ALTELE  ·  REMEMBER

JOCURILE OLIMPICE 1996. Cum a trăit Laura Badea cea mai importantă zi din cariera ei: „Inițial, mi-a fost rău, îmi venea să vomit”

Laura Badea a fost purtată pe brațe după cucerirea medaliei de aur FOTO Guliver/GettyImages
Laura Badea a fost purtată pe brațe după cucerirea medaliei de aur FOTO Guliver/GettyImages

Articol de - Publicat sambata, 09 mai 2020 12:47

Pentru că pandemia de coronavirus a făcut ca Jocurile Olimpice de la Tokyo să fie amânate pentru anul viitor, Televiziunea Română încearcă să aducă în casele românilor o parte din magia lor făcând o incursiune în istorie. Sâmbătă, pe TVR 2, a fost rândul ediției de la Atlanta din 1996 și a superbei evoluții a floretistei Laura Badea, care anul acesta a împlinit 50 de ani

Până în ziua de azi ea este singura campioană olimpică a scrimei românești într-o probă individuală.  În 2016, la 20 de ani, de la succesul său, Laura a reconstituit toată aventură pentru Gazeta Sporturilor, iată cum a decurs ziua de aur. 

Hotărâtă încă de dimineață

22 iulie 1996. Știm, fără îndoială, că era o zi de luni. În anul acela lumea largă asculta „Killing Me Softly" a celor de la Fugees, dar și „Macarena", și se uita la filme cu teme dintre cele mai diverse - „Matilda" și „Trainspotting". Pentru România, era ziua primei medalii de pe tărâm american – început cu dreptul la o ediție care a adus tricolorilor un total rotund de 20 de medalii. 

Cum era vremea la Atlanta în ziua concursului feminin de floretă? „Habar n-am, m-am trezit foarte devreme în dimineața aceea. Eram pregătită și nu aveam alt gând în cap decât că vreau să câștig. Era gândul pe care-l aveam înainte de orice concurs", povestește Laura Badea despre cea mai glorioasă zi din viața ei de sportivă de top. 

 Îi era rău de emoție 

Tabloul era deja făcut, fiecare știa cu cine trage în primul tur. Avea emoții? „Dacă aveam emoții? Eu aveam nervi în stomac înainte de orice concurs. În plus aveam tot felul de dureri. Mă durea capul, îmi venea să vomit. Domnul Petruș îmi spunea înainte să apuc să-i spun eu ceva: «Știu, Laura, te doare capul»", se amuză acum eroina de la Atlanta. „Toate simptomele astea fantomă dispăreau ca prin minune după ce reușeam să dau prima tușă". 

Din durerile astea se construia Laura Badea, știam că trebuie să le lase în urmă, că trebuie să iasă din ele ca să funcționeze pe planșă așa cum trebuie. Numai că, de data aceasta, exista o durere la mijloc, una cât se poate de reală. „Cu trei zile înainte, îmi dădusem degetul mare de la mâna stângă peste cap. Trăgeam niște asalturi de pregătire și, într-un meci cu o tunisiancă, mi s-a întâmplat asta. Două zile nu mai ținusem arma în mână și credeam că n-o să fiu în stare. Era un sentiment oribil, să ajungi până acolo și să fii nesigur pe corpul tău. Dar poate a fost mai bine că s-a întâmplat așa. Dumnezeu ne testează, știe El ce face", spune Laura. 

Miere, nu zahăr

Ce a mâncat în ziua aceea? Păi, mai nimic. „De obicei nu mâncam aproape nimic în ziua concursului. Ceva lejer la micul dejun și poate o banană pe parcurs. Țin minte că doamna Frâncu a venit, la un moment dat, la mine cu niște gheață, să mă mai răcoresc. Și am mâncat niște miere, că știam că zahăr nu e bine", își istorisește Laura meniul frugal de pe 22 iulie 1996. „Erau și Reka Szabo, și Roxana Scarlat în concursul individual. Dacă treceam amândouă de primul tur, urma să lupt împotriva Rekăi", își amintește fosta floretistă. 

De primul tur însă, n-a trecut decât Laura. Și a trecut de Parisky, și a trecut de Wuilleme, și a trecut de Aida Mohamed, până a ajuns în semifinala cu italianca Giovanna Trillini, care intrase pe planșă în fața Laurei cu o ambiție de vreo sută de ori mai ascuțită decât floreta pe care o ținea în mână. „Trillini făcuse 6-0, mă călca în picioare. Mă simțeam amorțită. Sentimentul care mă domina era o jenă adâncă față de antrenorul meu, domnul Petruș. Asta m-a scos din șoc și m-a făcut să-mi schimb atitudinea. Am recuperat și am ajuns în finală", spune Laura. 

Încurajări superbe 

În acea întâlnire, Badea a învins cu 15-14. O singură tușă pentru intrarea în finala cu Valentina Vezzali. Dar cel mai greu moment al acelei zile a fost semifinala cu Trillini. Faptul că Vezzali n-a izbutit să-și răzbune colega de echipă, în ultimul act al concursului olimpic, a fost confirmarea că anul acela și aurul de la Atlanta aparțineau tinerei din România. 15-10 a fost rezultatul acelei confruntări, dar, dincolo de aceste detalii, Laura își amintește atmosfera. „Erau acolo Ana Pascu, Lia Manoliu, Elena Frâncu, spadasinii, sabrerii. Primul care m-a luat în brațe a fost Mihai Covaliu", zâmbește Laura. "Râdem și acum, parcă s-a luat de la mine la el, căci peste patru ani, la Sydney, a câștigat el medalia de aur. Eram o familie. Sărbătoream cu toții când mai venea câte unul cu o medalie în Satul Olimpic. Ieșeam «la bloc», așa îi spuneam noi, și sărbătoream cu suc", își amintește fosta scrimeră.

Traseul Laurei Badea în proba individuală de floretă a JO 1996

  • Turul 1 liber
  • Turul 2 Laura Badea – Lilach Parisky (Israel) 15-5
  • Turul 3 Laura Badea – Adeline Wuilleme (Franța) 15-6
  • Turul 4 Laura Badea – Aida Mohamed (Ungaria) 15-8
  • Semifinale Laura Badea – Giovanna Trillini (Italia) 15-14
  • Finală Laura Badea – Valentina Vezzali (Italia) 15-10

 Sucul de "la bloc" 

Ziua nu se terminase însă. Se prelungea, de emoție și exces de adrenalină, de bucurie, iar Laura nu putea să meargă, pur și simplu, la culcare. „Am sunat în țară, am vorbit cu antrenoarele mele, cu mama mea. De-abia a doua zi mi-am dat seama ce făcusem, ce însemna medalia asta. Era o senzație minunată, dar a trebuit să-mi alung euforia, pentru că venea proba pe echipe și nu mă lăsa să visez prea mult cu ochii deschiși", continuă Laura. Nici la echipe n-a mers rău deloc – trei zile mai târziu, româncele au devenit vicecampioane olimpice.

3 campioni olimpicila scrimă a avut România în istorie, în probele individuale. Laura Badea este singura femeie. Ceilalți doi sunt Ionel Drâmbă, floretă, 1968, și Mihai Covaliu, sabie, 2000

O privește de sus

Tudor Petruș, antrenorul care i-a condus pașii spre medalia de aur s-a stins din viață în 2017. El vorbea de fiecare dată cu căldură despre acea zi și despre performanța floretistei pe care a pregătit-o. „Laura era campioană mondială în 1995, la Haga. Nu mă îndoiam că are valoare și determinare, dar mărturisesc că, în acea zi, m-aș fi mulțumit cu orice medalie, fie ea și cea de bronz. Toate au mers bine mersi până în semifinale. Cu Trillini însă Laura a început mizerabil. De la 6-0 a devenit altă fată, a recuperat, a depășit. Nu știu de unde a venit forța aceea! Dar cred că din ea însăși", spunea Petruș în 2016. 

"Eram foarte uniți și gălăgioși"

La momentul Atlanta 1996, Roxana Scarlat avea 21 de ani și era mezina echipei de floretă. „Cu o seară înainte de concursul individual, am stat în cameră cu Laura. Eu nu mă gândeam la medalie, era prima mea competiție de genul acesta și eram sigură că o să le încurajez pe Laura și Reka, căci ele aveau șanse. Laura își făcea planuri să ia măcar bronzul olimpic, exact ca antrenoarea ei, Maria Vicol", a povestit Roxana, care la Atlanta a ajuns până în turul al treilea, fiind eliminată chiar de adversara din semifinale a Laurei Badea, italianca Giovanna Trillini. 

„Ziua aceea s-a prelungit până seara și nu ne-a părut rău deloc. Au fost momente extraordinare pentru toată delegația. Eram mulți, gălăgioși, inclusiv antrenorii. Strigam toți la Laura, o încurajam și-i dădeam sfaturi. Cel puțin la întâlnirea cu Trillini simțeam cum ne ia adrenalina pe sus, de atât suspans și tensiune. Ne-am încărcat cu toții pozitiv din ziua aceea și din triumful Laurei. A fost o zi care, de fapt, ne-a folosit tuturor celor care am luat parte la ea", își amintește cu drag Roxana Scarlat. „Acum, copiii, de exemplu, sunt mult mai individualiști, parcă nu-și încurajează coechipierul care merge mai bine într-un concurs. Noi eram un cor în toată regula, nu se înțelegea nimic din ce strigam, dar eram cu sufletul acolo unde trebuia".

4 medalii de aura cucerit delegația României la Jocurile Olimpice din 1996

CV Laura Cârlescu-Badea

  • născută pe 28 martie 1970, la București
  • arma – floretă, mâna – stângă
  • a fost legitimată la CSA Steaua București
  • 3 medalii la Jocurile Olimpice – aur individual și argint pe echipe, Atlanta 1996, bronz pe echipe, Barcelona 1992
  • 9 medalii la Campionatele Mondiale – aur pe echipe, Atena 1994, și individual, Haga 1995, argint pe echipe – Essen 1993, Haga 1995, Cape Town 1997, La Chaux-de-Fonds 1998, New York 2004, bronz pe echipe, Lisabona 2002, Havana 2003
  • 10 medalii europene – aur individual și pe echipe, Copenhaga 2004, individual, Gdansk 1997, individual, Limoges 1996, argint individual, Moscova 2002, Cracovia 1994, pe echipe, Madeira 2000, Bolzano 1999, bronz individual, Bolzano 1999, Linz 1993
  • s-a retras din activitatea sportivă în 2004, după Jocurile Olimpice de la Atena
  • este căsătorită cu fostul sabrer Adrian Cârlescu și au împreună o fiică, Maria
  • a ocupat funcția de director al Academiei Olimpice între 2011 și 2017
  • a fost președinte al Federației Române de Scrimă între 2017 și 2018 

Citește mai multe știri despre Jocurile Olimpice: 



La o zi după asasinarea lui Emi Pian, peste 100 de capi, crema interlopilor din toată țara și din străinătate, s-au adunat la îndemnul unui influent interlop. Ce a urmat este de-a dreptul sfidător. Poliția s-a dus peste ei și...
Libertatea
Comentarii (0)

Articolul nu are încă nici un comentariu. Fii primul care comentează!

Comentează
Agenda
Oră Competiție / Post TV
12:00 Snooker
CM Snooker
Eurosport
22:00 Europa League
Sferturi: Inter-Leverkusen
Digi 1 , Look Sport, Telekom
22:00 Europa League
Man. United - Copenhaga
Digi 2, Look Plus, Telekom
Program TV complet

Liga 1