Articol de Luminița Paul - Publicat joi, 18 decembrie 2025 13:10 / Actualizat joi, 18 decembrie 2025 13:11
David Popovici, dublu campion mondial în 2025, este din nou Sportivul Anului în Ancheta GSP. În spatele strălucirii, al timpilor excepționali, la Singapore s-a mai găsit ceva: teama. Conștientizată și învinsă la timp. E unul dintre adevărurile necesare, oneste, care acompaniază efortul și aurul.
„Popovici, Popovici, Popovici!". Comentatorul rostește și alte nume ale finaliștilor probei de 100 m liber, la Mondialele din Singapore. Dar „Popovici, Popovici, Popovici!" e parcă tot ce se aude, însoțind acea înaintare tăioasă și, cumva paradoxal, lină. Iute, hotărâtă. „Popovici, Popovici, Popovici!". S-a terminat, e primul! Își ridică ochelarii, ochii se îngustează, privirea caută claritatea parcă, abia când Kyle Chalmers îi zâmbește laudativ și îi strânge viguros mâna lucrurile se așază.
Se încheia încă o competiție mare cu senzația profană că așteptările s-au împlinit, chiar depășit, vezi timpul senzațional de 46,51 s la 100 m, două medalii de aur, este David al României, cel mai bun, ați crezut altceva? V-ați îndoit?
David Popovici: „Momentul acela mă ajută”

În realitate, pentru că realitatea e cea care parafează senzațiile, nu a fost atât de simplu. Sau poate da, după ce campionul și-a învins, întâi și întâi, FRICA. Un studiu realizat acum câțiva ani de specialiști de la trei universități britanice, din Leeds, Aberystwyth și Loughborough, „Înfruntarea fricii", evidenția următoarea concluzie: „Toți sportivii percepeau eșecul în sport ca fiind orientat spre rezultat, cum ar fi «a pierde», «a nu câștiga» și «a fi învins». Unii percepeau eșecul și ca fiind orientat spre performanță, precum «a nu da tot ce ai mai bun» și «a nu performa bine», «a nu îndeplini obiectivele și așteptările» și «a fi perceput de ceilalți ca un ratat»”.
Înainte de a plonja în bazin pentru prima probă, David Popovici s-a clătinat timp de câteva zile. Apoi a vorbit despre asta: „Momentul acela mă ajută să conștientizez că sunt un om, (...) căruia poate să-i fie greu, poate să-i fie teamă de eșec, poate să-i fie teamă de succes".
Frica nu e slăbiciune, e viață. O bucată de viață. Și dincolo de victorie, o lecție. Un exemplu că expunându-ți, disecându-ți temerile îți arăți forța. Și lumea poate vedea întreg tabloul, cu strălucirea invazivă a aurului și cu colțul întunecat, prezent în fiecare dintre noi. Chiar și în cei excepționali. „Popovici, Popovici, Popovici!". Încă se aude ecoul.