Articol de Eduard Apostol - Publicat marti, 05 noiembrie 2019 10:06
Ovidiu Stângă, 46 de ani, a explicat cum este viața în Olanda, acolo unde s-a stabilit, olteanul fiind antrenor la echipa de fete a lui PSV Eindhoven și oferind o lecție de viață occidentală.
Ovidiu Stângă s-a rupt de România, chiar dacă nu definitiv, și nu prea are motive să se întoarcă. La începutul toamnei, a fost o discuție să fie cooptat în staff-ul tehnic al celor de la FCSB, dar "transferul" nu s-a perfectat.
Nici el n-a tras prea mult să vină la pasă. Și preferă să-și crească familia în țara de adopție, Olanda, ca antrenor secund la echipa de fotbal feminin a lui PSV Eindhoven. El, olteanul orgolios care a fost campion cu PSV!
În vârstă de 46 de ani, fostul internațional se luptă cu echipa sa la titlul de campion al Olandei, după ce anul trecut formația a încheiat pe 3. PSV e prima, înaintea celor de la Twente și Ajax. A1 este Sander Luiten, unul dintre managerii care au pus bazele fotbalului feminin batav. Ovidiu preferă să fie secund, mai ales că lucrează și la alte proiecte în cadrul academiei.
Cel mai important e că vrea să se ocupe de educația celor doi fii ai săi. Fostul campion și internațional al României, titrat ca fotbalist și-n Olanda, a povestit cititorilor Gazetei Sporturilor cum este cariera lui în țara care l-a primit din această vară și pe Răzvan Marin, căruia îi ia destul de mult timp să se adapteze la rigorile de la Ajax Amsterdam.
- Domnule Stângă, cum este să lucrați în străinătate, în Occident, la o echipă de fete?
- (râde) E frumos. În sensul că lucrez într-un mediu de top, aș putea să spun că sunt condiții de lux pentru fotbal, dar am și multă libertate de mișcare.
- OK, sunteți de mulți ani stabilit, practic, în Olanda, prin ce ați traduce această libertate de mișcare?
- Eu lucrez aici part-time și vă voi explica și de ce. În primul rând, am zis să investesc și-n copiii mei, am doi băieți, unul de 12, altul de 15 ani. Sunt la o vârstă delicată, au nevoie de susținere și de ghidare în viață, am zis că trebuie să mai stau 7-8 ani în preajma lor, să le sprijin creșterea. Așa, nu puteam să revin în România, să iau alt angajament, să stau împărțit între două lumi. (râde) I-am făcut, trebuie să ajut la ascensiunea lor în viață, e în „buletinul” de tată.
- Și ei, copiii, cum răspund?
- Lucas, cel mare, joacă mijlocaș defensiv și e la o formație din oraș, UNA. Era la academia lui FC Eindhoven, doar că acolo nu mai au echipă de Under 16. Se luptă pentru postul lui acolo, mai ales că e concurență. Darius, cel mic, este la o echipă mai mică, Unitas, tot în Eindhoven.
- Ca fost campion cu PSV Eindhoven, n-ați putut să-i trageți și mai sus?
- Copiii sunt născuți și crescuți aici, la Eindhoven, lor le place sportul, dar se țin și de școală. Vere, aici merge doar cu performanța, nu cu numele! Aleargă ăștia mici de rup. Sunt la un nivel superior României și cu fotbalul, și cu școala. Uite, ca fapt divers, o chestie pe care mi-a spus-o ăl' mai mare!
„Nu vi se pare că străinii văd viitorul în culori mai vii?!”
- Ce anume?
- „Tati, hai să vedem poate putem trăi și undeva mai la soare!”. Buuun. Mergem la Monte Carlo, am stat câteva zile pe acolo să vedem cum ne-am adapta. „Tati, hai înapoi în Olanda, că trăim în cea mai frumoasă țară, nu are rost să plecăm de acolo!”. Noi nu suntem cu fițe, familia Stângă e clădită pe muncă și pentru muncă. Avem condiții de trai bune, doar în Eindhoven avem 12 baze sportive. Poți face orice îți dorești, bineînțeles în limitele legii, trăiești într-un mediu curat, unde mergi aici ești respectat dacă ești om de omenie și muncești, atmosfera e bună, fără mult stres.
- Cu școala cum o duc?
- Sunt bine. Mai vorbim cu prieteni din țară. „Ovidiu, sincer, suntem foarte stresați, vin testele de la liceu, de intrare, de final de an, de promovare...”. Asta aud. Păi, ai mei nici nu știu când au teste! În sensul că se țin și de școală, nu trebuie să stau cu jordia pe ei că nu-și fac temele, învață ce și cât trebuie. Și, părerea mea, mă puteți contrazice fără supărare, parcă străinii iau decizii mai bune de tineri decât românii. Nu vi se pare că ei văd viitorul în culori mai vii decât noi?!
29 de mii de românilocuiesc în Olanda, conform estimărilor oficiale. A 18-a țară cu conaționali de-ai noștri
4 aniare Ovidiu ca antrenor la echipa de fete a lui PSV, în paralel cu munca de la Academie
5 ania jucat olteanul pentru PSV Eindhoven, în perioada 1996–2001, reușind 13 goluri în 78 de meciuri
„E frumos până când ajungi la depresie”
Olteanul a povestit, când amuzant, când serios, cum este viața în Olanda, la muncă și zi de zi, cu plusuri și cu minusuri și cum zaibărul oltenesc e „medicament”. Ovidiu a explicat de ce Răzvan Marin nu s-a adaptat încă la Ajax.
- Acum trecem de la fotbal la viața socială, zilnică...
- Îți spun eu: nu vine nimeni din Olanda să trăiască în România, iar cei din Occident dacă vin pe la noi prin țară, vin să ia, nu să dea... Trecem de la una la alta, dar vorbeam de fotbalul la juniori: toate antrenamentele sunt controlate cardio și la juniorii B, ăia de 16-17 ani. Toate! În Liga 1 din România nu crește pulsul într-o lună cât crește la un singur antrenament aici în Eredivisie.
- Poate o fi doar la dumneavoastră la Eindhoven. Sau la Amsterdam, Rotterdam.
- Tu n-auzi?! Peste tot. Corpul juniorilor, nu mai zic de seniori, e urmărit mereu să se vadă ce plusuri și minusuri are în sânge. Se iau vitamine de la vârste fragede, pentru ca sângele să fie mereu proaspăt și sănătos. N-au cum să facă rupturi musculare. Și, atenție, nu e doping! Pe românește, vezi ce are lipsă în sânge ca să crească sănătos. Și voi vă mirați de senzația pe care a creat-o Ajax cu puștii ei în Champions League. Vere, se face totul ca la carte.
- Să înțelegem că e o fabrică pentru performanță?
- Iei un copil de la 7 ani și-l duci până la 18 ani. Păi, în procesul de creștere, joacă 22-24 de derby-uri până la maturizare, cu echipe tari, capătă experiență mare și nu se teme când dă de Real sau de Juve. Ca fapt divers, știți cine are cel mai bun centru de copii din Olanda?
- Tentația e să răspund Ajax sau PSV...
- AZ Alkmaar. În ultimele cinci sezoane, ca medie, sunt cei mai buni în promovarea tinerelor talente în Europa. Și Sparta Rotterdam este un furnizor foarte important până la 13-14 ani, apoi îi dă mai departe pe copii. Capătă experiență prin competiții tari, crescând într-un mediu de performanță. Ce vorbim? Noi, românii, când dăm de sârbi avem probleme, ei, olandezii, și-o dau parte în parte cu Barcelona și cu Real. Hai că vă mai spun ceva.
„Mai întâi, talentul, apoi cine calcă în străchini se elimină”
- Vorbiți liber!
- În procesul de dezvoltare a juniorilor, ascultă cu sfințenie de oamenii cu experiență. Uite, l-am adus pe Dragoș Albu în Olanda, copilul e acum la Utrecht. Făcea 16 ani pe vremea când a sosit. „E talentat?”, m-a întrebat un domn în vârstă, care a fost scouterul lui Cruyff toată viața. „Dacă e talentat, poate să joace și cu seniorii”, mi-a zis, dorind să-l vadă la un meci-școală. „Stai, domne, că e prea crud, e din România”, i-am replicat eu. „Dacă e talentat, se poate descurca în orice situație la un antrenament. Apoi, cu timpul, se dezvoltă. Eu acum vreau să-i văd talentul la un singur antrenament, atât”, a răspuns. A intrat, a jucat bine, i-au zis să mai vină. Acum, e la Utrecht, cochetează cu prima echipă la 18 ani.
- Și „înțelepții” chiar sunt ascultați?
- Păi nu-ți spusei? Ei pleacă de la A și ajung la Z. Nu sar nicio etapă. Sunt antrenori care au avut 20-25 de generații. Te ascultă, iau ce e mai bun, apoi văd dacă mai pot îmbunătăți ceva la un jucător. Dacă răspunsul e „da”, atunci fotbalistul promovează.
- Și nu mai sunt și rateuri?
- Mai sunt și cazuri să calce în străchini, dar ușor-ușor, se elimină. Se fac rapoarte periodic. În luna martie a fiecărui an se dă un răspuns clar la 15 ani: „Mai continuă și în sezonul viitor, adică next level” sau „Uită de fotbal! Dacă vrei să faci doar de plăcere sau să continui pentru a lucra în viitor în club”. Mai sunt și fluctuații, mai poți să și pierzi, dar procentul de reușită e mereu pozitiv. Și încă un detaliu extrem, extrem de important.
- Care e?
- Comportamentul. Nu e de joacă, nu au milă cu absolut nimeni. Îți dau exemplu de la noi, de la fete. O puștoaică, 16 ani, era cu PSV în suflet, superfaină. Talent, vere, dar n-avea fizic, fără forță, juca o combinație de zecar cu optar. Fiindcă era de mică la club, devotată, i-au propus să joace la echipa a doua, iar de câteva ori pe lună să mai vină și la prima echipă. „Dacă vrei, bine, dacă nu, să aduci marți echipamentul!". Și a adus echipamentul. Se investește mult în copii, dar sunt exigenți, duri în decizii. Iar dacă pleci de la PSV și vrei să te duci în altă parte, respectivul club te sună: „De ce l-ați dat afară? Aaa, comportament. Mulțumesc, nu-l luăm!”. Poți tu să fii și-al nu știu cui, nu te ia! La noi, fuge de la Steaua la Dinamo și invers.
„Răzvan Marin a venit la o superechipă formată deja”
- De ce Răzvan Marin nu se adaptează la Ajax? Și totuși, a fost cineva la Standard Liege, s-au plătit 15 milioane de euro pe el.
- E diferență mare de valoare între Ajax și Standard, chiar dacă orașele sunt la o distanță de două ore unul de celălalt. Nu e ușor să vii să te impui la echipa care a jucat cel mai frumos fotbal, cred eu, în ediția precedentă de Champions League. Eu zic că Ajax are o formație chiar mai bună acum, nu este ușor să vii, să pocnești din degete și să-i dai gata pe toți. Și mie mi-ar plăcea să joace PSV-ul meu precum Ajax! Răzvan a venit la o echipă formată deja, care nu e în căutări, are multe vedete. Așa că dacă nu prestezi direct, nu așteaptă nimeni după tine!
- El e văzut printre cei mai buni fotbaliști români la ora actuală.
- Eu cred că Ajax are o echipă de primele 8 din Europa la ora asta. Și Belgia are campionat bun, dar Ajax e deja top class. Și-ți mai spun un detaliu: dacă te uiți în arhivă, în primul an al lui Marin la Standard echipa a jucat în play-out, după care au ridicat nivelul și abia după au jucat în play-off. Răzvan a crescut odată cu formația și a fost chiar peste nivelul lotului când l-a cumpărat Ajax.
„Fetele pentru o mie de euro în plus muncesc de le sar capacele”
- Dumneavoastră cum vă merge la echipa de fete?
- N-am contract full time, am explicat de ce, ca să mă ocup și de copiii de-acasă. Conform contractului, vin de trei ori pe săptămână, plus la meciuri. Sunt antrenor secund la prima echipă, mi-e de ajuns! Oricum, fetele au un program spartan, practic, doar duminica au liber. Și mai lucrează și vreo 16 ore în plus pe săptămână. Nici băieții de la prima echipă nu lucrează atât.
- De ce?
- Fetele mai și muncesc, unele la Amsterdam, altele chiar la Bruxelles. Vere, pentru o mie de euro în plus pe lună lucrează de le sar capacele!
- Cât este un salariu la echipa de fete?
- Cel mai mult și mai mult 2.500 de euro pe lună. Maximum trei câștigă astfel. Dar salariile încep de la o mie de euro.
„Extrajob și la muzeu, și la meciuri”
- Programul e respirabil?
- Eu vin lunea, marțea și joia, plus meciuri.
- Și nu v-a tentat să fiți și „principal”?
- Sunt sătul de stres, ar trebui să am telefonul deschis 24 de ore din 24. Antrenorul principal al nostru e foarte bun, a fost în staff-ul naționalei Olandei, care au fost campioane europene. E bun, psiholog foarte bun. Ajax și Twente sunt cluburi profesioniste și la nivelul acesta, noi, PSV-ul, suntem semipro. Până acum, puteam ține jucătoarele doi ani maximum, apoi migrează la aceste două puteri. Ajax și Twente iau tot ce e mai bun, Amsterdamul are buget dublu sau triplu. Dar anul acesta avem un grup solid și cred că putem lua campionatul.
- Și nu puteți păstra vârfurile?
- Și la fete, la fotbal, e ca la băieți. O pierzi dacă n-o lași ori nu mai vine cu plăcere, ori face tărăboi. Fiecare își cunoaște lungul nasului, ne tratăm cu fair-play. PSV le oferă și cazare celor ce vin din afara Olandei.
- Unde?
- La cămin, e foarte bine, crede-mă. Plus că le folosește pe fete la diversi munci, plătite, în cadrul clubului, la muzeul de la stadion, să ajute la shop sau în ziua meciului. Altele au terminat facultatea și fac fotbal de plăcere. Una e economist la o firmă, alta asistent medical și lucrează seara la spital. Un sfert dintre ele sunt la liceu și la universitate.
„Nu vezi soarele 4 luni pe an”
- Bun. Și nu vă bate deloc gândul să vă întoarceți în fotbalul din România?
- Nu știu ce-mi poate rezerva viitorul. Dar cineva care a venit și a văzut lucrurile reale, mi-a zis: „Vere, dacă vii în România, faci sacrificii prea mari!”. La ce condiții sunt aici, la ce respect am, ce-aș putea să fac în România? Să câștig o mie, două de euro în plus și să accept stresul, bătăile de cap și fărădelegile? Nu, merci.
- Cum e viața în Olanda?
- E greu dintr-un punct de vedere.
- Serios?
- Nu glumesc. Te poți alege cu depresii!
- De la prea mult bine?
- Crezi că glumesc? Ei deja nu mai folosesc ceasul, au organismul organizat pe ritmul: la 8:00 te trezești, apoi o oră în mașină până la serviciu, muncă, acasă, somn. Și tot așa. Noi la Eindhoven nu am văzut soarele patru luni pe an! Așa, când auzi, spui că sunt tâmpenii, dar dacă trăiești aici, resimți din plin. În timpul iernii, nu vezi soarele deloc. Uneori, o zi parcă durează un an. Plouă 4 ore, se luminează 4 ore, apoi e umbră 4 ore. De aceea guvernul a dat o lege ca să fie mai multe zile libere, vacanțe mai dese și mai scurte decât în România.
„Părinții vin să ne ceară copii în gazdă”
- De ce?
- Să n-o ia cetățeanul razna! Antidepresie. Nu e de râs, fiindcă dacă ai o companie cu zece inși și trei îți intră în depresie, se duc naibii munca și contractele, și economia.
- Antidotul?
- Ți-am zis, din afară, se vede doar partea frumoasă. Cel mai bun antidepresiv? (râde cu poftă) Zaibărul! Vorbeam cu un doctor și zicea că a auzit și el de antidotul ăsta. Mai ales că Dumnezeu, în bunătatea Lui, a știut când să-l dea, apare în octombrie, când începe să se strice vremea.
- Serios acum.
- Fiecare are felul său de a-și îmbunătăți viața. Uite un exemplu: sunt familii care anunță că iau în gazdă, doar ca sa iasă din rutină. Vin oamenii la noi la club și spun să-i punem în baza de date ca să le dăm copii pentru cazare, să n-o ia razna de plictiseală.
- N-au și ei copiii lor?
- Ba da. Doar că la ei nu mai rămâne nimeni la 18 ani să stea cu părinții. Nu sunt mămoși. „Decolează” de pe la 15-16 ani, muncesc, fac sport, își construiesc niște cariere, astfel că părinții lor trebuie să găsească pe altcineva.
„Ajax și Twente au bugete mari. La noi fetele fac antrenament o oră și un sfert. Suntem conștienți de programul lor, planning-ul îl facem împreună. Au și serviciu, din care trăiesc”
„Vă întrebați de ce nu joacă Răzvan Marin la Ajax. «Lăncierii» au eliminat Real Madrid și Juventus înainte de a fi eliminați de Tottenham la ultima fază. Acum zece ani dacă le eliminai pe astea, câștigai Champions League”
VEZI ȘI:
24 de selecțiia strâns olteanul pentru naționala României
7 trofeea câștigat Ovidiu ca fotbalist: Cupa României cu U Craiova, două campionate și trei Cupe ale Olandei cu PSV și campionatul României cu Dinamo
337 de mii de locuitoriare orașul Eindhoven în zona urbană
VEZI ȘI:
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
