Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile despre sport și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

DA, AM ÎNȚELES


TRAGEDIE    •   DECES

A murit Nicolae Tilihoi » 3 conflicte majore cu 3 selecționeri, din care a ieșit cu capul sus: "Unul m-a dat cu capul de pereți, altul a vrut să joc într-un blat". Cum i-a făcut în ciudă lui Mitică Dragomir

Articol de — Bogdan Fechită Duminica, 25 Martie

Nicolae Tilihoi s-a stins astăzi la vârsta de 61 de ani, răpus de cancer la prostată. Cel poreclit ”Limbă” de coechipierii săi, deoarece îi certa mult pe teren și țipa mereu la ei, a avut de-a lungul carierei câteva conflicte aprinse cu antrenorii săi. 



Episoadele respective au fost prezentate în cartea ” Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima”, scrisă de Ion Jianu.

tilihoi2

Foștii selecționeri Valentin Stănescu, Mircea Lucescu și Mircea Rădulescu sunt trei dintre antrenorii cu care fostul mare fundaș central al Științei a colaborat mai dificil.

I. ”Stănescu m-a dat cu capul de pereți”

- Ați avut conflicte și cu alți antrenori de la Universitatea?
- Cu Valentin Stănescu, un antrenor foarte bun. Avea însă un obicei, lovea jucătorii. M-a pălmuit și pe mine. Eram neatent și palma lui m-a dat cu capul de pereți... Nu i-am dat nicio replică fizică, ci doar verbală. Vreo două luni nu prea ne-am vorbit. Nu m-a scos, însă, din echipă.

- Înțeleg că erau palme, așa, mai părintești?
- Da, numai că erau violente!

Stănescu a antrenat un sezon la Craiova, campionatul 1979 -1980. A pregătit naționala României în 3 ani, împărțiți în două mandate. 

II. L-a sfidat pe Lucescu la națională

”- Mircea Lucescu nu v-a mai selecționat deloc în echipa națională!
- Ba da, dar eu am fost un încăpățânat. Pentru meciul important din preliminariile CE '84, Suedia - România 0-1, din iunie 1983, am fost căutat de Mircea Lucescu și urma să fiu titular în acea partidă de pe Rasunda. Atunci au jucat de la Universitatea șapte jucători (Lung, Ștefănescu, Ungureanu, Țicleanu, Balaci, Cămătaru și Geolgău), dar urma, repet, să fiu titular și eu, așa mi-a spus Lucescu. Am dispărut două zile din Craiova, m-au căutat, dar nu m-au găsit. După meci, Lucescu a încercat să mă suspende pentru o perioadă de doi ani! A intervenit domnul Ștefan Andrei și am scăpat de suspendare, dar nici n-am mai fost convocat de Mircea Lucescu.

- De ce n-ați vrut să răspundeți convocării lui Lucescu? Era vorba despre echipa națională...
- Mi s-a părut un fapt anormal. Adică, eram titular incontestabil la Universitatea, echipa avea rezultate deosebite în campionatul intern și în competițiile europene intercluburi, iar Lucescu plimba la națională unii jucători-contraperformeri ai României în acea perioadă! Nu mai dau nume... Ce mi-am zis? Când e bine, nu-i de mine, când e de rău, hop și eu! Meciul Suedia - România era decisiv, foarte important. Ultimul meu meci la echipa națională fusese în urmă cu doi ani, Ungaria - România (mai 1981). Cu alte cuvinte, am fost rechemat la națională după o pauză mare. În cazul unei înfrângeri, puteam fi, cine știe, țapul ispășitor. De aceea, am refuzat. Cred că am fost totuși căpos. Eu am considerat că refuzul de a reintra în circuitul naționalei a fost o decizie corectă din partea mea, dar poate trebuia să procedez altfel.”

Lucescu a antrenat "naționala" României între 1981 și 1986. 

III. Rădulescu l-a forțat să joace într-un meci aranjat

”Cu Mircea Rădulescu, la a doua revenire la Universitatea, 1985-1986. În prima etapă a returului acelei ediții de campionat aveam meci acasă, cu Victoria. Aflasem că meciul trebuie să aibă un anume final, trebuia să câștige Victoria, unde era președinte Mitică Dragomir. Victoria, fiind echipa miliției Capitalei, era o forță, iar Mitică știa perfect să instrumenteze tot felul de scenarii. În tur, în București, a fost 1-1. La sfârșitul turului, Victoria era situată pe locul 16, unul retrogradabil. Mitică și ceilalți milițieni de la Victoria aveau mari emoții în privința retrogradării... Când am aflat că acel meci din retur trebuia să-l câștige Victoria, n-am vrut să joc, am intenționat să evoluez în echipa de tineret. Nu m-a lăsat Mircea Rădulescu, argumentându-mi: ”Trebuie să joci la echipa mare. Fără tine, ne omoară lumea! Trebuie să intri la acest meci”.

- Ce s-a întâmplat mai departe?
- Am avut o ”ședință” scurtă cu câțiva colegi de echipă și noi, un grup de vreo cinci - șase, am decis să jucăm corect, adică să încercăm să îi învingem. Cine vrea să se dea la o parte, e problema lor... Centralul era arhiplin, aproape 40.000 de spectatori. Eu le-am explicat tuturor: ”Nu poți să faci așa ceva pe Central, indiferent de avantajele materiale. Noi suntem Universitatea, nu Avântul Ciorogârla.” Mircea Rădulescu, însă, acceptase târgul! Asta se petrecea cu o zi înainte de meci.

- Interesantă povestea cu Mircea Rădulescu, niciun alt coleg nu mi-a relatat-o.
- În ziua meciului, ”Riciu” (porecla lui Mircea Rădulescu, n.a.) l-a trezit pe Florin Cioroianu pe la ora 6:00 dimineatața (?!) și l-a chestionat asupra atmosferei din sânul echipei. ”Ce a zis Tilihoi? Ce le-a transmis celorlalți colegi?”, l-a întrebat Rădulescu. Și Florin l-a lămurit: ”Tilihoi a spus că trebuie jucat corect meciul, că n-are nicio obligație pentru Victoria”... Finalul? Universitatea a câștigat cu 2-1 și Victoria s-a afundat în clasament, a coborât pe 17.”

"Riciu" a antrenat-o pe Craiova între 1984 și 1986, apoi a revenit pentru un sezon, în 1997. A stat pe banca naționalei între 1990 și 1992. 

Sicriul cu trupul fostului fundaș va fi depus luni, în jurul prânzului, la stadionul "Ion Oblemenco", unde va sta până marți după amiază, când va avea loc înmormânarea.

Pe aceeași temă:

Comentarii (16 ) Adaugă comentariu

Tiberiu Nagy  •  26 Martie 2018, 15:06

Romulus65 a explicat perfect cea ce scrie si in articol ...

steaua1986forever  •  26 Martie 2018, 12:10

Postat de romulus65 pe 26 Martie 2018, 08:43

Nu ai inteles bine, Tilihoi nu mai fusese convocat de doi ani la Nationala pentru ca Mircea Lucescu convoca alti jucatori care erau mai slabi decat Nae. Meciul cu Suedia, de pe stadionul Rasunda, era foarte important deoarece, daca pierdeam, ne diminuam foarte mult sansele de calificare intr-o grupa de cinci tari(Italia,Suedia,Cehoslovacia.Romania si Cipru) dintre care doar una mergea la Euro 1984. Mircea Lucescu, care simtea ca va fi mazilit de la Nationala daca va pierde calificarea, si-a adus aminte si de Tilihoi, un jucator pe care il uitase pana atunci. Acesta, orgolios, s-a ascuns pentru a nu primi convocarea. In vremurile acelea nu prea puteai sa refuzi convocarea asa cum face Radu Stefan astazi. In plus Tilihoi stia ca el este convocat la greu iar la Europene vor merge altii.

Lucescu a convocat ani de zile niste jucatori de mana a III-a la Nationala, in timp ce jucatorii de la Steaua, Craiova (echipe care defilau in Europa in perioada respectiva) nu aveau loc. Asa cum a facut peste zeci de ani si fiul sau. Sigur, unii cu putina minta si pensie de la MAI il vad pe stralucescu ca un salvator al neamului, cand colo el e un individ care toata viata si cariera a avut niste lacune morale incredibile.

hannah.robinson  •  26 Martie 2018, 11:15

Lucescu era mâna in mâna cu verii becali ... convoca anumiți jucatori pentru a fi vânduți pe bani mulți afara...

Vezi toate comentariile (16)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase