INTERVIU Gheorghe Hagi, influențat într-un moment-cheie de Lucescu: „Cu el au început toate” » Cel mai tensionat moment: „Nu vreți să știți cum a făcut ...”

Hagi a acceptat să vorbească deschis, cu o doză de recunoștință, despre omul care i-a deschis drumul în fotbal. Într-un dialog sincer, a rememorat cum s-a dezvoltat relația sa cu Lucescu, dar și conflictele care i-au apropiat și mai mult.

O discuție despre viziune, generații și moștenire, din perspectiva unui discipol devenit, la rândul său, o personalitate marcantă a fotbalului românesc.

Gheorghe Hagi, recunoscător lui Mircea Lucescu: „La Poiana Brașov au început toate lucrurile bune ale mele”

- Domnule Hagi, ați fost alături de Mircea Lucescu în diverse etape ale vieții, în anii '80, în anii '90. Vă aduceți aminte de prima întâlnire cu dumnealui?
- Prima întâlnire, cred eu, dacă nu mă înșel, a fost când am primit convocarea la echipa națională, la Poiana Brașov. Eu l‑am cunoscut și dânsul probabil că m‑a văzut în prima ligă, eram foarte tânăr, aveam 17 ani. Și m‑a luat direct de la juniori, de la Luceafărul, m‑a luat direct la echipa mare, la seniori, cum ar veni, la echipa cea mai bună a României. Și de acolo au început toate lucrurile bune ale mele.

- Cum a fost prima discuție cu dumnealui?
- Era tânăr, pe acea vreme era un antrenor foarte tânăr, care venea din iarbă, un antrenor care avea entuziasm și bineînțeles că acest lucru l‑a adus tuturor jucătorilor și îi mulțumesc pe această cale că, practic, mi‑a dat o oportunitate. N‑am jucat niciun meci la U21, am fost convocat numai la echipa mare, n‑a vrut să mă lase să joc niciun minut la sub 21. N‑am nicio convocare, de la juniori direct la echipa mare! Și ăsta e meritul dânsului, pentru că a crezut în mine. După aceea, eu cred că am dovedit, altfel nu rămâneam acolo.

„Să ai calitate în tot ce faci. Nu cantitate! Calitate trebuie să ai în toate!”

- Există un lucru bun pe care domnul Lucescu l‑a făcut pentru dumneavoastră?
- Nu, pentru toți, nu făcea pentru mine. Pentru toți. Îi plăcea să promoveze tineri care erau liderii la generația lor de vârstă, îi plăcea să‑i vadă, să‑i cunoască, cum facem noi toți. Ca orice antrenor, ca orice manager, îi vezi, îi cunoști și e un concurs. Și la un moment dat, rămân cei care rezistă la toate presiunile și la tot ce înseamnă presiunea asta în fotbal, aceea de a fi un câștigător, pentru că numai atunci ai presiune, când vrei să câștigi. Și lucrul acesta îl avea în minte și în tot ce făcea. Îi lua pe, cum au fost „Belo” (n.r. Belodedici), Gabi (n.r. - Balint), „Lăcă” (n.r. - Lăcătuș), Mateuț, toți șefi de generație în '64, '65, '66. Pe toți ne‑a luat, ne‑a cunoscut și fiecare a jucat. El avea un lucru pe care l‑a ținut bine în minte. Din tot, spunea, să ai calitate în tot ce faci! Că era pe teren sau în afara terenului, să ai totdeauna, să vizezi un singur lucru. Să ai calitate în tot ce faci. Nu cantitate! Calitate trebuie să ai în toate! Cu cantitate, dar prima oară calitate.

+35 FOTO

- Ați simțit încă de la început că ați luat contact cu un personaj care putea scrie istorie?
- La început, era antrenorul echipe naționale, care avea un potențial enorm, să ajungi la vârsta aceea antrenorul echipei naționale a României... E clar că se trata despre un jucător foarte mare, care a jucat cu experiență mare la nivel de Divizia A, la nivel de Campionat Mondial, că a fost la Campionat în '70. Deci, practic, experiență. Și se vedea, un tânăr care vedea fotbalul de o altă manieră și a construit cu entuziasm, cu tot ce avea mai bun dânsul.

Pasiunea pe care o avea, s‑a și demonstrat până la urmă, este una aparte. Și la vârsta aceasta, să vii iarăși la echipa națională, să antrenezi, chiar că e ceva fenomenal!
- Gheorghe Hagi

• Gheorghe Hagi a debutat la echipa națională a României pe 10 august 1983, sub comanda lui Mircea Lucescu, intrând ca titular în amicalul cu Norvegia, încheiat 0‑0. „Il Luce” a condus naționala României între 11 noiembrie 1981 și 10 septembrie 1986.

„Il Luce”, avantajul lui Hagi

- Cum gestiona dumnealui presiunea?
- Nu pot să știu eu. Nu pot să știu. Nu e de gestionat. O ai în corp.

- O simțeați și dumneavoastră ca jucător?
- Oricine o simte, orice jucător, orice persoană o simte. Altfel, nu poți să ajungi la nivelul ăla. Dacă tu nu ai această tărie, această putere de a reacționa la toate lucrurile, n‑ai cum să ajungi la acel nivel. N‑ai cum să ajungi printre cei mai buni, n‑ai cum să ajungi și cel mai bun. Cel mai bun de asta e cel mai bun, pentru că el trece peste toate. Are ceva înăuntrul lui, care ține numai de partea sa interioară, care se cheamă autocontrol. Unul pe care trebuie să îl ai tu ca jucător, ca să reziști la toate, tot ce există, și bune, și rele. Sau cum se spunea pe timpul nostru: „Viața nu e făcută numai din miere, mai e și sare”. Și trebuie să treci peste toate. Trebuie să le guști, să le vezi, să treci peste toate. Pentru că, cred eu, în viața fiecăruia nu avem numai reușite. Avem și momente mai dificile, iar lucrul cel mai important e să treci peste aceste momente dificile, cum și dânsul cred că a avut, și fiecare dintre noi a avut.

Mircea Lucescu a știut să treacă peste toate, e un campion, un exemplu, cel puțin pentru mine, unul din mentorii pe care i‑am apreciat și care, cred eu, m‑a făcut să fiu mai bun, unul din profesorii mari pe care i‑am avut. Acesta a fost avantajul lui Hagi, că i-a avut aproape pe cei mai buni din România și a ieșit și afară.
- Gheorghe Hagi

58 de meciuria stat pe banca echipei naționale Mircea Lucescu

- Spuneați că este un mentor, vă considerați și un copil de-ai dumnealui?
- Nu, un elev al lui. Nu pot, copil nu pot, că dânsul are copiii lui și nu vreau să intru acolo. M‑a educat, m‑a dezvoltat, m‑a crescut și mi‑a zis ce trebuie în momentele care trebuie. M‑a certat în momentele în care n‑am făcut bine sau la pauză la anumite momente, dar bineînțeles că e o ceartă în care trebuie să‑i spui jucătorului în față că nu face bine și ce trebuie să facă, pentru că el trebuie să progreseze. Și atunci, e clar că tot ce mi‑a făcut dânsul m-a ajutat să devin mai bun.

„Te naști cu aură, dar totul se învață”

- Un personaj ca domnul Lucescu se naște cu aură sau și‑o dobândește?
- În primul rând, te naști cu talent, cu aura, cum ai spus, sau cu harul pe care îl ai. După aceea, totul se învață, totul înveți, totul înseamnă experiență, momente, episoade, totdeauna înveți din ele. Că sunt bune, că sunt rele, trebuie să știi să tragi concluzii și să ai puterea și forța să mergi înainte, să câștigi. Cred eu că asta e forța unui campion, deoarece îi place să câștige, face totul ca să câștige. Și dânsul e unul dintre marii oameni ai României care au făcut lucrul ăsta.

- Dar de unde vine longevitatea lui? Antrenează la această vârstă.
- Din puterea lui, întrebați‑l pe dânsul! Eu nu pot să dau răspunsul la lucrul ăsta, chiar dacă aș putea să vorbesc mult, să zic lucruri, dar cred eu că cel mai important e dânsul, el știe. Deci e, practic, pur personal.

- Credeți că pasiunea îl face să învingă timpul?
- Pasiunea o are, a demonstrat‑o, avem, iubim fotbalul, el iubește fotbalul, dar își iubește meseria, că asta a făcut tot timpul în viață și a iubit meseria, a iubit ce a făcut, totdeauna a făcut cu iubire, cu pasiune. Și atât, după aceea dânsul, din interior, poate să vă spună ce îl motivează și ce îl face atât de puternic.

Brescia. Când te cheamă mentorul

- A fost greu să vă convingă să semnați cu Brescia?
- Da, n‑a fost ușor, trebuia să iau o decizie importantă. Până și în ziua de astăzi nu știu dacă a fost bună sau mai puțin bună. Dar să lași Real Madrid, să te duci la Brescia.... Dar când te cheamă cel care te‑a ales, te‑a crescut, ți‑a dat ce trebuie, probabil a contat foarte mult când el m‑a chemat la echipa națională. Și, după aceea, eu, printre multe lucruri, am zis că mă duc cu cineva care mă cunoaște și într‑un campionat foarte puternic, așa cum era. Diferența asta, să pleci de la Real Madrid, n‑a înțeles‑o nimeni. E greu să înțeleg și eu acum, când stau să mă gândesc! Dar sunt lucruri de fotbal, momente în care iei decizii și chiar dacă a fost o decizie nu știu cât de bună sau de mai puțin bună, știu că eu am învățat foarte multe în Italia! Îmi doream să ajung acolo, pentru că era fotbalul cel mai puternic în acel moment, campionatul cel mai puternic. Am fost acolo și am învățat multe. Multe pentru experiența mea, pentru tot ce sunt în momentul de față, pentru că în viață înveți foarte mult. Doar dacă ești deschis să înveți poți să progresezi. Altfel cred eu că stagnezi.

- Ce știa Mircea Lucescu despre fotbal și dumneavoastră nu știați ca jucător și ați realizat ulterior?
- Nu poți să compari un antrenor cu un fotbalist. Nu poate să știe un fotbalist mai mult decât un antrenor. El era un profesor care știa, era preocupat de meseria lui și unul care chiar știa să te facă mai bun. De la el am învățat un lucru, cum să faci să accelerezi procesul de formare a unui tânăr cu trei ani. Adică el a accelerat procesul meu de formare cu trei ani. La 21 de ani, cred că ajungeam în echipa națională, că dacă aveam drumul meu, calitate și toate astea, probabil puteam să ajung atunci. Dar el a zis: nu, eu îl iau la 17 ani, îl cresc șase luni și la 18 ani îl bag titular! Și asta mi-a plăcut și asta am făcut și eu acum. Unul din lucrurile pe care le-am învățat de la el și pe care le fac în toată această perioadă, de aceea și promovez foarte mulți tineri. Farul a promovat foarte mulți tineri în acești ani și e unul din cluburile cele mai productive în România.

„Merg cu tine toată campania, dar tu primul!”

- Aveți un moment cu dumnealui care v-a emoționat puternic?
- Nu putem spune un moment cel mai dur pentru mine. Dar și bun, și dur a fost la pauza meciului cu Germania, unde nu vreau să vă spun ce mi‑a făcut, cum m‑a făcut de față cu toată lumea, dar, da, și‑a pus totul în mine! Era meci la Campionatul European, eu titular, n‑am fost la înălțime așa cum și‑a dorit dânsul, a ieșit ce a ieșit la pauză și atunci iar a fost o chestiune foarte importantă care mi‑a rămas în minte. Când ne‑am întors acasă, în aeroport mi‑a zis că „mergem toată campania de calificare, merg cu tine și cu toți ceilalți, dar tu primul!”. Atunci, de unde m‑a certat la pauză, de m‑a făcut cu de toate, a avut puterea să vină în aeroport la un puști, de 18 ani, de 19 ani cât aveam, și să‑i zică: „Merg cu tine și cu toți ceilalți. Tu primul și, după aia, toți ceilalți. Voi construi totul cu tine!”.

• Rudi Voller, cu o „dublă”, și Marcel Coraș (46') au fost marcatori partidei Germania - România (2-1, 1-0 la pauză), de la la Campionatul European din 1984, disputat în Franța.

- Ce ar trebui să învețe tinerii antrenori de la el?
- Pasiunea, Că fiecare este diferit. Pasiunea. Care trebuie să fie comună la toți! Iubirea, pasiunea, plăcerea de a fi lângă fotbal. Pentru că ne dedicăm unei meserii. Și trebuie să fii permanent, să rămâi lângă. Și el asta ne arată că se poate și la vârsta pe care o are.

- Există ceva ce nu s‑a spus despre domnul Mircea Lucescu și ar trebui să se afle?
- Un antrenor mare, o persoană foarte bună, care în afara faptului că era antrenor, se comporta ca un părinte. Ne învăța. Trebuia să ne învețe și avea timpul să vină la fiecare să ne spună și să ne învețe ce e bine, ce nu‑i bine. Un om dedicat unei meserii toată viața, s‑a dedicat fotbalului. Lucruri importante care sunt... cred că eu, cel puțin, le‑am învățat, am și încercat să le fac cât mai bine.

„Dedică‑te, iubește și poți să ajungi departe!”

- Are o latură subestimată pe care nu o știm?
- Nu subestimată. Poate o experiență la nivelul... să antrenezi un Real Madrid, o Barcelona, una dintre cele mai bune echipe la nivel, un an, doi, trei, un proiect cu ele. Cred eu că făcea față și acolo. Dar asta e, știți cum e, fiecare are drumul lui. Dacă și eu acum mi‑am scos cartea și am zis că am drumul meu, dânsul pe al lui, a ajuns în primii cinci sau câți din lume, sau în primii zece din lume ca antrenor, ce să dorești mai mult?! Adică e împlinit, eu cred că e împlinit. De aceea cred că a venit și la echipa națională, e împlinit, a făcut totul pentru fotbal, a dat totul. Așa că e un exemplu, nimic mai mult.

- În final, vreau să vă propun un joc de imaginație: să presupunem că se scrie istoria fotbalului românesc. Care trebuie să fie prima propoziție de pe pagina cu care începe capitolul Mircea Lucescu?
- Inteligent, foarte inteligent, dedicat meseriei, două lucruri importante. Trebuie să fii inteligent în tot ce faci și, după aceea, bineînțeles, și partea a doua, în care el s‑a dedicat unei meserii și a ieșit printre cei mai buni. Ca români, putem să spunem că e unul dintre cei mai mari sau cel mai mare antrenor din toate timpurile care a făcut multe, da, putem să facem orice, dar un tip care s‑a dedicat unei meserii, asta cred eu că trebuie să vezi când vorbim și ne uităm la nea Mircea. Dedică‑te, iubește un lucru și poți să ajungi departe!