GSP SPECIAL  »  SUPERREPORTAJE  »  SPECIAL

Super Bowl de România » Ţurca a reînviat la Sighetu Marmaţiei şi vrea să devină sport

Un echivalent al fotbalului american, ţurca românească în Munţii Maramureşului +14   FOTO
Un echivalent al fotbalului american, ţurca românească în Munţii Maramureşului

Articol de - Publicat duminica, 26 februarie 2012 00:00 / Actualizat sambata, 25 februarie 2012 19:48

Clubul Român de Ţurcă are 7 echipe, peste 60 de practicanţi şi un regulament standardizat. Partidele spectaculoase, undeva între baseball şi oină, pot părea exotice pentru puştii de azi, însă meciul la care am asistat şi am participat neîndemînatic, disputat la -10 grade şi în zăpadă pînă la glezne, a fost o provocare captivantă.

Pe un stadion gol, cu doar 5.000 de locuri, într-un oraş înzăpezit din nordul suprem al României şi în liniştea unei duminici de februarie se aude vîjîitul unui lemn în aer: după cîteva secunde, un trosnet puternic şi chiotele unor moroşeni, unii de 16 ani, alţi de peste 40. "Sighetu Marmaţiei e singurul loc în care astăzi se joacă ţurcă în mod organizat, pe baza unui regulament. Deşi e doar un joc sportiv tradiţional, va deveni un sport cu acte în regulă", explică mîndru un membru al Clubului Român de Ţurcă. Te freci la ochi, cu zăpadă sau fără: ţurcă?

E o duminică de ţurcă la Sighet, da, un Super Sunday mutat la 8.000 de kilometri de Indianapolis, unde pe 5 februarie Giants a învins Patriots. Tribunele-s goale în arena pe unde a jucat Dembrovschi, iar fotbalul e acum judeţean: meciul se transmite doar în ecouri, pe văile Izei şi Vişeului, nicidecum cu 111 milioane de privitori, ca la americani. Iar între două lovituri vînjoase cu un baston în lemnul mic, în ţurcă, cele 30 de secunde de publicitate plătite peste ocean cu 3,5 milioane de dolari se transformă în bucurie simplă şi atît, prin ninsoarea greoaie.

"E jocul din cauza căruia vecinii băteau la uşa părinţilor că le-am spart ferestrele, jocul ce-l jucam după ploaie, pentru că fotbalul ne-ar fi atras pedepse pentru hainele murdare, e jocul pentru care mamele noastre rămîneau fără mături". Definiţia romantică şi neîntreagă a lui Mihail Gerald Manole, 49 de ani, conservator la Muzeul Maramureşului şi animator principal al "fenomenului ţurcă". Neîntreagă pentru că generaţiei Twitter e greu să-i înlocuieşti click-ul unui mouse cu o lovitură de baston din lemn, mai lesne fugi de pe Facebook decît în calea unui băţ cît palma, rotunjit la capete, pe care trebuie să-l prinzi.

În Maramureş, 60 de oameni, bărbaţi şi femei de toate vîrstele, joacă ţurcă: au turnee, campionate, o asociaţie. Acum două generaţii, în sute de variante, ţurca nu lipsea de pe maidanele româneşti. "E şi patriotism, e şi nostalgia unor bucurii din copilărie. Dar înainte de toate, ţurca te prinde, e un microb, e un sport captivant", explică Gerald.

"Bă, ce jucaţi voi nu-i fotbal, zici că-i ţurcă!". Refren de microbist dezamăgit şi hîtru. Hai să vedem: cîţi pariaţi că ţurca e cel puţin la fel de complicată ca fotbalul? Şi că se joacă de vreo 700 de ani, din România, Italia sau Serbia pînă în India şi Nepal?

De la Pintea Viteazul la twitter şi înapoi

Maramureşenii au brevetat ţurca românească pentru că în lume există sute de variante, din Serbia pînă în Hawaii.

"Nu-i nevoie să înveţi ţurcă, e suficient să îţi aminteşti, fie din copilăria în care jucai, fie din copilăria în care bunicii îţi povesteau cum jucau cîndva", rîde zgomotos Gerald, de la Clubul Român de Ţurcă, în timp ce eu examinez neîncrezător bastonul din lemn de fag

Pe Stadionul Municipal din Sighet, zăpada e pînă la gleznă. Două selecţionate, formate din jucători de la echipele de ţurcă Moroşenii, Galacticii şi Tinerii Roşii se pregătesc de meci. Cu toporişca fac loc în omăt pentru o bucată dreptunghiulară de lemn, puţin mai lungă de-o palmă şi lată de-un deget, scobită în mijloc ca un fund de barcă. Echipa de 4 oameni a lui Gerald e la aruncare, cealaltă e la prindere, astfel că Gerald aşază perpendicular pe adîncitura lemnului un băţ scurt. Adică ţurca. Cu vîrful bastonului de lemn, folosit ca o pîrghie în adîncitură, trimite ţurca puternic în aer, sperînd că adversarii nu o vor prinde.

E doar începutul. Regulamentul unitar e în vigoare din iulie 2010, iar de-atunci tinerii descoperă uimiţi şi captivaţi un joc spectaculos.

Transpiraţie şi un shuriken neaoş
Auzisem ceva din poveştile bunicului, nu jucasem niciodată: aşadar, sînt în a doua categorie a lui Olimpiu. Şi ca să înţeleg, le stric ţurcaşilor, pentru o jumătate de oră, partida disputată la -10 grade. În prima fază a jocului, deşi pare simplu să zvîrli cu un băţ mare altul mai mic, nu-i tocmai aşa. Îţi trebuie forţă, după care îndemînare: ţurca sare din bastoanele lor şi la zeci de metri, cu efect, rotindu-se cu viteză în aer, spre direcţii ghidate de aruncător. Fireşte, e infinit mai greu să o prinzi decît după chinul meu: un metru şi jumătate, hohote de rîs, transpiraţie.

Nici la prindere nu-i de glumă: ţurca vine ca un shuriken asiatic, ai nevoie de pricepere, de curaj şi palme prietene cu lemnul. Ba chiar să fugi tare şi să fii apt de salturi şi prăbuşiri de cascador, cînd ţurca zboară la zece metri de tine. Doamne, ce uşor e FIFA 2012!

Jocul haiducului Pintea
Oraşul cu 35.000 de locuitori se doreşte a fi leagăn pentru renaşterea ţurcii. Pe teritoriul României, jocul a cunoscut sute de variante şi s-a jucat de sute de ani, primele mărturii certe venind din vremea lui Pintea Viteazul (1670-1703), haiducul care se distra astfel cu ortacii lui. "Ţurca n-a murit, a intrat în memorie doar. E considerat un sport născut în zona maidanului, iar acesta a cam dispărut, satele sînt în degringoladă, cartierele urbane sufocă bucuria jocului pentru copii, prin lipsa spaţiului şi capturarea timpului", povesteşte Gerald.

În România anilor '50 ţurca se mai juca în Harghita şi Covasna, fiind denumită "bige", după care a dispărut de acolo. Gerald este cel care a pus temelia Clubului Român de Ţurcă: "Acum cîţiva ani am mers cu un grup de copii în tabără şi i-am învăţat ţurcă. Le-a plăcut la nebunie. Apoi, nişte turişti olandezi au venit pe aici şi am jucat cu ei. Unul mi-a spus: «Eu jucam ceva asemănător în copilărie!». După care am văzut că printre blocuri, prin satele noastre, ţurca se mai joacă totuşi!".

Un sport în curs de structurare
Anul trecut s-a desfăşurat primul campionat de ţurcă, denumirea a devenit marcă înregistrată, iar la Timişoara au avut loc partide demonstrative. Inimoşi, maramureşenii speră la mai mult: "Vrem ca ţurca să devină un sport, nu un brand local. Pentru noi, ce vine de la Bucureşti e lege, pentru voi, ce vine de la Maramureş e sfînt. Poate asta ne va ajuta!"

Dar mai sunt lucruri de pus la punct. Deocamdată, s-a stabilit ca bastonul de ţurcă să fie realizat din lemn de fag, pentru rezistenţă, iar ţurca din lemn de carpen, pentru elasticitate. Însă la nivel de protecţie a jucătorilor, încă se mai discută: "Cel mai probabil vom impune un fel de mască la nivelul feţei", admite Olimpiu. Accidentările la ţurcă, mai cu seamă în rîndul prinzătorilor, nu sînt foarte numeroase, dar lasă urme adînci: nasuri sparte, obraji spintecaţi sau tibii umflate!

Cu baston în Ceylon şi cu ţurca în Burma!
Uimitor pentru istorici şi ţurcaşi e faptul că, fără o explicaţie anume, acest joc se practică de secole în colţuri diferite ale lumii, cu variante asemănătoare. Cel mai probabil bucuria aparent întîmplătoare a copilăriei a născut esenţa jocului de ţurcă, după care regulile au evoluat variat. Cele mai vechi atestări sînt din Italia secolului XV, loc unde ţurca are astăzi zeci de denumiri, funcţie de oraşul în care se joacă, Verona, Veneţia, Roma sau Padova.

Cu presupuse origini balcanice, ţurca se numeşte şaşca la cehi şi slovaci sau cacica la sîrbi. Într-o enciclopedie a jocurilor publicată în 1870, la Praga, era nominalizată la loc de cinste. Însă cel mai tulburător e faptul că ţurca e cunoscută în India, Cambodgia, fosta Burma sau Nepal (Gili Danda şi alte denumiri), există ţurcă chinezească, londoneză (Milos Zapletal, Mică enciclopedie a jocurlor, 1975), dar şi ceyloneză, cea mai apropiată de ţurca de la Sighet! Chiar şi în insulele din Pacific, ţurca există, sub numele imposibil "kiolaolalaau"!

Bucurie curată
Hai să spunem că înveţi să aproximezi, în lungimi de baston, distanţa dintre groapă şi locul unde a aterizat ţurca. Dar pînă să o trimiţi într-acolo, din lovitură, parcă mai repede dai zăpada din tot Bucureştiul! Întîi, trebuie să stai aplecat la un anumit unghi, să ţii bastonul într-un anumit fel şi să loveşti ţurca, peste jumătatea ieşită din groapă, astfel încît ea să ţîşnească la nivelul braţului tău, de unde să o nimereşti iar şi foarte puternic. Ideal e să o arunci în linie verticală şi să o nimereşti în plin cu a doua lovitură.

Ai toate şansele să faci bătături pînă înveţi să atingi măcar ţurca, dar rîzi. Te joci. Regulile te agasează şi te intrigă. Punctele scad sau cresc, performanţa individuală te îndîrjeşte. "Hai, că te prinde ţurca, microbul e aproape", îmi strigă Gerald. Da, e frumos.

CE FOLOSEŞTE ŢURCA
- terenul e un sfert de cerc, avînd aria 50 de metri
- în colţul unghiului de 90 de grade se fixează o bucată de lemn (20cmX5cm), adîncită 7cm ("groapă")
- baston de lemn lung de 80 cm avînd 300 de grame, cu diametru de 2cm la un capăt şi 3cm la celălalt
- ţurcă, un băţ lung de 22 cm şi gros de 2 cm, avînd 50 de grame şi rotunjit la capete

CUM SE JOACĂ ŢURCA
- două echipe de 4 jucători, "aruncătorii" şi "prinzătorii" (prinzătorii stau la minimum 5m de groapă)
- ţurca se aşază perpendicular pe groapă, un aruncător o trimite în faţă cu bastonul făcut pîrghie în groapă
- dacă ţurca părăseşte terenul, aruncătorul e eliminat, dacă e prinsă, se trece la următorul aruncător
- dacă ţurca părăseşte terenul/atinge pămîntul după ce a fost atinsă de prinzător, se trece la lovire, dar prinzătorii au "un pas"
- pasul se face cu elan, din locul unde a căzut ţurca, înspre groapă; bastonul se aşază perpendicular pe groapă
- prinzătorul, după efectuarea pasului, aruncă ţurca să atingă bastonul şi să elimine aruncătorul

A DOUA FAZĂ - LOVIREA
- după ce toţi jucătorii unei echipe au aruncat, rolurile se inversează; ţurca se aşază jumătate în groapă, jumătate în afara ei
- cu bastonul, se loveşte capătul ieşit al ţurcii, aruncînd-o în sus, după care se încearcă lovirea ei din aer
- fiecare jucător are dreptul la trei încercări
- dacă ţurca depăşeşte terenul în urma lovirii, se acumulează 100 de puncte
- dacă ţurca e prinsă, se schimbă rolurile între echipe; dacă e atinsă de prinzător şi scăpată, prinzătorii pierd 100 de puncte
- aruncătorul licitează cîte lungimi de baston sînt de la groapă pînă la locul unde a căzut ţurca
- dacă prinzătorii validează distanţa, aceasta se transformă în puncte pentru aruncători, dacă nu, e măsurată de arbitru
- la distanţă egală sau mai mare decît licitaţia, aruncătorii primesc puncte dublul licitaţiei
- la distanţă mai mică decît licitaţia, aruncătorilor li se scad puncte dublul licitaţiei
- partida se încheie la 1111 puncte sau după 120 de minute
(mai multe detalii pe tzurca.wordpress.com)

7 echipe de ţurcă există în mod oficial în România, toate în Maramureş

Cariera pe care și-a construit-o fotbalistul dat afară de la FCSB, umilit și numit „vagabond” de Gigi Becali: „Ne vedem peste un an!”

Cornel Dinu a jignit doi „tricolori” după amicalul naționalei: „Au nume de CAP” + Fotbalistul despre care a spus „bine că nu l-am văzut pe teren”


Comentarii (11)
tzurca
tzurca  •  22 Martie 2012, 17:22
Postat de talpaiadului pe 26 Februarie 2012, 04:48

Astia de ce joaca turca, nu stiu sa joace fotbal?!?! :))))

Tati, zic sa incerci o data sa joci apoi sa postezi :) Vino pe 22 aprilie si poti castiga 100 de lei daca din trei incercari reusesti o lovitura de ţurcă. Te bagi? Hai ca nu-i greu, daca e asa cum consideri. ://www.tzurca.ro/wp-content/uploads/2010/08/%C5%A2urc%C4%83-mod.psd_.jpg

tzurca
tzurca  •  26 Februarie 2012, 20:42

Multumim pentru superreportajul special. A fost si pentru noi ceva special, sa va avem cateva ore bune pe langa noi, sa simtim ca ceea ce se intampla la Sighet are un atat de frumos ecou in inimile unor profesionisti care s-au intalnit cu mari sportivi, profesionisti care ne-au privit (am simtit asta din primul moment) cu seriozitate si consideratie. Suntem pe de o parte maguliti, pe de alta parte constientizam cu emotie responsabilitatea ce ne revine in reusita proiectului nostru. Suntem convinsi ca aceasta intalnire este primul pas intr-o prietenie de lunga durata. Cu cele mai bune ganduri, Ţurcaşii de la Sighetu-Marmaţiei.

harison
harison  •  26 Februarie 2012, 11:23

Da acum nici nu prea aia unde sa joci turca.La sate mai gasesti,dar la oras unde joci ,in mall?

Vezi toate comentariile (11)
Comentează