ISTORII NEȘTIUTE, EPISODUL 37 De la Călărași până în Columbia: povestea primului fotbalist român care a jucat în America de Sud » În țară, el a fost suspendat pe viață după ce a cerut un transfer la Marseille!

Primul fotbalist român care a jucat într-un campionat din America de Sud a fost un ex-căpitan al naționalei, Alexandru Negrescu. Acesta a ajuns în Columbia la începutul anilor '50, fix când fotbalul de acolo devenise un „El Dorado” care atrăgea vedetele ca un magnet, cam cum se întâmplă azi cu fascinația pentru zona arabă.

România a „exportat” stranieri în aproape toate țările din Europa, în multe campionate din Asia, chiar și America de Nord, în Africa și în Australia. America de Sud, singurul continent cu un fotbal care rivalizează valoric cu Europa, a rămas un teritoriu aproape interzis românilor, existând doar două excepții care au confirmat regula.

+15 FOTO

De pe front până în Columbia

Născut în 1915, la Călărași, Alexandru Negrescu a avut o poveste de viață ca un roller-coaster, în care s-au împletit războiul, comunismul, fuga de noul regim, totul sub „umbrela” fotbalului, singura constantă a vieții lui.

Negrescu a urcat în fotbal pas cu pas, ligă cu ligă, până în echipa națională - a fost și căpitanul „tricolorilor”! -, a fost pe front în Al Doilea Război Mondial, n-a fost prea iubit de comuniști, a „evadat” din spatele Cortinei de Fier care se trăgea între Est și Vest, i s-a refuzat un transfer la celebra Olympique Marseille, iar mai apoi a ajuns în Columbia.

În patru ani, de la Divizia C la titlul de campion și prima selecție la națională

Alexandru Negrescu a început fotbalul la Tricolor Călărași, în orașul natal, jucând în Divizia C. A fost remarcat rapid și transferat la Telefon Club București (1936-1938), cu care a promovat în Divizia B.

În sezonul 1938-1939, Negrescu a evoluat la Luceafărul București (nu e vorba de Luceafărul, clubul de juniori din perioada 1978-1985). La 24 de ani, în 1939, a făcut pasul spre fotbalul mare, semnând cu Venus București, cu care a cucerit titlul în vara anului 1940.

A debutat în națională la nici două luni după primul meci în Divizia A!

1939 a fost anul „exploziei” lui Negrescu. Pe 27 august 1939, a jucat primul meci în Divizia A, AMEFA Arad - Venus 0-3. Peste nici două luni, pe 20 octombrie 1939, Negrescu a bifat și prima selecție la națională, în amicalul România - Ungaria, 1-1, disputat pe 20 octombrie, pe stadionul ANEF.

În 1940, Negrescu n-a mai prins nicio selecție, iar în 1941 a jucat într-un meci (3-2 cu Slovacia) din cele două ale naționalei.

„Își face datoria pe front luptând împotriva hoardelor bolșevice”

În această perioadă, Negrescu a fost ocupat și cu altceva, a fost concentrat pe front. Aflăm asta dintr-o notă din „Timpul”, din iulie 1942.

Negrescu în Capitală
Excelentul fundaş al roş-albaştrilor Sandu Negrescu, care îşi face datoria pe front luptând împotriva hoardelor bolşevice, se află de câteva zile în Capitală într-o scurtă permisie şi va apare Sâmbătă în formaţia Juventusului care va întâlni pe cea a Rapidului
Timpul, iulie 1942

Suspendarea de 6 luni a durat doar una!

După revenirea de pe front, în toamna anului 1942, Negrescu a jucat în toate cele trei partide susținute de „tricolori”. După primele două, 0-7 cu Germania, 0-1 cu Slovacia, ambele în deplasare, disputate pe 16 și 23 august, Negrescu a primit o lovitură: a fost „exclus de la onoarea de a fi chemat să reprezinte culorile naționale”.

COMUNICAT OFICIAL F.R.F.H.
În legătură cu matchurile pe care echipa naţională de football a României le-a susţinut la Beuthen şi Bratislava, Comitetul Federal FRFH a aplicat următoarele sancţiuni:
a.- Exclude dela onoarea de a fi chemat să reprezinte culorile naţionale pe timp de șase luni pe jucătorul Negrescu Alexandru din gruparea Juventus, pentru grave acte de insubordonanţă.
Viața, joi, 10 septembrie 1942

Suspendarea de 6 luni n-a durat chiar atât. Pe 11 octombrie, Negrescu a fost integralist în meciul României cu Croația, acasă, încheiat la egalitate, scor 2-2.

Căpitanul de la Cupa Balcanică

Negrescu strânsese până la finalul lui 1942 cinci selecții. În 1943 și 1945, România a jucat câte un singur meci, dar Negrescu n-a făcut parte din echipă. În 1944, „tricolorii” n-au avut nicio partidă.

După trei ani de pauză, Negrescu a revenit în circuitul naționalei și a jucat în toate cele trei partide susținute în 1946, toate la Cupa Balcanică desfășurată în Albania: 2-2 cu Bulgaria, 2-1 cu Iugoslavia și 0-1 cu Albania.

+15 FOTO

La toate aceste jocuri, Negrescu a purtat banderola de căpitan de echipă, deși din lot mai făceau parte nume importante în epocă precum Bazil Marian, Iosif Petschowski, Nicolae Simatoc (primul român ajuns la Inter Milano și FC Barcelona) ș.a.

8selecții la naționala României a strâns Alexandru Negrescu

Revolta lui Alexandru Negrescu: „În 16 ani de carieră footbalistică nu am primit atâtea lovituri ca în acest joc”

Acel ultim meci cu Albania s-a desfășurat în condiții speciale. A fost primul nostru duel din istorie contra acestei naționale, iar gazdele n-au fost deloc primitoare.

„Deşi eram favoriţii jocului cu Albania, gazdele păstrau convingerea nestrămutată că ne vor bate. Împărtăşeam acest optimism al lor căci îi văzusem jucând şi ştiam că iregularităţile la care se dedau nu pot fi sancţionate - datorită prea desei repetări - de arbitrul conducător al matchului.

Începutul a fost făcut cu terenul răvăşit complet din ajun, când se jucase pe un pământ muiat de ploaie, terenul semăna mai curând a câmp proaspăt arat decât a arenă de foot-ball. Conducătorii noştri au cerut aranjarea acestui teren, insistând să se treacă cu tăvălugul peste el. Organizatorii au refuzat însă categoric.

În felul acesta, jocul pe jos nu a mai fost posibil, fiind obligaţi la cel aerian, care se preta mai uşor la faulturi, în care albanezii excelează. Întregul match, adversarii noştri nu au făcut altceva decât ne-au lovit, fie că aveam sau nu mingea, ne-au îmbrâncit, ne-au înghiontit. Afirm că în 16 ani de carieră footbalistică nu am primit atâtea lovituri ca în acest joc.

Arbitrul jocului a încercat, în prima repriză, să sancţioneze aceste iregularităţi, în limitele posibilităţilor (…)”, a declarat Alexandru Negrescu pentru „Gazeta Sporturilor” din 21 octombrie 1946. Țineți minte acest citat! Peste un timp va fi folosit împotriva jucătorului, care a îndrăznit să „atenteze” la prietenia româno-albaneză.

Transfer cu scandal

Negrescu a mai jucat la Venus până în 1941, apoi s-a mutat la Juventus București (1942-1945). Dar în acea perioadă a avut și o pauză, timp în care a fost pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În țară a mai jucat pentru Ciocanul București, în perioada 1945-1947. Transferul de la Juventus la Ciocanul i-a atras și primele critici din partea celor de la „Sportul popular”, pentru că a mers la un club care îi oferea câștiguri mai generoase.

Juventus răspunde
De o atitudine similară îl acuză Juventus pe jucătorul Negrescu, care a avut serviciu în contenciosul Distribuției, pe care l-a părăsit, pentru a-şi putea oferi serviciile unui club care oferă mai mult”
Sportul popular, 12 august 1945

57de meciuri și 15 goluri a strâns Alexandru Negrescu în prima ligă din România

Telenovela „Negrescu la Marseille” i-a adus o suspendare pe viață

În 1947, la 32 de ani, Alexandru Negrescu a fost eroul unei „telenovele” care a stârnit un mare interes în presa vremii. Simțind „urgia” comunistă tot mai tare și temându-se pentru viitorul său - în epocă erau vânați cei care îndrăzniseră în prima parte a conflagrației mondiale să lupte împotriva URSS-ului -, fundașul a plecat în Franța.

El a negociat un transfer la Olympique Marseille, dar nu i s-a permis. Ba, mai mult, FRFA (n.r. - vechea denumire a FRF) l-a suspendat pe viață! Această „telenovelă” a ținut din septembrie până în decembrie 1947. Totul a început cu suspendarea:

Negrescu a fost suspendat pe viaţă
Comitetul federal F.R.F.A. luând act de plecarea jucătorului Negrescu Alexandru în Franţa şi constatând că acesta a părăsit ţara fără să anunţe F.R.F.A., precum şi faptul că a simulat indisponibilitatea în timp ce el îşi pregătea formele de plecare, tocmai în momentele în care echipa naţională avea nevoe de el, decide:
SUSPENDAREA PE VIAȚĂ A JUCĂTORULUI NEGRESCU ALEXANDRU.
Această hotărâre a fost comunicată Federaţiei Franceze de Football şi F.I.F.A.-ei
Sportul popular, 25 septembrie 1947

„Negrescu este membrul unui partid reacţionar”

La două zile de la decizia suspendării pe viață, Sportul popular, ziarul noului regim, l-a „înfierat” conform obiceiului acelor timpuri. Editorialul intitulat simplu „Negrescu” a reclamat că fostul căpitan al naționalei „este membrul unui partid reacţionar”.

Negrescu

A fost un jucător bun şi aşa a ajuns până în echipa naţională. A fost un intelectual şi poate numai pentru acest motiv a ajuns chiar căpitanul echipei naţionale. Căci nimic nu este mai greşit decât să judeci omul după numărul claselor absolvite şi să ai sarcini şi răspunderi numai fiindcă eşti avocat, profesor sau altceva.

Negrescu a fost anul trecut la Tirana, unde a jucat în Campionatul Balcanic. După întoarcerea sa, „vedeta” a dat declaraţii ziarelor. A minţit şi a falsificat, calomniind pe sportivii albanezi, gazdele noastre. În loc să ajute la consolidarea unei prietenii, care ne este preţioasă, el a atentat la existența ei, prin injurii, care reclamau pedeapsă.

Pedeapsa a venit şi ea, întrucât o comisie de disciplină l-a găsit pe Negrescu nedemn de a mai fi căpitanul echipei naţionale. A fost o pedeapsă potrivită, gravă, fiindcă infamantă.

Mai târziu am aflat, întâmplător, că Negrescu este membrul unui partid reacţionar, cunoscut pentru munca lui potrivnică intereselor ţării și ale poporului. Şi nu ne-am mai mirat. Nu ne-am mai mirat nici atunci când am aflat că Negrescu a părăsit patria, ingrat faţă de gruparea sa, care l-a ocrotit, cu nerespectarea formelor reglementare și nici măcar cu respectarea unei politeţi elementare.

Negrescu s’a desolidarizat prin acest act de sportivii acestei ţări, de acei cari muncesc pentru reclădirea patriei, pentru o pâine mai bună. S'a dus acolo unde pâinea i s'a părut poate mai uşor de obţinut, chiar și nemuncind.

Negrescu a trădat pur şi simplu!

S’ar putea ca noi să mai fi avut nevoie de jucătorul Negrescu, dar de Negrescu omul nu mai avem nevoie. Să odihnească în pace!
E. H.
Sportul popular, 27 septembrie 1947

Iată și alte știri referitoare la situația lui Alexandru Negrescu din finalul anului 1947. Olympique Marseille a continuat să încerce să-l legitimeze, dar refuzul părții române a rămas ferm.

PARIS. - O ştire din Marsilia anunţă că Negrescu, fostul jucător al Ciocanului ar fi în tratative cu Olimpique Marseille, dar sigur nu va putea fi angajat deoarece Federaţia de Football a comunicat federaţiei franceze suspendarea pe viaţă a susnumitului jucător.
Sportul popular, 18 octombrie 1947

Federaţia franceză cere extrădarea lui Negrescu

La FRFA s’a primit o cerere din partea federaţiei franceze de football, prin care se solicită extrădarea jucătorului NEGRESCU ALEXANDRU, pentru gruparea OLIMPIQUE MARSEILLE. Federaţia noastră a luat act, urmând să decidă.
Sportul popular, 19 noiembrie 1947

Poate obține Negrescu extrădarea?

Vă reamintiți de Fabian, Simatoc? Sunteți în curent cu șantajul Sparta, cu extrădările false date lui Șamu și Horwath? Poate fi un simplu angajament în viitor condiție pentru deslegare, chiar dacă gruparea este de acord? Un nou caz. Negrescu - Ciocanul - Olimpique Marseille.
Footballul românesc a înregistrat până în prezent dezertări numeroase, dintre care unele mai dureroase, altele mai puțin, fiindcă unii jucători nu ne interesau, deoarece nu erau ai noștri. Pentru aceștia nu pot exista lamentări, după cum tot astfel nici pentru aceia care ai noștri fiind au fugit și pe care i-am șters din condica de onoare și pe care astăzi îi trecem în revistă, fiindcă un alt caz apare: acela al lui Negrescu.

Este vinovat Negrescu?

Fostul căpitan al echipei naționale nu este un fraudulos al granițelor. Negrescu a obținut un pașaport și cu el a plecat în Franța pentru a continua studiile. Până aci, foarte frumos pentru studentul Negrescu, pentru studiosul Negrescu, înălțător pentru ideea de sport și cultură, cu o singură reținere: să nu cumva să fi folosit acest motiv doar pentru a juca în Franța și a pleca din țară. Dar acum apare tema principală.

Negrescu nu avea obligații față de footballul românesc? Față de grupare și FRFA?

Nu să rămână în țară pentru dragul fotbalului, însă aceste două instituții, față de care era obligat, nu trebuiau să știe de plecarea lui? Negrescu, față de Ciocanul și față de FRFA, față de fotbal, ESTE UN DEZERTOR.
În loc să plece pe poarta din față, a fugit pe cea din dos, părăsind fotbalul într-un moment în care avea multă nevoie de fundașul Negrescu revenit la potențialul lui.

Atunci, poate fi extrădat?

Nimeni nu ar fi putut atunci să refuze extrădarea lui Negrescu, dacă el s‘ar fi prezentat cinstit la FRFA. Nici o raţiune nu ar fi oprit pe studentul Negrescu să plece în Franţa şi desigur pe timp limitat, pentru a-şi uşura existenţa, ar fi obţinut, şi deslegarea şi extrădarea. Ar fi dovedit ca atare că intenţia lui pentru studii este cea veritabilă.
Dar el n'a procedat astfel, a crezut că odată ajuns la Paris, exploatatorii de picioare viguroase şi cu talent vor obţine neîndoios extrădarea şi astfel va face de acolo cu tifla footballului românesc.
El a crezut faptul acesta consecvent pe linia de conduită imorală, conduită pe care a arătat-o la Tirana. A tratat în Franţa cu managerii şi Olympique Marseille care se oferă să joace în schimbul deslegării.

Un sistem i-a refuzat?

Ciocanul a primit această ofertă şi de ce nu ar conveni acestui club propunerea care i-ar aduce multe sute de mii de lei, deoarece pierderea lui Negrescu rămâne pierdere, iar salvarea situaţiei materiale este pe primul plan. De fapt, Ciocanul a declarat la FRFA că este de acord cu deslegarea.
DACĂ SE ACCEPTĂ ACEASTA PREMISĂ, AR ÎNSEMNA CĂ ORICE JUCĂTOR POATE FUGI ŞI CONTRA UNEI ASEMENEA OFERTE POATE DEVENI LIBERAT DE ORICE OBLIGAŢIUNE.
Adică am putea rămâne fără jucători de fiecare dată, dacă se creează o oportunitate. (...)

DAR NEGRESCU nu poate obţine extrădarea

Pentru că nu a procedat cinstit, fiindcă astfel s-a menţinut pe linia declaraţiilor false făcute presei despre Campionatul Balcanic de football de la Tirana, pentru a nu încuraja grupările să realizeze astfel de angajamente şi afaceri, pentru a imprima o linie morală footballului, pentru a da exemplu celor care ar avea asemenea intenţii şi pentru a se termina odată cu acest aspect degradant al sportului şi al celor mai buni practicanţi ai lui.
Sportul popular, 15 decembrie 1947

„Nu dăm drumul niciunui jucător”
FRFA rămâne intransigentă în chestiunea extrădărilor de jucători
* În consecință, Negrescu, Hoefling și Farcaș nu vor primi extrădarea
(...)

Cazul Negrescu

O atitudine pe linia democratică a sportului românesc, care vrea să pregătească tineret sănătos la trup şi la minte, generaţii de o morală şi mentalitate curate, cu totul opuse celor fabricate de trecutul reacţionar şi anti-democrat.
O precizare care a soluționat și cererea de extrădare a jucătorului Negrescu, plecat în Franța unde a optat pentru Olympique Marseille. Comitetul Federal - ştiind că în niciun caz Negrescu n’a plecat pentru studii, i-a refuzat extrădarea.
Mai mult decât atât, federaţia - profitând de prezenţa în Capitală a d-lui Rousseau, reprezentant al FSGT -ului - i-a expus adevărata situaţie a jucătorului Negrescu, i-a împărtăşit punctul său de vedere şi motivele refuzului extrădării şi l-a rugat să arate oficialităţii şi sportivilor francezi adevăratul aspect al cazului Negrescu.
Sportul popular, 19 decembrie 1947

În Columbia, adversarul marelui Alfredo Di Stefano

După 1948, numele lui Alexandru Negrescu a dispărut ușor, ușor. Nu se încadra în tiparele „omului nou” dorit de noul regim. Nu mai merita să-i fie pomenit numele.

Evadat din „raiul comunist” - alți fotbaliști care nu erau bine văzuți de noul regim n-au înțeles acel pericol și au pățit-o. Detalii, AICI -, Negrescu a ajuns la Roma, unde s-a alăturat unei formații înființate de fotbaliștii maghiari care au „dezertat” în masă. Cel mai celebru din formația Hungaria Roma a fost Gyula Zsengeller, care fusese titular în finala Cupei Mondiale din 1938.

Echipa n-a fost acceptată în competițiile oficiale din „Cizmă”, dar a jucat multe meciuri demonstrative. În 1950, această Hungaria Roma a mers în turneu în Columbia, țara care devenise un „El Dorado”, ceva similar campionatelor din zona Golfului de azi.

Cel mai mare jucător care a jucat în campionatul Columbiei în acei ani a fost legendarul argentinian Alfredo Di Stefano, care a fost legitimat în perioada 1949-1953 la Millonarios Bogota, pentru care a marcat 90 de goluri în 101 partide.

Impresionați de cele văzute, columbienii le-au propus est-europenilor să rămână acolo. Pe 10 martie 1951, cei opt maghiari, doi sârbi, un austriac și un român au pus bazele clubului Deportivo Samarios, astăzi Union Magdalena, echipă care joacă în prima divizie din Columbia și unde a debutat marele Carlos Valderrama.

Într-o perioadă în care fotbaliștii rar ajungeau să treacă pragul de 32-35 de ani pe teren, Negrescu a fost o excepție. A jucat până aproape de 40 de ani, pentru că în 1953 a apărut și în lotul celor de la Atletico Junior Baranquilla. Date exacte, număr de meciuri și, eventual, de goluri, nu sunt menționate nicăieri.

Alte detalii despre viața lui Alexandru Negrescu după renunțarea la activitatea de fotbalist nu se mai știu.

Doar Ovidiu Burcă a mai jucat în America de Sud

Alexandru Negrescu a fost primul și pentru mult timp singurul român legitimat oficial la cluburi din America de Sud. Abia în sezonul 1998-1999, a mai apărut un nume. Ovidiu Burcă a jucat în acel sezon șase partide pentru Emelec, una dintre cele mai puternice echipe din Ecuador, cu 14 titluri în palmares. Mai multe despre aventura lui Burcă în Ecuador, AICI.

Basarab Panduru a fost și el aproape de a ajunge în Brazilia, la Internacional Porto Alegre, dar transferul nu s-a mai realizat.