Cronica unei retrageri anunţate

Gustavo Kuerten s-a desprins de tenis la Roland Garros, dar finalul era decis de mult.

Cîteodată, prezentul se sfîrşeşte brusc şi ia forma istoriei. Jus­ti­ne Henin şi-a anun­ţat re­tragerea din te­nis de pe o zi pe alta, ho­tărînd să rupă legăturile cu spor­­tul şi să nu mai privească îna­poi. Cu un an înainte, la fel pro­ce­da­se şi compatrioata ei Kim Clijs­ters, deşi promisese iniţial că va rămîne pe terenuri pînă după Wim­bledon. O înfrîngere surprin­zătoare a determinat-o însă să lase racheta la odihnă mai repede.

Alteori, prezentul îşi amînă fi­na­lul, lăsîndu-se să se obiş­nu­­iască încet-încet cu istoria. E genul de retragere ales, pe rînd, de Stefan Edberg, de An­dre Agassi şi, cel mai recent, de Gustavo Kuerten. Toţi şti­au ce vor face, dar le-a fost greu să se desprindă de tenis aşa cum smulgi scurt un bandaj de pe rană ca să te doară mai puţin. Poa­te că suferinţa de moment e mai suavă, însă şocul atîrnă mai mult.

Guga Kuerten era lă­mu­rit de mult că nu mai poa­te continua. Cele două operaţii la şoldul drept, din 2002 şi 2004, i-au prelungit existenţa pe tere­nuri, dar nu i-au rezolvat, pînă la urmă, problema. Pentru o viaţă normală e suficient, nu şi pentru o luptă continuă cu adversari din ce în ce mai tineri, mai flămînzi, mai dispuşi la efort, mai neiertători. Brazilianul a jucat cîteva turnee anul acesta, fără să mai înre­gis­tre­ze vreo victorie, dar a ţinut neapă­rat să dispute ultimul meci la Ro­land Garros, acolo unde a irumpt în lumea tenisului acum 11 ani. Şi organizatorii i-au oferit un wild­card celui care ocupa locul 1.141 în lume, dar care cucerise de trei ori Cupa Muşchetarilor.

A fost un final de carieră co­ple­şit de emoţie. Un final căruia Guga a încercat să-i imprime un aer de­ga­jat, glumeţ, dar pe care l-a trăit, în cele din urmă, cufundat în la­crimi. Cu spectatorii aplaudîndu-l minute în şir în tribunele arenei Philippe Chatrier, semn de recu­noş­tinţă pentru tot ceea ce Kuer­ten le-a oferit de-a lungul anilor. Surpriză, întîi şi întîi, apoi tenis frumos, momente de magie, adre­na­lină şi multă dragoste. O dra­gos­te pe care brazilianul şi-a de­se­nat-o sub forma unei inimi pe zgu­ra Terenului Central în 2001, anul cînd cîştiga ultimul titlu la Paris.

A mai dispărut dintre jucătorii activi un tip care a făcut legătura între epoca romantică şi cea ex­trem de aţoasă, pe alo­curi cinică, a tenisului de azi. I se va simţi lipsa, aşa cum se va în­tîmpla şi cu Henin, jucătoarea cea mai completă a generaţiei ei. Şi în­că un lucru. După înfrîngerea la sim­plu, Guga a mai jucat vineri un meci de dublu, alături de fran­ce­zul Sebastien Grosjean. Cei doi au fost învinşi de cuplul român Flo­rin Mer­gea-Horia Tecău. E poa­te un sim­bol. Nouă aşa ne place să credem.