Am decis s-o numim umilinţă » Luminiţa Paul oferă o explicaţie despre rezultatele dezamăgitoare ale românilor

Au fost cîteva zile grele, din care ne putem recupera privind un pic în curţile alăturate. Acolo sînt de găsit ori flori strălucitoare şi iarbă parfumată, odihnitoare pentru ochi şi inimă, ori vreo capră care e pe punctul de a-şi da sfîrşitul, ca să se păstreze echilibrul planetar şi al orgoliului individual. Totul ca să uităm ce se întîmplă la noi.

Lucian Bute a pierdut centura IBF la supermijlocie săptămîna trecută, la Nottingham, în faţa unui Carl Froch feroce în ring. Primul KO, tehnic, e adevărat, din cariera profesionistă a românului. Ce sentimente au ţîşnit atunci de peste tot! Ne-am aşteptat la victorie, poate la o înfrîngere după o decizie la puncte, dar nu la aşa ceva. S-a vorbit mult apoi. Despre tactică, despre valoare, despre oportunitate. Probabil încă se mai vorbeşte. Şi pentru a agăţa o etichetă de acest eveniment, am hotărît s-o numim " umilinţă".

În aceeaşi zi, ceva mai devreme, handbalistele echipei naţionale ratau calificarea la Jocurile Olimpice de la Londra. Pierdeau la 11 goluri în faţa Muntenegrului, după ce fuseseră învinse înainte şi de Franţa. Obiectivitatea sugera că era greu să obţii un loc 2 în grupă cu asemenea adversari, dar asta nu anula speranţa. Doar ne-am sprijinit masiv pe handbalul feminin în ultimii ani, am trăit clipe arzătoare la Mondiale şi Europene, am fost mereu acolo, sus. Ratarea calificării era şi ea o opţiune, dar înfrîngerea la o asemenea diferenţă... hm... nu prea. Aşa că am decis s-o numim "umilinţă".

Au trecut apoi cîteva zile. A început turneul de la Roland Garros, iar Alexandra Cadanţu, românca intrată cel mai recent în Top 100, a avut-o adversară în primul tur chiar pe Maria Şarapova, favorita numărul 2. Ce s-a întîmplat? A fost 6-0, 6-0 pentru rusoaică. Credea cineva că se va produce surpriza aia imensă, de neconceput a eliminării Mariei în primul tur? Foarte puţini, să admitem. OK, eram de acord că Alexandra va pierde, dar să nu ia nici un game, să nu facă nici o lovitură cîştigătoare? Cum nu se mai pute îndrepta nimic, am convenit s-o numim "umilinţă".

Se foloseşte des acest termen în sport. Mai ales de ceva vreme încoace. Ce spune însă dicţionarul explicativ al limbii române la definirea verbului "a (se) umili". Spune aşa: "A (se) pune într-o situaţie de inferioritate, a se simţi sau a face pe cineva să se simtă umil; a (se) înjosi". Singura variantă aplicabilă în domeniul nostru e cea cu a pune pe cineva într-o situaţie de inferioritate. Pentru noi însă, verbul respectiv are mereu o conotaţie ironică, rea, care implică mai degrabă înjosirea decît diferenţa de valoare. Aşa că am decis să introduc toate cele trei cazuri de mai sus în categoria "adversarul a fost mai bun decît noi". Pur şi simplu.