Articol de Marian Ursescu - Publicat joi, 27 octombrie 2011 00:00 / Actualizat miercuri, 26 octombrie 2011 19:44
Vicecampioana olimpică şi dubla campioană mondială cu echipa de spadă, Ana Maria Brînză a vorbit la Radio GSP despre proiectele sale de viitor, dar şi despre şansele de a cuceri aurul olimpic
Ana Maria Brînză e în viaţa de zi cu zi şla fel cum e şi pe planşă: într-o ofensivă continuă. Vorbeşte mult, spune că o moşteneşte pe mama sa, dar bine. Nu găseşti o întrebare la care ea să nu aibă răspuns. Poate de aceea colegele din echipa de spadă au şi numit-o liderul lor de sindicat. E întotdeauna veselă şi gata la noi provocări.
- Ana, ai mai trăit vreodată o finală aşa de palpitantă, un meci cîştigat cu o singură tuşă în prelungiri?
- La noi se întîmplă des să avem astfel de meciuri. Valoarea echipelor e foarte apropiată şi asta s-a văzut şi la Campionatul Mondial din Catania. Tăria de caracter e cea care face diferenţa. Au fost răsturnări de scor fantastice. Nu de multe ori am trăit şi noi meciurile pentru dramatismul lor, chiar dacă pe planşă erau alte echipe.
- Mai puteţi după un astfel de meci decis în prelungiri?
- De ce nu? Lumea zice că noi suferim, dar nu suferim deloc. Mergem acolo la serviciu, aia e treaba noastră.
- Simona Alexandru a fost fenomenală.
- Da, Simona a fost fantastică. Mi-a plăcut de ea că a avut foarte multă încredere. E important în acest moment să-ţi iei o acţiune în cap şi să spui că indiferent ce se întîmplă, care ar fi deznodămîntul, trebuia să faci aia. Poate nu-ţi iese o dată, dar trebuie să ai suficientă încredere. Cu China ne gîndeam că trebuie să ne luăm revanşa pentru că pierduserăm la simplu, făcusem mulţi oameni să sufere.
- Ţi-ai pus vreodată în gînd ce s-ar fi întîmplat dacă ar fi dat China acea tuşă de aur?
- Bineînţeles, te gîndeşti! Îţi pui multe întrebări.
- Îţi vine să te laşi de scrimă într-un astfel de moment?
- Aaa, asta nu, Doamne fereşte! Nici gîndă să mă las. Imi propun doar ca data viitoare să dau eu tuşa decisivă. Nu m-am lăsat eu în momente mai grele, cînd am pierdut în primul tur, cum să mă las după o medalie?
"Fac scrimă de la zece ani. Deci am împlinit 16-17 ani în meserie. Am vechime"
- Cu presa eşti întotdeauna înţepată. Le spui ziariştilor verde în faţă ce ai de spus.
- Îmi place să vorbesc şi să dau interviuri ziariştilor documentaţi. Care se interesează de noi şi înaintea competiţiilor, nu numai după ce venim cu medaliile. Cînd am venit de la Mondiale toţi se întrebau de ce sînt recalcitrantă şi de ce nu vreau să vorbesc cu presa? Ei vin doar să culeagă roadele. Dacă ne întorceam cu mîna goală, nimeni nu ştia nici mşcar că a fost Mondialul.
- Pui în aceeaşi oală şi presa sportivă?
- Nu tocmai, dar sînt supărată! Am văzut ce s-a întîmplat la gimnastică. Nu mi se pare normal. Copiii ăia muncesc, indiferent de rezultate. Munca tot se contorizează, bătăturile tot se văd. Nu le-a ieşit acum, dar Londra e aproape. Sper să se revolte şi să le demonstreze tuturor valoarea. Ce nu te doboară, te întăreşte. Am citit despre Marius Berbecar într-un ziar că a făcut România de ruşine. Hai că nu e chiar aşa! Dacă la acea săritură se accidenta, toată lumea îl considera erou. Dar pe noi cei din extrafotbal nu ne apreciaţi. Ne daţi doar două pagini la coadă. Lasă, eu o să vă forţez mîna ca de acum încolo să scrieţi cît mai multe articole de scrimă!
- Apropo de mînă, ce-ţi face mîna stîngă? La Mondiale ai tras cu dureri, s-a pus problema să nu partici în finală.
- Acum e ok, am făcut investigaţii, nu o să mor din chestia asta. O să trag în continuare cu dureri, o să continui tratamentul şi nu cred că treaba asta mă va împiedica să mă urc din nou pe planşă. În decembrie cînd o să începem pregătirea, o să fiu aptă sută la sută.
"Nu mă mărit prea curînd, nu mi-am găsit perechea!"
- Dar la nuntă, cînd ai prins buchetul de mireasă nu te-ai accidentat?
- Nu, că buchetul l-am prins cu mîna dreaptă. (rîde) Nu mi-am dorit să prind buchetul pentru că vreau să mă mărit, ci pur şi simplu mi-a plăcut foarte mult. Toţi mă întreabă acum. «Cînd te măriţi?» Fraţilor, nu am de cînd! Doamne fereşte! Am altă treabă pe planşă. Mie îmi place să fiu aia diferită. Avînd în vedere că toate colegele s-au măritat, să fiu eu singura domnişoară din echipă. Uite, hai să vă mai povestesc ceva.
- Legat tot de buchete de mireasă?
- Da. În 2005, cînd Mihai Covaliu a cîştigat titlul mondial la Leipzig, a făcut exact acelaşi gest ca şi o mireasă, a aruncat buchetul pe spate. Eu eram atît de fascinată să prin buchetul, mă gîndeam că Doamne, dacă o să-l prind, o să ies şi eu campioană mondială într-o bună zi. Eram atît de hotărîtă că i-am dat un cot unei colege de a zburat de pe podium!
- De două ori deci ai prins buchetul, de două ori ai ieşit campioană mondială. Cîte buchete să mai prinzi ca să te măriţi?
- Nu ştiu!
- Şi acum, la ultima nuntă, ce detentă ai avut ca să prinzi buchetul!
- Cu siguranţă dacă ar fi făcut cineva selecţie la baschet sau la volei, mai aveam o şansă să mă reprofilez.
"Fotbaliştii fug de Forban. Nouă ne place mult acolo!"
- Vouă vă place în cantonament la Forban, pe cînd pentru fotbalişti, Forbanul e coşmarul lor!
- Noi cerem cantonamente la Forban. Mi se pare locul ideal. Avem sala la dispoziţie, sîntem singure în cabană, e linişte, nu ne distrage nimeni atenţia. E plictisitor, dar mergem acolo să ne pregătim, nu să ne distrăm. Şi oamenii de acolo, indiferent ce mofturi facem noi, ei ne fac toate voile. Şi n-om fi noi cele mai sclifosite, dar fiind fete, ştiţi cum e. Vreau să mănînc aia, să fac aia!
- Pe antrenorul Dan Podeanu la ce cazne l-aţi mai supus. Că pînă acum, ba l-aţi tuns, ba şi-a ras mustaţa...
- Scopul nostru e să-l tatuăm pe domn' Podeanu. A fost şi acum o provocare, pe care dînsul şi-a ales-o. A renunţat la berea de după antrenamente, berea aia binemeritată. Dar nu ni s-a părut amuzant şi am renunţat. Ne-am distrat doar într-o seară pe seama asta cînd noi am dat noroc cu vin şi el cu apă plată. Dar apoi, ne-am spus, că merită şi omul o bere măcar, la cîte îl supunem noi...
- Ce vă ţine în viaţă pe voi la lot. Sînteţi o familie, prietene?
- Nu sîntem nici măcar prietene. Am mai spus asta şi o repet. Sîntem patru firi diferite, chiar mă mir de multe ori cum putem să ne unim. Ideea e că ne vedem interesul. Ştim de ce sîntem acolo, ştim ce trebuie să facem şi asta ne ajută să ne stîngem să formăm o echipă.
"Le-am spus fetelor după Mondiale. «Nici măcar în poze nu vreau să vă mai văd!» Pentru că ne-am săturat unele de altele"
"Eu sînt liderul de sindicat. Aşa m-au votat fetele. Şi cînd mergem la concursuri şi e ceva de vorbit, mă trimit pe mine. «Du-te tu, că te descurci!»"
"Sînt fată bună pînă mă calci pe coadă. Dacă m-ai călcat pe coadă, atunci s-a terminat. Să te ferească Dumnezeu să intri în gura mea!"
- După Londra aţi anunţat că vă veţi retrage, nu?
- Doamne fereşte! Eu spun «Doamne fereşte» la orice, dar nu am de cînd. În scrimă poţi să te retragi un an, fetele au gînduri mari să facă cîte un copil, şi apoi vom vedea.
- Ajungeţi la vorba domnului Podeanu care a spus că vă aşteaptă pentru Rio 2016.
- Eu una tind să spun «Da». M-am născut cu un vis, dacă se va împlini la Londra nu-i nici o problemă, Pot să visez de două ori acelaşi vis. Şi la Rio îmi place.
"Şi în vacanţă am momente în care îmi vin în minte faze petrecute pe planşă. Mă gîndesc unde am greşit, ce acţiune trebuia să fac? După aia îmi spun: «Ana, revinoţi, eşti în vacanţă, s-a terminat!»"
- Putem spune de acum că nu mai sînteţi mulţumite cu locul doi?
- Absolut. Locul doi e o dezamăgire. Noi punem presiune pe noi ca să nu mai aibă alţii loc. Asta e tactica noastră. O medalie olimpică însă e o medalie olimpică, orice s-ar zice. Uite, melodia noastră pentru Mondial a fost Voltaj, "Mai sus de locul doi", melodia care transmite un mesaj. La concursuri mai am un mix făcut de un prieten DJ, am învăţat fiecare notă, ascult de fiecare dată cînd sînt în concurs. Mă linişteşte.
- Acum toate adversarele o să fie cu ochii pe voi.
- Au fost şi pînă acum şi degeaba. Ca şi echipă noi sîntem patru stiluri diferite. Cum spunem noi, ăsta e stilul italienesc, francez, german, la noi nu e valabil. Tactica noastră e că nu avem nici o tactică, vorba Ancăi Măroiu. Înainte de meci vorbim că trebuie să facem aia, aia şi aia, pe planşă parcă uităm, deşi aţi văzut că ţipăm una la alta, urlăm, dar nu se mai înţelege nimic. La un moment-dat ne antrenam în sală şi au venit să ne urmărească antrenorul francez şi cel chinez. Se uitau ce facem noi acolo. La un moment-dat s-a oprit domnul Podeanu şi ne-a întrebat: "De ce s-or uita oamenii ăştia la noi pentru că nici măcar noi nu avem idee ce facem?"
"La Mondiale mi-am dat seama că scrima încă mă mai distrează. Asta înseamnă că trebuie să mai merg la antrenamente"
- La Olimpiadă cu cine o să vă bateţi?
- În primul rînd cu noi. Să vedem cine se califică. Ungaria, Rusia, Franţa sînt în afara calificărilor. China o să fie acolo, Italia ne pune cele mai mari probleme, la individual le batem mereu, la echipe ne bat mereu.
Antrenamente cu juniorii
Ana Maria Brînză nu ştie care va fi viitorul scrimei în Romînia. "La Campionatele Naţionale am fost 40 de sportivi. E trist şi pentru noi, că nu avem cu cine ne pregăti. Avem noroc cu lotul de juniori. O grupă de pusti de pînă în 18 ani, de la Craiova, antrenată de fiul domnului Podeanu. Noi ne chinuim să-i batem, ei ne pun probleme. Ne mai şi bat, dar important e că au început să crească şi vom avea probleme".
- Îţi păstrezi materialele din ziare? Decupezi articolele cu voi?
- Daaaa, tata e responsabil. Are albume. Chiar îi rog pe ziarişti să-mi spună cînd apar articole, interviuri să-i spun tatălui meu. M-am uitat o dată prin ele, dar nu eram mîndră de începuturile mele. Cînd voi ajunge la pensie, o să mă mîndresc cu acele mesaje.
Ana Maria Brînză
Născută pe 26 noiembrie 1984
Palmares:
JO: 1 medalie de argint 2008
CE: 4 medalii de aur cu echipa de spadă 2006, 2008, 2009, 2010
O medalie de argint europeană la individual 2008
O medalie de bronz la individual 2011
CM: 2 medalii de aur cu echipa de spadă 2010, 2011
2 medalii de bronz la individual 2002, 2011
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
