în rezultatul final. Și angajatorii, care caută echipamentele de protecție la prețuri accesibile, uneori neglijează să privească dincolo de preocuparea imediată a prețului. 

Odată cu apariția „modei rapide” chiar și în mediul industrial, la mijlocul anilor 1990, designul nesustenabil, costurile reduse și echipamentele de protecție de proastă calitate au inundat piața. Acest lucru crește viteza ciclului de producție  și oferă angajatorilor posibilitatea de a cumpăra echipamente de protecție și de lucru curent la prețuri mici. 

Impactul asupra mediului al acestor schimbări a fost negativ și uluitor. „Moda rapidă” este legată de condițiile precare de angajare și de tendința de a arunca echipamentele de protecție după o perioadă scurtă de timp. La nivel global, 5,5 miliarde de articole de protecție intră în gropile de gunoi în fiecare an, iar un total estimat de 0,8 până la 1 milion de tone de echipamente doar în Marea Britanie au aceeași soartă. În economia în creștere a Chinei, producția totală anuală de deșeuri totale textile este estimată la peste 20 de milioane de tone.

 În urma îngrijorării crescânde cu privire la producția de echipamente de protecție ce se constituie în consumabile, cum sunt mănușile de nitril, o serie de organisme și-au unit forțele pentru a crește gradul de conștientizare, a monitoriza și a schimba practicile. Acestea sunt la fel de divergente ca și campaniile de modă de ultimă generație ale celebrității Livia Firth.

 Principalii producători de echipamente de protecție și de lucru au luat notă de problemele de mediu și de câțiva ani își unesc forțele pentru a produce consumabile de înaltă calitate, cu durată mai lungă de viață, reducând în același timp impactul negative asupra mediului. Cu alte cuvinte, toate aceste companii și organisme consideră că este important să pună întrebări despre cum sunt produse, folosite și aruncate echipamentele produse  și să-și transforme pasiunea pentru producția de echipamente în practici durabile. S-ar putea crede că îmbrăcămintea de lucru funcțională, și în special îmbrăcămintea de protecție personală, ar fi scutită de preocupările de sustenabilitate ale producătorilor de modă, deoarece prin însăși natura sa, îmbrăcămintea de lucru și de protecție trebuie să fie durabilă și adecvată scopului. Dar, de fapt, acest sector al industriei de îmbrăcăminte a fost afectat de provocări destul de specifice și de specialitate de-a lungul anilor. De exemplu, realizarea articolelor de îmbrăcăminte impermeabile și de lungă durată a implicat în trecut utilizarea de materiale potențial dăunătoare, cum ar fi acidul perfluorooctanoic (PFOA). De peste 10 ani, multe companii lider responsabile au lucrat la modalități de a reduce și elimina PFOA din materiile prime pe care le folosesc. Aderând la propriile standarde stricte de siguranță a produselor, pe lângă standardele la nivel de industrie, au apărut primele companii din sector care au gestionat cu succes trecerea la materie primă fără PFOA pentru întregile game de produse textile. 

Mișcarea afectează toate membranele și tratamentele rezistente la apă (DWR) pentru întreaga gamă de țesături utilizate în produse finite, cum ar fi îmbrăcăminte pentru alpinism, modă și stil de viață, încălțăminte pentru sporturi în aer liber și îmbrăcăminte ocazională și îmbrăcăminte de lucru pentru pompieri și servicii de poliție. Din 2010, pionierii în sustenabilitate și-au certificat toate facilitățile conform sistemului bluesign recunoscut la nivel mondial. Acestea sunt în vigoare pentru a reduce impactul asupra mediului asupra întregului lanț de aprovizionare cu textile. Sistemul Bluesign.

Pe lângă reglementarea riguroasă a utilizării substanțelor chimice în produse, sistemul limitează strict emisiile în apă, aer și sol și are linii directoare stricte privind sănătatea și siguranța angajaților și protecția mediului de-a lungul întregului lanț de aprovizionare. De la începutul anilor 1990, marile companii producătoare de echipamente de protecție dețin și standardul Oeko-Tex 100, care cere companiilor să se angajeze să testeze țesăturile pentru a se asigura că acestea nu prezintă un risc pentru sănătate, conform cerințelor care le depășesc pe cele stabilite de reglementările legale.  De asemeni, s-a impus  utilizarea indicelui Higg, un instrument pentru măsurarea performanței de sustenabilitate a unui produs de-a lungul lanțului valoric al industriei. 

Prin utilizarea unei abordări de evaluare a ciclului de viață, membrii asociației producătorilor de echipamente de protecție sustenabilă sunt capabili să ia în considerare toate aspectele produselor lor. Aceasta începe cu producția de materii prime de către furnizori și include toate elementele de fabricație și transport. Membrii iau în considerare și impactul spălării și uscării efectuate de consumator pe durata de viață a echipamentului. Menținerea la curent cu cercetarea științifică asigură că companiile responsabile din industria de EIP sunt la curent cu cele mai bune modalități de a produce produse durabile. Pe lângă reducerea și eliminarea materialelor dăunătoare, cercetările au arătat că fabricarea de echipamente care vor  dura mai mult timp și încurajarea angajatorilor să cumpere mai puține articole de mai bună calitate ar fi cea mai eficientă modalitate de a obține durabilitatea. 

Cercetările efectuate de Dr. Julian Allwood și de cercetătorii de la Institutul pentru Fabricare din Departamentul de Inginerie de la Universitatea din Cambridge susțin opinia că cel mai eficient mijloc de a reduce impactul asupra mediului al unui produs este de a maximiza durata de viață a acestuia. Universitatea, care a realizat un studiu la scară largă, publicat în 2007, a explorat sustenabilitatea ecologică, socială și economică a producției, consumului și deșeurilor de echipamente de protecție și textile și s-a concentrat pe posibilitățile viitoare pentru o mai mare durabilitate în Marea Britanie. Cercetătorii au concluzionat că: „impactul sectorului este în mare măsură determinat de volumul de material care trece prin acesta prelucrare – astfel încât cea mai mare schimbare benefică ar avea loc dacă am cumpăra mai puține echipamente de protecție  și le-am păstra mai mult timp”.

 Companiile responsabile de EIP respectă această bună practică de ceva timp. Concentrarea asupra întregului proces de producție, a materiilor prime și a sănătății și siguranței angajaților lor, au fost esențiale. În plus, astfel de companii continuă să exploreze cele mai bune practici în deconstrucția, reciclarea și reutilizarea materialelor lor. Ceea ce este nevoie acum este un impuls mai mare pentru educație pentru a provoca și schimba obiceiurile consumatorilor. 

Angajatorii – și companiile responsabile de producție EIP vor fi un exemplu de  urmat de către întreaga populație.