Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat sambata, 28 martie 2026 15:49 / Actualizat sambata, 28 martie 2026 15:49
Adrian Bumbescu (66 de ani), fost stâlp al defensivei de la Steaua, a depănat amintiri savuroase și povești dure din cariera sa. „Colonelul” a vorbit deschis despre cei mai dificili adversari întâlniți, duelurile de foc din cupele europene și atmosfera din vestiarul uneia dintre cele mai mari generații din fotbalul românesc.
De la confruntări cu atacanți legendari ai lumii până la episoade tensionate trăite în afara terenului, fostul fundaș oferă un portret autentic al unei epoci. Toate poveștile într-un dialog cu Ovidiu Ioanițoaia la „Prietenii lui Ovidiu”.
- Domnnule Bumbescu, ați avut mulți adversari, care v-au creat cele mai mari probleme?
- Mai stăm o oră! În România cel mai puternic a fost Cămătaru! Apoi Mircea Sandu, Pițurcă, Radu II, care era șiret.
- Cu Pițurcă ați fost și prieten.
- Da, da. El juca la Scornicești, eu eram la Dinamo sau la Craiova. L-am prins de câteva ori. N-avea forța lui Cămătaru, dar era mai tehnic. Cârțu bun și el.
- Și internațional
- Van Basten, Gullit, Romario, Stoichkov, Hugo Sanchez.
„Stoichkov, toată prima repriză m-a scuipat și m-a înjurat”
- Stoichkov e cel mai bine cotat jucător bulgar.
- Foarte bun și foarte puternic. I-am bătut 1-0 când ne-am calificat la Campionatul Mondial. Toată prima repriză m-a scuipat și m-a înjurat. Și cu coate...
- Știa românește?
- Toate tâmpeniile...Am vrut să dau și eu în el. Dar s-a ferit! Mi-a prins un pumn, de-a trebuit să fac raze. În repriza secundă n-a mai venit în zona centrală, s-a cam ferit. Foarte dificil. Uite, Cămătaru a fost foarte fair play. Dădeai în el, în loveai, dar nu spunea nimic.
- Dar ați avut doar 15 selecții la echipa națională, cam puține.
- Vreo patru le-am pierdut prin absență. Eram accidentat. Atunci jucai patru, cinci meciuri pe an. Am multe meciuri la Olimpici și la tineret. Cu Belo am prins multe meciuri.
Adrian Bumbescu: „Belo, Balint și cu Hagi se duceau la cofetărie, la profiterol”
- Cum era Belo?
- Mai introvertit. Nu vorbea. Era era unul din ăsta care să mai rămână la antrenament să mai facă forță că are picioarele subțiri. Se vedea că vrea ceva. În France Football cel mai bun cuplu de fundași centrali în ’86-’87 a fost Bumbescu – Belodedici.
- Belo mai mergea cu voi?
- Nu, nu. Cu Balint și cu Hagi, se duceau la cofetărie, la profiterol. Noi aveam trupa noastră cu Duckadam, Iovan, Fane Petcu, Bărbulescu, Ilie, Radu II. Piți era mai cumpătat.
- Pițurcă nu le-avea, da.
- Atunci era de ajuns să te vadă la Mărul de Aur sau pe la Lido, că gata. Pe mine și pe Iovan cum ne făcea Vadim... Că am golit subsolurile!
Scandal monstru cu Vadim Tudor în avion
- Dar de ce?
- În avion la Supercupă a început să facă glume pe seama mea. Când am mers la Tokyo. Le zicea ziariștilor, „Uitați urmele lui Yeti, omul zăpezilor”. Și eu l-am jignit și înjurat. „Băi, umflatule!”... Și i-a spus lui Valentin. De-atunci a prins ură pe mine și cum mă prindea mă desființa.
- Am înțeles.
- I-am zis. „Băi, umflatule mai ușor cu glumele astea proaste! Sunt eu Yeti, omul zăpezilor?! Nu te uiți la tine, umflatule”.
- Și?
- Începuse cu „eu fac bazin”, dar era șprițuit cu Fănuș Neagu și cu gașca lui. „Tovarășu Valentin, Bumbescu înjură presa”. De asta nu putea el...
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
