Articol de Andrei Crăiţoiu, Dan Udrea, Remus Răureanu - Publicat luni, 07 februarie 2022 09:43 / Actualizat luni, 07 februarie 2022 10:34
Între 2014 și 2017, Viorel Hizo a trecut cu bine peste un cancer la colon și alte intervenții grele la tiroidă, colecist, ochi, genunchi și, cea mai complicată, la creier, pe care le-a suportat exclusiv în România
- Nu rata ASTĂZI la chioșcurile de ziare o ediție specială a Gazetei Sporturilor dedicată lui Viorel Hizo, unul dintre cei mai cunoscuți antrenori pe care i-a avut fotbalul românesc. Un interviu în exclusivitate acordat lui Andrei Crăițoiu, Remus Răureanu și Dan Udrea
- Poți răsfoi Gazeta și online!
- Au circulat zvonuri că ați avut probleme de sănătate...
- Am avut. Multe. Nu vreau să vorbesc pentru că nu vreau să se spună „Uite, bă, iese ăsta ca milogul”.
- Le-ați traversat deja cu bine, de ce să zică?
- Am făcut șase operații!
- Șase?!
- Șase mari de tot... Dar asta e, viața o accepți așa cum e.
Viorel Hizo, operat de 6 ori în 3 ani: „Am ales doar doctori din România”
- Acum sunteți bine, nu?
- Da. Le-am făcut după ce m-am lăsat de antrenorat. Prima, cancer la colon. După asta, glanda tiroidă cu foarte mulți ganglioni în ambele părți. A urmat o intervenție să scot colecistul. Am avut o operație și la genunchi. Aveam mobilitate bună, dar te lasă articulațiile.
Cea mai grea operație a fost când am fost diagnosticat cu macroadenom hipofizar. Hipofiza e centrul de comandă al creierului! Ea e în legătură cu glanda tiroidă, cu glandele mamare, cu tot, absolut tot. Macroadenomul a crescut și îmi presa pe chiasma optică. Și vederea îmi era tot mai mică.
Atunci a trebuit să risc și să fac operația pe creier! Care e groaznică! Groaznică! O operație pe care ți-o face transnazal, îți intră la creier prin nas. Ultima operație a fost la cei doi ochi. Astea au fost cele 6!
- Totul în decurs de...
- În 2014 am avut trei operații, încă două în 2015, apoi în 2017 operația pe creier. Am nimerit niște doctori de senzație!
- În România?
- Da, toate le-am făcut aici! Am avut niște doctori senzaționali... La Sibiu, doctorița Victoria Bârluţiu, care mi-e apropiată și ca familie, extraordinară! Apoi, doctorul Popa, un gastroenterolog. Claudiu Matei mi-a făcut operația la creier și l-am ales pe el în detrimentul lui Florescu. Profesorul Florescu, care e șeful neurochirurgilor din Europa! E o somitate mare de tot de la Cluj, dar Claudiu Matei a fost unul dintre cei mai buni rezidenți ai lui Florescu. Are 45 de ani.
Popa mi-a depistat cancerul după ce n-aveam nimic, niciun simptom. Îmi scăzuse doar cantitatea de fier din sânge și am mers pe fir. Am făcut investigații la cel mai înalt nivel. Profesorul Iancu de la Cluj, o altă somitate, mi-a scos colecistul. Profesorul Tanțău m-a asistat și s-a ocupat de mine. Glanda mi-a scos-o profesorul Irimia, care era șeful Spitalului de Oncologie din Cluj și acum e rectorul Facultății de Medicină și Farmacie...
Viorel Hizo: „N-am băut, n-am fumat, dar stresul din fotbal poate că m-a măcinat prea tare”
- Dar de ce n-ați mers în străinătate?
- Avem o nepoată care e medic la Spitalul Militar din Detroit. A vrut să-mi trimită biletele ca să merg acolo, dar n-am acceptat. Nici nu m-am gândit să plec! Am nimerit medicii ăștia foarte buni de la Cluj.
Tanțău mă suna pe la 1 noaptea și-mi spunea: «Domn' profesor! La noi numai prosoapele nu sunt ca alea de afară, dar la aparatură și mai ales la actul medical sunt sub noi. Reține ce-ți spun! Dar o să mă ocup să ai și prosoape albe, să spele de șapte ori pe jos ca să te simți ca la Viena!»”.
- Toate aceste operații le-ați plătit dumneavoastră sau prin Casa de Asigurări, unde bănuim că ați contribuit o viață întreagă?
- Nu vreau să comentez.
- Arătați foarte bine. Cine nu știe despre aceste probleme sigur n-ar deduce că ați stat atât de mult prin spitale!
- Am avut mare noroc! Operațiile au fost grele... Am stat și m-am gândit multă vreme unde am greșit în viață. Nu am băut și nu am fumat. Dar stres am avut din plin. Eu am fost la Rapid, i-am calificat de două ori în finala Cupei și nu am putut niciodată să fiu acolo. Nu te roade chestia asta? Am dus echipa de două ori în lupta pentru titlu. În 2001-2002 trebuia să câștig și titlul, și Cupa, fără discuție!
Eram cei mai buni, dar președintele mi-a scos echipa de pe teren. Nu te lucrează adversarul sau altcineva, noi ne-am lucrat singuri ca nebunii! Eu am bătut Steaua cu 4-1, iar înainte de finală m-a dat afară că i-a șoptit lui cineva că nu jucam tactic. Cu ce sentiment crezi că am privit eu acea finală?!! Cum să nu mă frământe și să nu mă macine toate lucrurile astea?