Articol de Mitică Docan - Publicat duminica, 10 aprilie 2016 21:02
Australianul Mathew Hayman (Orica-GreenEDGE), 37 de ani, a câștigat în premieră Paris-Roubaix, cursa regină a clasicelor de primăvară, după un sprint în care i-a negat lui Tom Boonen (Etixx-QuickStep) șansa de a deveni singurul rutier din istorie cu cinci victorii pe velodromul din Roubaix.
Într-o zi ce trebuia să marcheze retragerea triumfală a elvețianului Fabian Cancellara, celebrii clonți ai pavatelor din nordul Franței și-au cerut tributul. Un "Spartacus" distras de despărțire, cu o echipă haotică și fără instinct, a călcat peste marginea prăpastiei cu 115 kilometri înainte de sosire, când noroiul i-a furat roata din față, iar turnul îmbrăcat în tunică albă s-a prăbușit definitiv.
Cancellara a sosit la peste 7 minute de grupul din care s-a ales câștigătorul, cu încheieturile bătute și mușchii istoviți, fără glorie, doar cu zațul amar al unei retrageri nedemne din arenă.
"Nu îți iei adio la clasice, nu se cade!"
Fraza-imperativ cu care Boonen a mustrat spectacolul retragerii lui Fabian Cancellara a fost tradusă într-o cursă stelară a belgianului în cea mai cea competiție dintre toate. Cei doi titani ai ciclismului pe pavate, rivali capabili să apese accelerația în cel mai nemilos ecosistem din istoria sportului, s-au înfruntat pentru ultima oară într-o bătălie de 257.5 kilometri la baionetă, cu sectoare pavate întinse pentru peste 50 de borne.
Scenariul clasic, 27 de tranșee feroce, mii de oameni aliniați pe margine, o gamă de favoriți înfășurați în falange de coechipieri montați să-i protejeze cât mai mult de vântul puternic. Dar startul a fost unul frenetic, cu evadări absurde, în care camerele de televiziune au reperat chiar și spectrul lui Mark Cavendish, un torent de culori și nervi lungindu-se de-a lungul asfaltului, un malaxor de destine.
Prima zguduire a lui Cancellara
Într-un târziu, s-a format o evadare consistentă, care a acumulat o distanță de două minute față de grupul favoriților. La jumătatea traseului, cu 20 de borne înainte de pădurea Arenberg, o căzătură în fruntea plutonului a împărțit în două grupul principal, iar Boonen și Tony Martin au sesizat oportunitatea.
Cu Fabian Cancellara la pământ, alături de Peter Sagan (Tinkoff), cei doi au strunit o evadare selectă, cu Sep Vanmarcke (LottoNL-Jumbo), Edvald Boasson Hagen (Dimension Data), Ian Stannard și Luke Rowe (Sky) îngroșând rândurile.
A doua și ultima zguduire
30 de borne mai târziu, după tenebroasa pădure Arenberg, bicicleta specială a lui Cancellara, o mașinărie înzorzonată nefiresc de mult pentru firea ascetică a elvețianului, a patinat pe culmea unei porțiuni de piatră cubică și s-a prăbușit în noroi. A fost o catastrofă de proporții cosmice, cu un Cancellara în criză, sângerând secunde fatale în timp ce era părăsit în praful neputinței de oameni precum Peter Sagan.
Cu toții au tăiat funiile cu care erau prinși de Gulliver și au luat-o la goană. Elvețianul s-a ridicat, a simțit un fir de sânge pe braț, precum și amăreala singurătății, după care și-a aranjat bicicleta. Iată sfârșitul. Mușchii și oasele sunt acolo, mintea e și ea, dar inima s-a frânt pentru ultima dată. Cancellara nu și-a luat adio de la Paris-Roubaix, ci a fost părăsit de competiție pe marginea unui tranșeu din Infernul Nordului.
"O, căzut-au cei viteji, în toiul bătăliei", îi jelește David pe Saul și Ionatan. În ultima luptă a minunatei sale cariere, Fabian a căzut în tăcere pe Mons en Pevele, un sector de cinci stele ascuțite, doborât nu de sulițele adversarilor, ci reclamat de Dumnezeu.
Boonen sapă gropile
În față, rafinat sector după sector, grupul Boonen&Co. prinde evadarea, o lasă în urmă, după care aruncă balastul peste bord.
Cinci rutieri supraviețuiesc cu 30 de borne înainte de final, atunci când doar Carrefour de l’Arbe mai putea face o diferența esențială: Tom Boonen, Ian Stannard, Boasson-Hagen, Mathew Hayman - o necunoscută ignorată de toți - și Sep Vanmarcke.
Cu centimetrul legat la gât, Boonen își amușină rivalii, măsoară umbre ca un cioclu în filmele cu Clint Eastwood, sapă gropi, acoperă spații, sugrumă speranțe.
Clinchetul celor patru medalii de aur din Roubaix zboară pe deasupra ultimelor sectoare de pavate, lipindu-se de atacurile disperate ale lui Ian Stannard și Sep Vanmarcke, bestiile de rit nou ale plutonului. 10 kilometri, 8 kilometri, 4 kilometri, doi.
Apoi aleea giganților, ultimul kilometru cu pavate catifelate, intrarea acompaniată de urale în velodrom, stropită cu bere, într-un puls undeva de ordinul miilor.
La 35 de ani, e ultima zvâcnire a unei rutier special, o specie crescută în Evul Mediu de la începutul anilor 2000, răsărită din coasta lui Johan Museeuw. Boonen și-a început cariera ca sprinter, a mutat în rutier de clasice, l-a egalat în 2012 pe legendarul Roger de Vlaeminck la pietre de Roubaix, cele mai importante nestemate din sportul nostru, cu o victorie nemaivăzută. Apoi s-a pus cu botul pe labe, un dragon incapabil de flăcări, fornăind doar cenușă. Iată ultima oportunitate. Cu Cancellara, marele său rival, în ruină, Boonen poate, trebuie, e obligat să învingă.
Dar ospățul e gata. Buclele blonde au dispărut, pielea s-a înăsprit, ochii nu mai au aceeași vigilență, a rămas zâmbetul. Belgianul începe sprintul târziu, e boxat între Stannard și Hayman, capul îi ticăie ca mașina de cusut de altădată, dar nu mai are precizie, se agață de intrarea pe interior, dar Hayman, improbabilul Hayman, îl refuză cu ușurință. O singură bicicletă distanță, un asterix mental pentru următorii zeci de ani.
Hayman, 37 de ani și un vis
Imediat după linia de sosire, Mathew Hayman s-a dat jos de pe bicicletă și a înlemnit. Învelit într-un cojoc gros de praf, s-a uitat pierdut la oamenii care îl îmbrățișează, după care a simțit căldura lacrimilor ce i-au luat-o la goană pe obraji.
La a 16-a participare în Paris-Roubaix, rutierul de la Orica-GreenEDGE a fost ultima opțiune pentru victoria din grupul de cinci. "Nu pot să cred nimic. Acum cinci săptămâni mi-am rupt mâna și am lipsit de la orice cursă de pregătire. E cursa visurilor mele, mereu am vrut să o câștig. A fost o onoare să intru pe velodrom cu Tom Boonen".
7 minute mai târziu, ca un gând tardiv, Cancellara a făcut turul de onoare, a strâns câteva mâini și și-a îmbrățișat soția.
Surâzător, istovit, Boonen s-a curățat în dușurile de piatră, iar apoi a urcat pe podium. Omul are dreptate. Nu te retragi niciodată la clasice.
Clasament Paris-Roubaix 2016
1. Mathew Hayman (Aus) Orica-GreenEdge 5:51:53
2. Tom Boonen (Bel) Etixx - Quick-Step
3. Ian Stannard (GBr) Sky
4. Sep Vanmarcke (Bel) Team LottoNl-Jumbo
5. Edvald Boasson Hagen (Nor) Dimension Data 0:00:03
6. Heinrich Haussler (Aus) IAM Cycling 0:01:00
7. Marcel Sieberg (Ger) Lotto Soudal
8. Aleksejs Saramotins (Lat) IAM Cycling
9. Imanol Erviti Ollo (Spa) Movistar 0:01:07
10. Adrien Petit (Fra) Direct Energie 0:02:20
I didnt know that I know how to fly :D @Paris_Roubaix pic.twitter.com/sywZgWjM54
— Peter Sagan (@petosagan) April 10, 2016
