Articol de GSP - Publicat vineri, 12 aprilie 2013 00:00 / Actualizat vineri, 12 aprilie 2013 18:50
O cheamă Alina Ionescu. Spune despre ea că este, ca mulţi alţii, "o corporatistă în costum". Lucrurile se schimbă atunci cînd Oltchim are meci. Blugi, fularul de suporter şi gata de un nou drum la sală, indiferent dacă e vorba de Vîlcea sau Polivalenta din Bucureşti. Se întoarce de acolo, indiferent de rezultat, cu palmele dureroase şi fără glas.Ieri, suporterul de Bucureşti al Oltchimului a trimis la redacţie un mail.
Un mesaj al unui om disperat şi intrigat, care simte că rămîne fără echipa de suflet din cauza banilor. A mărturisit că nu ştie care e soluţia salvatoare, dar şi o chetă naţională ar putea fi o variantă. "Sportul e frumos cînd are o poveste. Putem întoarce povestea? Dacă am pierdut în ultimul minut, am putea încerca să salvăm această echipă în ultimul moment, în «meciul» care contează cu adevărat". O frîntură din mesajul ei.
În rîndurile de mai jos puteţi mesajul integral al suporterei Oltchimului:
"Ca multi alţii, sunt un «corporatist în costum», despre care s-a tot spus prin presă că voi merge la Polivalentă ca la teatru, doar pentru că mi-am permis biletul «scump». Realitatea e un pic diferită: mi-am luat blugii şi fularul de suporter şi am bătut de multe ori drumul Bucureşti-Vîlcea şi retur în ultimii ani pentru meciurile de acasă ale Oltchimului. Şi de fiecare dată am ieşit cu palmele dureroase, fără voce, cu o mică strîngere de inimă pentru că am pierdut sau plutind dacă echipa a cîştigat. Insă de fiecare dată cu o mare bucurie interioară pentru că am fost martora unui spectacol sportiv de înaltă calitate, cu o echipa românească în prim-plan.
50 EURO pentru o semifinală de Champions League este chiar puţin, în condiţiile în care zeci de mii de oameni din România plătesc mai mult de cîteva ori pe an la concerte cu diverse Briane, Riane (să-mi fie iertată exprimarea). DA, trebuie să ne obişnuim să plătim pentru performanţă.
După meciul tur din 6 aprilie speranţa exista. Au fost mulţi "binevoitori" care spuneau ca S-A TERMINAT. Ei bine, în sport nu se termină decît în ultimul minut sau la ultima minge şi am avut dovada şi aseara, la returul de la Veszprem. Fetele au fost extraordinare: Silvia Navarro a făcut minuni în poartă, ajutată de toată echipa în apărare, contraatacul a mers perfect, poate de la 9 m n-am dat-o în plasă ca altadată, dar Bulatovici a dat cîteva pase extraordinare pe semicerc, finalizate cu gol de Iulia Managarova sau Oana Manea, şi ne-a dat speranţe cu o torpilă de la 10 metri în minutul 59.
S-au luptat de ne-au făcut să fim mîndre de ele ca niciodată, am simţit spiritul de echipă pe care l-am invocat altădată. Pe Gorbicz o văd de 10 ani în meciuri de handbal, n-am văzut-o niciodată deznădăjduită aşa cum am văzut-o în ultimul time-out, cînd încă Oltchim conducea ostilităţile. Şi apoi nu mai ştim ce s-a întîmplat…… ultimele 9 minute pur si simplu parcă nici nu s-au întîmplat: BLACK OUT. Si apoi imaginile cu figurile împietrite, dezamăgire şi multe lacrimi. Si apoi mă doare inima. La propriu, simt o durere în piept. Off, n-a fost să fie nici de data asta.
Oricît ar fi de greu, încercăm să ne controlăm puţin emoţiile şi să facem apel la raţiune. Gyor a pierdut 7 finale. Si cel mai probabil anul acesta va cîştiga, în sfîrşit, trofeul. Joacă în aceeaşi formulă de 2-3 ani cel puţin. O ECHIPĂ nu se formează în cîteva luni. Trebuie răbdare şi e nevoie de timp. O semifinală este totuşi o performanţă extraordinară. AM PIERDE CU ADEVĂRAT DACĂ ACEASTĂ ECHIPĂ S-AR DESTRĂMA. Toată lumea ar pierde: suporterii, jucătoarele, antrenorii, stafful, handbalul. Cristina, cum putem face ca acest strigăt de disperare să ajungă la cei care se ocupă de destinele clubului, la antrenori şi la jucătoare?
AM PIERDE CU ADEVĂRAT DACĂ ACEASTĂ ECHIPĂ S-AR DESTRĂMA!!! Ştiu sigur că vorbesc în numele a zeci de mii de suporteri înfocaţi. Probabil e cel mai greu moment din cariera multora dintre jucătoare şi cel mai la îndemînă ar fi să o ia care încotro către alte echipe. Dar acolo ar trebui să o ia de la capăt. (Aproape) în aceeaşi formulă cu siguranţă anul viitor ar fi şanse mari să ne plimbăm cu trofeul pe traseul Otopeni-Universitate-Vîlcea. Ştiu, mai sînt detalii legate de siguranşa financiară pentru anul viitor. Plătim pentru atîtea mizerii în ţara asta, om găsi şi 3 milioane $ pentru anul viitor. S-o gasi un om de bine, o companie, strîngem mînă de la mînă dacă este cazul.
DAR NU RENUNŢAŢI! Sportul este frumos cînd are poveşti frumoase. Cum ar fi să spunem anul viitor că această ECHIPA minunată a trecut peste un moment incredibil de greu în 2013, a revenit ca din propria cenuşă şi şi-a certificat supremaţia obţinînd trofeul suprem? Avem nevoie de EROI(ne), aşa cum aţi arătat aseară….nu renunţaţi la asta!"
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
