SPORTURI  »  CICLISM  »  TURUL FRANȚEI

„Ca o pisică gata să se arunce asupra prăzii” » Cum a omorât Tadej Pogacar ediția de anul acesta a Turului Franței

Diferența dintre Tadej Pogacar și competitorii săi a fost vizibilă de la bun început, foto: Imago
Diferența dintre Tadej Pogacar și competitorii săi a fost vizibilă de la bun început, foto: Imago

Articol de - Publicat luni, 19 iulie 2021 09:29 / Actualizat luni, 19 iulie 2021 09:45

Diferența dintre Tadej Pogacar și competitorii săi a fost vizibilă de la bun început, iar victoria sa finală, consfințită duminică la Paris, părea deja fără dubii după prima săptămână. Marele Eddy Merckx se uită în viitor și crede că tânărul sloven de 22 de ani poate câștiga cinci ediții ale Turului.   

Când Tadej Pogacar (UAE Team Emirates) i-a lăsat în urmă pe Jonas Vingegaard (Jumbo Visma) și pe Richard Carapaz (Ineos Grenadiers) pe ultima cățărare a Turului, la Luz Ardiden, în etapa a 18-a, clasamentul general era deja de mult clarificat, iar cei doi principali competitori ai slovenului stăteau la mai bine de cinci minute în clasament.

Poate că miza era una mică, dar în orice caz, Pogacar, care terminase pe primul loc și cu o zi înainte, a accelerat și de data aceasta pe ultima sută de metri.

„M-am concentrat pe Pogacar, pe mișcările sale în timp ce pedala, tricoul galben și fundalul neutru oferit de pavaj”, a scris fotoreporterul James Startt, imediat după etapă.

„Ritmul său de pedalat pare fără efort, iar când lansează un atac are suplețea unei pisici care se pregătește să se arunce asupra prăzii. Dar trebuie să îl fotografiezi rapid, pentru că, băiete, se mișcă foarte repede”, a mai observat Startt, citat de Peloton Magazine. 

Câteva pedale în forță au fost suficiente pentru ca Pogacar să câștige o nouă etapă, a treia a acestei ediții și a doua în tricoul galben și să își cimenteze controlul asupra cursei. 

În urma sa, doar lupte frumoase pentru locuri minore.

„Ca o pisică gata să se arunce asupra prăzii” » Cum a omorât Tadej Pogacar ediția de anul acesta a Turului Franței
Mark Cavendish, verde, și Tadej Pogacar, doi oameni care au făcut istorie în Turul Franței 2021, foto: Imago

Tadej Pogacar și Turul Franței: un nou „canibal”?

Să câștigi primul Tur al Franței la 21 de ani nu e deloc un lucru simplu, dar uneori, doar uneori, poate fi măcar parțial și rezultatul unei conjuncturi.

Când confirmi cu încă un Tur consecutiv, nu prea mai există multe dubii. La 22 de ani, gata să împlinească 23, slovenul este un mare campion al zilelor noastre, care are mari șanse să rămână la acest nivel pentru multă vreme, dacă nu se întâmplă ceva neprevăzut.

A spus-o chiar marele Eddy Merckx.

„Văd în el noul Canibal”, a declarat belgianul, cu referire la porecla pe care o primise în zilele de glorie, când câștiga tot ce se putea, de la curse clasice la mari tururi, etape în cățărare și sprinturi.

„Ca o pisică gata să se arunce asupra prăzii” » Cum a omorât Tadej Pogacar ediția de anul acesta a Turului Franței
Tadej Pogacar în tricoul galben din Turul Franței 2021, foto: Imago

„E foarte puternic. Îl văd câștigând mai multe ediții ale Turului în următorii ani. Dacă nimic nu i se întâmplă, cu siguranță poate câștiga Turul Franței de peste cinci ori”, a adăugat Merckx.

Ce i s-ar putea întâmpla e greu de prevăzut. Dar fanii își vor aduce aminte că un viitor la fel de luminos i s-a prezis și lui Egan Bernal, după victoria din primul său Tur, în 2019.

Ghinionul columbianului a fost reprezentat de problemele sale cu spatele, care i-au dat peste cap al doilea Tur, din 2020, pe care l-a și abandonat. El și-a revenit cel puțin parțial, pentru a câștiga ediția de anul acesta a Giro, dar la prima vedere pare cu un pas în urma lui Pogacar la nivel de forță și formă.

Un duel pentru tricoul galben încheiat înainte de a începe

Ediția de anul acesta a Turului se anunța una spectaculoasă, și dincolo de luptele paralele dintre sprinteri și oamenii de clasice, toată lumea aștepta duelul sloven pentru șefia clasamentului general.

La o adică, Primoz Roglic (Jumbo Visma) era unul dintre puținii oameni care au reușit să îl bată pe Pogacar anul acesta, în singura luptă directă, din Turul Țării Bascilor.

Dar marele duel al Turului s-a terminat înainte de a începe, odată cu accidentarea lui Roglic din etapa a treia. Că slovenul de la Jumbo Visma nu mai avea o șansă reală la victoria finală a fost deja vizibil în contratimpul din etapa a cincea.

Dar este neclar acum ce ar fi putut face un Roglic neaccidentat. Pentru că tot în etapa a cincea a fost vizibil că Pogacar este oricum într-o formă nebună, cu un cap deasupra celorlalți. El a câștigat ușor etapa, în fața tuturor competitorilor și a specialiștilor disciplinei.

A fost primul semn că istoria Turului era aproape scrisă. Al doilea semn a venit în etapa a opta, când tânărul sloven a dat primul atac major pe munte și a îmbrăcat tricoul galben, fără a fi nevoit să câștige etapa.

Cel care avea să ajungă pe locul doi la Paris, tânărul danez Jonas Vingegaard, a pierdut aproape patru minute. La fel, ecuadorianul Carapaz - locul trei în clasamentul general final.

Slăbiciune pe Mont Ventoux?

De fapt, în niciun moment, Pogacar nu a fost în dificultate, ba chiar nici nu a părut foarte obosit, deși uneori aparențele pot înșela.

În etapa cu dubla cățărare pe Mont Ventoux, Vingegaard a atacat în final și i-a luat aproape jumătate de minut slovenului. Chiar Pogacar a spus la momentul respectiv că într-o primă fază nu a făcut față atacului danezului.

„Ca o pisică gata să se arunce asupra prăzii” » Cum a omorât Tadej Pogacar ediția de anul acesta a Turului Franței
Tadej Pogacar, în galben, în timp ce escaladează Mont Ventoux, foto: Imago

Din afară, a părut mai degrabă că slovenul nu se grăbește să alerge după un om care se află la cinci minute în urmă în clasament și nu îi pune în pericol poziția. 

În cele din urmă, Pogacar l-a și ajuns din urmă pe coborârea de pe Ventoux pe Vingegaard, astfel că jocul a fost unul de sumă nulă.

De atunci, Pogacar nu a mai clipit. Mai erau aproape două săptămâni din Tur, dar el se încheiase deja.

Două echipe puternice au fost incapabile să îi facă față. Iar dacă Jumbo Visma avea o scuză pentru că a fost decimată de accidentări - chiar și așa câștigând patru etape -  Ineos-Grenadiers, altădată dominantă în Tur, a fost aproape irelevantă în fața slovenului. 

„E un joc pentru tine?” Ce a răspuns Pogacar

Ușurința cu care a câștigat cele două etape din Pirinei a stârnit nu doar entuziasm, dar și semne de întrebare.

„E un joc pentru tine?”, a întrebat un jurnalist la finalul etapei a 18-a. „Da, bineînțeles”, i-a răspuns Pogacar cu un zâmbet. „Și îmi place să îl joc”, a adăugat el.

Pentru alții, întrebările aveau un subtext ceva mai sumbru.

Le Monde i-a comparat victoriile atât de simple, cel puțin aparent, cu reușitele lui Lance Armstrong. „Tabu-ul dopajului” plutește deasupra performanțelor sale „ca un vultur deasupra unei turme” a scris cotidianul francez.

Iar vineri, ziarul elvețian Le Temps a publicat un articol care cita câțiva rutieri ce se plângeau, sub anonimat, că aud un zgomot bizar venind dinspre bicicletele mai multor echipe de top, inclusiv cea a echipei lui Pogacar.

Slovenul a respins oarecum surprins orice acuzație privind dopajul mecanic, iar comentatorii de specialitate s-au declarat neconvinși de speculațiile publicate de cotidianul elvețian.

Dar simpla vehiculare a dopajului, în legătură cu performanța lui Pogacar, este suficientă pentru a trezi amintiri neplăcute și ceva neîncredere în mintea oricărui fan al ciclismului.

Nu a ajutat nici raidul impresionant - cu zeci de oameni - al poliției franceze, organizat pe fondul unor suspiciuni de dopaj, în camerele de hotel ale echipei Bahrain Victorious.

Slovenii la putere

Că Pogacar este un sportiv deosebit nu mai încape îndoială, dar este posibil ca dominația lui și a slovenilor în general în ciclismul acestor ani să mai aibă o explicație.

Financial Times, care dedică un articol victoriei lui Pogacar, a vorbit cu mai mulți oficiali și sportivi din mica țară balcanică, pentru a afla secretul succesului.

Goana după victorii începe încă din școală, iar cicliștii aleargă în aceleași echipe de la juniori până la under-23 și la seniori, ceea ce le oferă un puternic spirit de echipă, a explicat Gorazd Stangelj, fost ciclist sloven și director sportiv la Team Bahrain Victorious.

Apoi, a spus el, slovenii iubesc vacanțele sportive și când pleacă undeva iau cu ei pe mașină și bicicletele sau canoele. Anul trecut, autoritățile au instituit o zi de sărbătoare națională dedicată sportului.

Igor Evgen Bergant, un moderator TV și fan al ciclismului, a explicat pentru Financial Times că țara are o tradiție în practicarea mai multor sporturi. „În Slovenia”, a spus el, ”sportul este accesibil tuturor și foarte egalitarist”.

Un rol în succesul sloven l-au jucat și cluburile de ciclism și părinții care și-au susținut copiii să practice sportul, a spus și Paven Mardonovic, șeful Federației Slovene de Ciclism.

Proximitatea față de Italia și aderarea la UE în 2004 au ajutat și ele foarte mult: mulți sportivi sloveni vorbesc italiana și se antrenează în Peninsulă.

Iar succesul naște succes.

Tine Mahkovec, patronul unui atelier de reparat biciclete din Ljubljana, a declarat pentru Financial Times că victoriile compatrioților săi sunt minunate pentru afaceri.

Vânzările de biciclete erau deja în creștere în timpul lockdown-ului COVID, apoi a venit Turul Franței, iar asta „a împins totul dincolo de limită”.

Magazinele de biciclete erau deja goale și tendința pare să continue. Pre-comenzile de biciclete pentru 2023 sau 2024 nu sunt neobișnuite în acest moment.

„Obișnuiam să spunem că dacă nu schiezi, nu ești sloven, dar asta se schimbă. Acum pare că dacă nu ai o bicicletă, nu ești sloven. Toată lumea pedalează”, a mai spus Mahkovec. 

Playtech: BOMBĂ! Cine sunt, de fapt, fostele soții ale lui Toni Iuruc. Cu cine s-a iubit actualul bărbat al Simonei Halep


Comentarii (1)
deusdat
deusdat  •  19 Iulie 2021, 12:13

Campioni nedopati nu mai există de mult.

Vezi toate comentariile (1)
Comentează