Articol de Mihai Mironică - Publicat luni, 30 iunie 2025 14:26 / Actualizat luni, 30 iunie 2025 14:45
Peste 60.000 de oameni au fost în tribune la meciul de aseară dintre Flamengo și Bayern din „optimile” Mondialului cluburilor, competiția despre care Jurgen Klopp spune nici mai mult, nici mai puțin decât că este cea mai rea idee din istoria fotbalului.
Am văzut suporteri care au trăit la intensitate maximă un meci cu de toate, goluri superbe, ritm excelent, încrâncenare, dramatism, bucurie, frustrare. În ciuda anunțului apocaliptic al lui Klopp că fotbaliștii vor cădea de acum ca spicele din cauza acestui turneu la care jumătate din echipe joacă 3 partide, iar celelalte între 4 și 7, cei doi antrenori au aruncat în luptă tot ce aveau mai bun.
A rezultat unul dintre cele mai frumoase meciuri de la acest Mondial, dacă nu chiar cel mai frumos. A fost o ciocnire fascinantă între un colos european și cea mai populară echipă a Americii de Sud. Ce poate fi mai interesant de atât?
Dar bosumflații fotbalului, precum Klopp sau Raphinha, tot se plâng de faptul că nu mai pot jucătorii să-și facă vacanțele exorbitante prin cele mai exclusiviste colțuri ale planetei. Ei bine, verii lui Klopp de la Bayern și cei ai lui Raphinha de la Flamengo s-au bucurat din plin de experiența trăită alături de fani, de gloria obținută pe teren și de banii încasați.
Klopp a obosit să-și numere banii
Klopp spune că banii nu contează, nu justifică un asemenea proiect, dar replica lui Hristo Stoicikov a fost impecabilă precum șuturile sale în vinclu de pe vremuri. Bulgarul se întreabă de ce nu există asemenea lamentări și când intră salariul de 20 de milioane de euro pe sezon.
Ați auzit vreun Klopp, vreun Raphinha, vreun Maresca plângându-se că salariile lor au devenit obscene?
Cum poate să câștige Klopp infinit, dar infinit de infinit mai mult decât a primit cel mai titrat antrenor german al tuturor timpurilor, Helmut Schon? Păi, riscăm să ne accidentăm doar dacă transcriem toate realizările majore ale acestui titan: titlul mondial în ‘74, titlul european în ‘72, vicecampion mondial în ‘66, vicecampion european în ‘76, locul 3 la Mondialul din ‘70.

Și știți ceva?
Vacanțele jucătorilor se întâmplă în continuare. Mondialul cluburilor este o dată la 4 ani. Pentru echipele din America de Nord și de Sud, programarea nu este problematică, ele sunt în plin sezon.
Echipele din Africa, Asia și Oceania, mai puțin de 10, au o ocazie unică să se înfrunte cu cele mai mari branduri ale lumii și să câștige bani la care nici nu pot visa în competițiile lor obișnuite. Discuția rămâne pentru cele 12 formații din Europa. Echipe care știți ce fac vara? Merg în turnee prin America de Nord, Asia sau Australia. Deci nu ne mai puneți să jucăm într-un turneu de vară o dată la 4 ani, dar noi făceam asta deja în fiecare an…
Noi n-avem probleme de bogați
Brazilianul Raphinha este și el în ofsaid cu lamentările sale. Barcelona, echipa la care joacă, nu s-a calificat la Mondial pentru că, în intervalul 2021-2024, Real și Atletico au avut rezultate mai bune în Champions League.
Dar când echipa mexicană Leon a fost exclusă de la Mondial, Barcelona a contactat FIFA pentru a prelua acea poziție. Barca era disperată să meargă la turneul mult hulit pentru a-i plăti și salariul faraonic lui Raphinha.
Brazilianul putea rămâne la Leeds dacă dorea să nu riște să joace multe meciuri la FC Barcelona. Doar că, ce să vezi?, în Championship joci 46 de etape. Plus poate prinzi niște baraje, plus Cupa Angliei, plus Cupa Ligii…
Noi suntem calmi, astea sunt probleme de bogați. Noi vara riscăm să ne accidentăm doar când aruncăm cu mormane de euro în maneliști la nunta vreunui Florinel Coman. Și în locul vijeliilor din Florida, noi l-avem pe Vijelie, periculos doar pentru bunul gust. Singurul care riscă cu adevărat e Răzvan Burleanu, prezent în tribuna oficială de la Mondial.
Cel care vede de acolo că echipa cea mai în formă este Manchester City, fără vreun titular englez la 5-2 cu Juventus. Și care-și spune că trebuie să ne ferească de astfel de competiții periculoase, absurde, care încarcă programul, obligând echipele noastre să aibă 6 jucători români în primul „11”.



