Articol de GSP - Publicat luni, 23 martie 2009 00:00
Să joci la Mărgineni poate fi o adevărată aventură. Mai întâi, ca să ajungi la teren, ieşi din drumul asfaltat care duce spre Moineşti şi intri pe un drum cu pietriş. Terenul nu este departe de drumul naţional, aşa că uzura cauciucurilor nu este prea mare şi nici praful pe care-l laşi în urma ta nu are timp să se depună.
Denumit "Groapa" , terenul celor de la Mărgineni este greu de găsit, fiind mascat de case şi un magazin. După ce ajungi, treci pe o potecă şi ai parte de o nouă surpriză. Descoperi că pentru a ajunge la teren trebuie să treci peste un pârâu. Încercarea prinde bine celor care-şi doresc adrenalină, pentru că puntea lipseşte. Apa a săpat adânc în maluri, aşa că între teren şi tine se cască un mic canion. Localnicii au săpat un drum, dar ca să treci apa trebuie să faci echilibristică pe o scândură umedă şi alunecoasă. Poţi renunţa să priveşti de pe marginea terenului şi să stai pe malul din apropiere. Aşa procedează şi fanii locali, mai ales că nu este nevoie să treci apa pentru a ajunge la chioşcul de unde te poţi aproviziona cu seminţe, o bere sau cu o sticlă de vin.
Jucătorii nu au de ales, pentru că vestiarul se află lângă chioşc, iar pentru a ajunge pe teren, inevitabil, trebuie să treci pe scândura umedă. Sau alegi să te deplasezi cu maşina şi să te echipezi în ea. Aşa au procedat cei de la Mesagerul, liderul la zi din campionat înaintea partidei cu contracandidata locală, AS Mărgineni.
“Ar terenul dacă nu câştigaţi!”
Miza jocului şi posibilitatea de a trece pe primul loc şi-a pus amprenta pe emoţiile conducătorilor gazdă. Înainte de meci, arbitrul constată că nu există asistent medical. “Am uitat de el!”, se scuză unul dintre conducători. Încep telefoanele şi, până la urmă, problema se rezolvă, mai ales că Bacăul este aproape. Jucătorii sunt la încălzire, în timp ce arbitrii fac ultimele formalităţi la vestiare. După ce termină, se urcă în maşină şi, după un ocol, ajung pe teren. Cu cinci minute înainte de începerea jocului apar şi suporterii gazdelor. “Vedeţi că terenul e al lui bunicu’! Dacă nu câştigaţi astăzi, îl ar!”, ameninţă unul dintre suporteri. “Vasile, adu tu apa, că vinul îl am eu!”, strigă un altul, care a avut curajul să treacă pe scândura udă pentru a fi mai aproape de teren. Vasile se conformează, cumpără apa şi se încumetă şi el să treacă peste pârâiul iute care mărgineşte două dintre laturile terenului. Prima repriză este una cuminte, fără faze de poartă. Pe banca gazdelor, patronul se agită, nemulţumit de arbitraj. “Ăsta îşi bate joc de noi?”, însă se calmează repede. “Anghele, fii mai înfipt! Nu vezi că jucăm cu mingi lungi?”, îi strigă un suporter “vârfului” local.
Copilul de mingi, cel mai important personaj
Terenul se prezintă ca după arătură. Denivelat, chel pe porţiuni mari şi cu o iarbă gălbuie, pune probleme jucătorilor. De multe ori mingea ajunge în pârâiul de pe margine. Aici intervine “copilul de mingi”, un tânăr la vreo 18 ani, care se ajută de crengile din copaci pentru a recupera fiecare
Să joci la Mărgineni poate fi o adevărată aventură. Mai întâi, ca să ajungi la teren, ieşi din drumul asfaltat care duce spre Moineşti şi intri pe un drum cu pietriş. Terenul nu este departe de drumul naţional, aşa că uzura cauciucurilor nu este prea mare şi nici praful pe care-l laşi în urma ta nu are timp să se depună.
Denumit "Groapa" , terenul celor de la Mărgineni este greu de găsit, fiind mascat de case şi un magazin. După ce ajungi, treci pe o potecă şi ai parte de o nouă surpriză. Descoperi că pentru a ajunge la teren trebuie să treci peste un pârâu. Încercarea prinde bine celor care-şi doresc adrenalină, pentru că puntea lipseşte. Apa a săpat adânc în maluri, aşa că între teren şi tine se cască un mic canion. Localnicii au săpat un drum, dar ca să treci apa trebuie să faci echilibristică pe o scândură umedă şi alunecoasă. Poţi renunţa să priveşti de pe marginea terenului şi să stai pe malul din apropiere. Aşa procedează şi fanii locali, mai ales că nu este nevoie să treci apa pentru a ajunge la chioşcul de unde te poţi aproviziona cu seminţe, o bere sau cu o sticlă de vin.
Jucătorii nu au de ales, pentru că vestiarul se află lângă chioşc, iar pentru a ajunge pe teren, inevitabil, trebuie să treci pe scândura umedă. Sau alegi să te deplasezi cu maşina şi să te echipezi în ea. Aşa au procedat cei de la Mesagerul, liderul la zi din campionat înaintea partidei cu contracandidata locală, AS Mărgineni.
“Ar terenul dacă nu câştigaţi!”
Miza jocului şi posibilitatea de a trece pe primul loc şi-a pus amprenta pe emoţiile conducătorilor gazdă. Înainte de meci, arbitrul constată că nu există asistent medical. “Am uitat de el!”, se scuză unul dintre conducători. Încep telefoanele şi, până la urmă, problema se rezolvă, mai ales că Bacăul este aproape. Jucătorii sunt la încălzire, în timp ce arbitrii fac ultimele formalităţi la vestiare. După ce termină, se urcă în maşină şi, după un ocol, ajung pe teren. Cu cinci minute înainte de începerea jocului apar şi suporterii gazdelor. “Vedeţi că terenul e al lui bunicu’! Dacă nu câştigaţi astăzi, îl ar!”, ameninţă unul dintre suporteri. “Vasile, adu tu apa, că vinul îl am eu!”, strigă un altul, care a avut curajul să treacă pe scândura udă pentru a fi mai aproape de teren. Vasile se conformează, cumpără apa şi se încumetă şi el să treacă peste pârâiul iute care mărgineşte două dintre laturile terenului. Prima repriză este una cuminte, fără faze de poartă. Pe banca gazdelor, patronul se agită, nemulţumit de arbitraj. “Ăsta îşi bate joc de noi?”, însă se calmează repede. “Anghele, fii mai înfipt! Nu vezi că jucăm cu mingi lungi?”, îi strigă un suporter “vârfului” local.
Copilul de mingi, cel mai important personaj
Terenul se prezintă ca după arătură. Denivelat, chel pe porţiuni mari şi cu o iarbă gălbuie, pune probleme jucătorilor. De multe ori mingea ajunge în pârâiul de pe margine. Aici intervine “copilul de mingi”, un tânăr la vreo 18 ani, care se ajută de crengile din copaci pentru a recupera fiecare
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.