Articol de Andrei Crăiţoiu, Ovidiu Ioanițoaia - Publicat joi, 14 mai 2026 23:26 / Actualizat joi, 14 mai 2026 23:26
Cătălin Sprînceană (43 de ani), președintele Federației Române de Ciclism, a dezvăluit la „Prietenii lui Ovidiu” eforturile pe care le face forul pe care-l conduce de a readuce România pe harta mondială a sportului pe două roți. Acesta vorbește despre culisele organizării Turului României 2026, o ediție istorică ce va lua startul la Chișinău și va traversa peisaje pitorești, transformând competiția într-un veritabil vector de turism și mândrie națională.
Dincolo de cifre, bugete și logistica impresionantă a unei caravane de sute de oameni, președintele FRC nu evită momentele dificile, vorbind sincer despre lipsa velodromurilor din țară, dar și despre momentele de cumpănă personală, precum accidentul grav care l-a trimis la terapie intensivă, după ce s-a ales cu 12 coaste rupte.
Cătălin Sprînceană: „15 ani am fost voluntar la Salvamont, în Munții Bucegi”
- Astăzi schimbăm un pic registrul și vorbim despre ciclism. Discutăm cu președintele Federației Române de Ciclism, domnul Cătălin Sprânceană.
- Este o onoare și un moment important pentru ciclism, un sport care nu este atât de mult în atenția reflectoarelor, dar care, iată, a început să fie.
- Ce legătură aveți cu ciclismul? Cum ați ajuns dumneavoastră la ciclism președinte?
- Bicicleta face parte din viața multora dintre noi. Până la urmă, mersul pe bicicletă nu se uită niciodată. Prima bicicletă, pentru mulți, nu se uită niciodată. Așa a fost și pentru mine. Am avut prima bicicletă...
- Eu știam de prima iubire, dumneavoastră ziceți de prima bicicletă.
- Face parte din acel set de „nu se uită niciodată”. Am avut prima bicicletă la vârsta băiețelului meu, la 3 ani, și de atunci n-am lăsat-o. N-am făcut performanță în ciclism, deși am fost licențiat pentru o foarte scurtă perioadă de timp sportiv profesionist la Dinamo. Dar n-am făcut performanță. În schimb, toată viața am făcut bicicletă de agrement sau competițional la nivel de amator. Sunt și absolvent de geografie.
- De aia v-ați luat bicicletă, ca să vedeți cât mai multe locuri.
- Se leagă geografia cu bicicleta, pentru că și bicicleta îți oferă posibilitatea să explorezi natura și mediul înconjurător. Am avut o relație apropiată cu natura prin intermediul bicicletei. Vreo 15 ani am fost voluntar la Salvamont, în Munții Bucegi.
- Și comentator de ciclism la Eurosport.
- În special de mountain bike și de ciclocros. Și atunci când mergeam la Salvamont, mergeam tot cu bicicleta de multe ori. Și în perioada adolescenței, în liceu, preferam să merg pe munte cu bicicleta și nu pe jos.
- La Salvamont n-ați fost angajat, ați fost voluntar.
- Da. În timpul ăsta m-am ocupat cu studiile și mi-am început o mică afacere legată de geografie. M-am apucat împreună cu câțiva colegi din facultate să măsurăm vântul și soarele.
„A fost suspendat 17 luni că n-a fost găsit pentru control acasă”
- Adică?!
- Să măsurăm vântul și soarele pentru primele proiecte de energie regenerabilă din România, pentru primele parcuri eoliene și fotovoltaice. Asta undeva în anii 2000. Și ulterior, prin 2011, m-am decis să intru în ciclism și să transform, de fapt, ciclismul într-o meserie. Și m-am apucat să fac marketing și promovare pentru un magazin de biciclete. Și de aici toată povestea asta a crescut.
- OK!
- M-am ocupat de promovare, dar ca parte din strategia asta de promovare a fost o echipă de ciclism. Am construit o echipă de ciclism, echipă care a crescut, a adus niște rezultate pentru ciclismul românesc. Și cumva, probabil că prin natura meseriei și prin faptul că m-am dedicat 100% poveștii cu echipa de ciclism, dar și cu organizarea de evenimente de ciclism, am ajuns să primesc încrederea Adunării Generale a Federației Române de Ciclism care, în 2023, m-a ales președinte.
- Dacă am înțeles bine, nu un profesionist al ciclismului, ci mai degrabă un pasionat de ciclism.
- Un pasionat de ciclism care a încercat să aprofundeze mult managementul în ciclism și să implementeze cumva noțiuni de management și de marketing dobândite anterior în ciclism.
- Sunteți președinte din 2023. Ați preluat de la Novak, fostul ministru al sportului?
- A mai fost un președinte după Eduard Novak, Alex Ciocan. Fostul ciclist de performanță. Am preluat federația în 2023 după doi ani de mandat ai lui Alex.
- Pe vremuri aveam niște cicliști. Astăzi îl știu doar pe Dascălu.
- Da. Vlad Dascălu e reintrat în circuit.
- El a fost suspendat 17 luni că n-a fost găsit pentru control acasă.
- Da, una dintre abateri a fost că n-a fost găsit acasă. Practic a încălcat de trei ori acest cod. Și a plătit un preț mare, a stat pe bară 17 luni. S-a reîntors acum în competiții, a participat de curând și la prima etapă din Cupa Mondială din sezonul 2026, în Coreea de Sud, unde a terminat pe un loc onorabil, în top 30, dată fiind această perioadă de pauză. Dar a avut și rezultate bune în competiții internaționale din Spania.
- El a fost campion european și campion mondial Under 23.
- Da, în 2019 a câștigat titlul de campion mondial la Under 23, dar și pe cel de campion european, tot la Under 23. Și în 2023 a câștigat titlul de campion european la elită, la seniori, în cadrul Jocurilor Europene.
- E ciclistul nostru numărul 1 astăzi?
- În momentul de față, da.
„Nu avem niciun velodrom în România! Concursurile naționale, în Bulgaria”
- Noi am avut mari cicliști: Constantin Dumitrescu, Marin Niculescu, Gabriel Moiceanu, Ion Cozma.
- Mircea Romașcanu...
- Care făceau Cursa Păcii... Noi în Turul Franței n-am participat din perioada lui Țapu și Mormocea, de dinainte de război, nu?
- Exact.
- Astăzi mai avem cicliști cunoscuți?
- E foarte important să înțelegem că ciclismul s-a schimbat foarte mult din perioada anilor '60-'70 și până astăzi, în sensul în care s-au dezvoltat noi discipline. În acea perioadă ciclismul însemna șosea și cam atât. Poate și ciclocros.
- Mai însemna și velodrom la un moment dat.
- Și velodrom, pentru cei care aveau velodrom.
- Apropo, noi mai avem un velodrom astăzi?
- Niciunul funcțional, dar avem speranțe că se termină proiectul de la Craiova, primul și singurul velodrom indoor din România.
- Dar outdoor nu există niciun velodrom?
- Cel de la Dinamo nu mai este funcțional. Nu avem niciun velodrom în România și ne organizăm, spre rușinea noastră, campionatele naționale în Bulgaria, în fiecare an, la Plovdiv.
- Campionatele de ciclism ale României pe velodrom au loc în Bulgaria?
- Exact. E o situație destul de hilară, tragică! Dar și cu cârpelile astea, am reușit să avem o medalie la un campionat european acum câțiva ani prin Daniel Crista la pistă, la velodrom, care ne-a oferit un bronz la o disciplină pentru care noi facem campionatele naționale în Bulgaria.
- Bun.
- Vorbeam despre Vlad Dascălu. Asta voiam să vă spun, că acum mountain bike-ul ia amploare și este o disciplină foarte populară, în special în România, unde infrastructura rutieră e cum e și drumurile sunt foarte aglomerate, în special din cauza lipsei de autostrăzi.
„Facem ciclism pe munte, în pădure sau unde ne permite geografia”
- Și atunci facem ciclism pe munte.
- Și atunci facem ciclism pe munte, în pădure sau unde ne permite geografia locului unde trăim. Îl avem pe Vlad Dascălu, mai avem un tânăr foarte talentat care acum a început să marcheze o serie de rezultate importante în competițiile de juniori, Mihai Brânză. Competiții de talie mondială, UCI Juniors World Series. Deci e un nume care ar putea să se ridice în viitorul nu foarte îndepărtat la nivelul lui Vlad Dascălu.
- Așa.
- La șosea există o generație de tineri care, iată, vin deja cu rezultate regionale foarte bune și îmi vine în cap Alin Toader, un tânăr care s-a impus, de exemplu, de curând în ultima etapă a Turului Bosniei și Herțegovinei. Deci a câștigat etapa finală din Turul Bosniei și Herțegovinei un român.
- Aveam cicliști care câștigau Turul Turciei, Turul Greciei, Turul Serbiei, oameni care câștigau etape în Cursa Păcii, care era Berlin-Varșovia-Praga. Astăzi nu mai avem practic pe șosea pe nimeni.
- Din păcate, nu. Dar avem o generație, asta încercam să vă spun...
- Iertați-mă, dumneavoastră ce conduceți?
- Federația nu înseamnă doar ciclismul de șosea, înseamnă și evenimentele mari care sunt găzduite de România.
- Ciclismul înseamnă Turul Franței, înseamnă Turul Italiei, înseamnă La Vuelta. Adică sunt niște competiții de șosea.
- Toți cicliștii care reușesc să se impună în aceste evenimente mari fac parte din echipe importante. Noi încercăm cumva prin puterile pe care le avem, cu bugetele pe care le avem, să stimulăm cooptarea de cicliști tineri în echipe mari din Europa care pot forma...
- Avem vreunul?
- Sunt tineri care sunt cooptați în echipe mici în Europa, dar nu în echipe foarte mari. Din păcate.
„40% dintre sportivii legitimați sunt profesioniști!”
- Ciclistul numărul 1 în lume în momentul de față e un sloven, Tadej Pogačar.
- Dar Slovenia a fost mai aproape de epicentrul ciclismului mondial, de Italia, de zona asta geografică unde se întâmplă în fiecare săptămână ceva. Și atunci slovenilor le-a fost foarte ușor să călătorească în Italia, să participe și să-și crească nivelul. Asta încercăm și noi să facem, stimulând generația pe care o avem acum la îndemână la Federația Română de Ciclism sau în ciclismul românesc.
- Îmi puteți spune...
- Vreau să vă spun o premieră. Am spus-o doar în Adunarea Generală, într-un mediu restrâns... Am închiriat deja o casă în Italia pentru a încerca să facem o bază a Federației Române de Ciclism, să ținem sportivii acolo ca ei să participe în competițiile din vestul Europei.
- Facem ciclism în Italia, în Bulgaria, în România nu prea facem.
- N-avem altă variantă. Trebuie, dacă aici nu avem competiții mari și cu concurență mare, atunci mergem noi spre competiții.
- Câți sportivi legitimați are Federația Română de Ciclism?
- Cu tot cu sportivii amatori și masters, cu seniorii sunt 1.000 în mod constant în ultimii patru ani. 1.000 de sportivi licențiați, dintre care un procent de aproximativ 40% sportivi profesioniști. Când spun profesioniști, mă refer la juniori, cadeți, sportivi elit, Under 23 și copii.
- Vă referiți la unii care trăiesc din ciclism?
- Care trăiesc sau se pregătesc să trăiască din ciclism.
- Avem vreun ciclist care trăiește din faptul că e ciclist?
- Da, mai mulți. Dar la nivel de România, nu la nivel de Pogačar și Turul Italiei sau Turul Franței. Sunt echipe în România care au sportivi care doar din asta trăiesc și sportivi plătiți cu salarii mai mici sau mai mari.
- Spuneți-mi două nume, trei nume.
- Patrick Pescaru, Bogdan Duca. Pot să vă mai dau câteva nume, dar trebuie să mă gândesc să-mi fac în minte și aritmetica, să fiu sigur că sunt angajați la clubul lor cu contract individual de muncă sau contract de activitate sportivă. Să nu o uită pe tânăra Diana Faur care a adus anul trecut o medie de argint la Campionatul European de MTB pentru tineret, Ede Molnár, care a obținut și el un titlu de Campion European la MTB XCE și Roland Szighyarto, medalie de bronz la Campionatul European de Ciclocros pentru tineret în 2024.
- Care e cel mai important club de ciclism în momentul ăsta în România?
- Ar fi bine să tratăm ciclismul pe discipline. Avem mountain bike-ul, șoseaua, pista. Avem o echipă internațională de șosea în România: Mentorise Cycling Team, o echipă înregistrată la UCI ca echipă continentală. Asta se poate numi echipă profesionistă de ciclism în România.
- Care are alergători români?
- Are cicliști români. Și e un lucru remarcabil faptul că cooptează cicliști români.
„Sunt sportivi care trăiesc exclusiv din ciclism”
- Echipa lui Novak era tare la un moment dat, nu?
- Nu mai este înscrisă în UCI. Alin Toader, de exemplu, sportivul despre care povesteam că a câștigat acea ultimă etapă din Turul Bosniei, este licențiat la echipa domnului Novak. Mai sunt cicliști care, de exemplu, activează la echipe în China. Eduard Grosu, care știți că a participat în Turul Italiei.
- Și Eduard Grosu e în China acuma?
- Participă la competiții pentru o echipă din China. Cristi Răileanu, aceeași poveste. Fac naveta între România și China. Își petrec mult timp în China sau între China și România.
- Deci există vreun ciclist român care trăiește din ciclism?
- Da, dar la nivelul traiului din România; nu se pot îmbogăți, nu pot face economii, dar trăiesc din ciclism, exclusiv din ciclism. Sunt sportivi care primesc salarii de la club și trăiesc exclusiv din ciclism.
- Care a fost ciclistul român pe care l-ați admirat cel mai tare?
- Admir mulți cicliști români prin prisma mai multor aspecte. Nu numai a rezultatelor. A determinării, prin prisma ambiției, prin prisma rezultatelor. Deci mi-e greu să vă dau un nume. Ar trebui să-i supăr pe ceilalți.
- Mă gândeam că vă referiți la vreun clasic, la Marin Niculescu.
- Din generația veche? Am o relație foarte bună cu nea Mircea Romașcanu și, când stai lângă un om și povestești multe cu el, afli multe despre el. Cu nea Mircea Romașcanu am apucat să vorbesc mai multe despre cariera sa.
- A câștigat de trei ori Turul României.
- Dar și etape din Cursa Păcii. Mă bucur foarte mult că există câțiva oameni din generația asta pe lângă care reușesc încă să mai stau și mulți sunt invitați inclusiv în Turul României. De exemplu, domnul Constantin Ciocan, tatăl domnului Alex Ciocan, care a fost ciclist de performanță și a fost invitatul nostru în Turul României alături de domnul Mircea Romașcanu. Sunt oameni lângă care stai și oameni de la care afli povestea vremurilor alea și sunt enciclopedii.
- Din păcate, Gabriel Moiceanu s-a prăpădit de curând.
- În decembrie anul trecut. Am apucat să vorbesc cu el la telefon o singură dată. Am citit multe despre domnul Moiceanu.
- Era o epocă romantică a ciclismului.
- Da! Și era și bine finanțată de statul român.
Începe Turul României, pe 9 septembrie: 450 de oameni. 150 de sportivi, 25 de echipe
- Acum vă pregătiți din nou de Turul României. Dați-ne mai multe detalii, am înțeles că pleacă de la Chișinău.
- E o premieră pentru că e pentru prima dată în istoria acestui tur când se pleacă dintr-o altă țară, dintr-un alt stat, și sper să nu fie nici singura dată. Vom avea cinci etape după formatul ultimilor ani. Prima etapă: Chișinău-Ungheni, un traseu de aproximativ 160 de kilometri exclusiv în Republica Moldova. După care caravana turului va trece granița în România în data de 9 septembrie și va înnopta la Iași. Pe 10, Turul României va pleca către Piatra Neamț din Iași, prin Podișul Moldovei și prin Subcarpații Moldovei, un traseu pitoresc care va încerca să scoată în evidență ce are mai frumos această zonă geografică a Moldovei.
- Nu e numai sport, e și turism.
- Prin Moldova nu s-a mai ajuns de mult cu Turul României. Motiv pentru care e o bucurie în plus că ajungem cumva cu o competiție mare de ciclism într-o regiune a țării în care nu prea se întâmplă multe în ciclism.
- Iași-Piatra Neamț ar fi etapa a doua.
- Asta pe data de 10 septembrie. Pe 11 septembrie plecăm de la Piatra Neamț și mergem la Băile Balvanyos, trecem în Transilvania prin Pasul Oituz. Trecem Carpații și este o etapă lungă, o etapă de 200 de kilometri care ar putea fi considerată etapa regină a turului din 2026. Știți că fiecare tur are o etapă regină, o etapă mai grea, o etapă cu cățărări, cum le numim noi în ciclism, urcări. Și atunci, dacă considerăm lungimea acestei etape și faptul că avem cățărarea până în Pasul Oituz, o putem considera și etapa regină. Etapa a patra va avea loc între Brașov și Ploiești.
- E vreo zi de pauză?
- Nu, n-avem nicio zi de pauză, dar în seara terminării, în seara etapei a treia, se face o transbordare la Brașov. Sunt frecvente genul acesta de transbordări ale sportivilor și ale staff-ului tehnic. Și vom trece puțin prin Țara Bârsei, la fel alte peisaje frumoase încărcate cu istorie. Vom urca spre Pasul Bratocea din Săcele și coborâm prin județul Prahova spre Vălenii de Munte, după care intrăm spre Slănic.
- Adică pe șoseaua pe Cheia.
- Cheia, Vălenii de Munte, Slănic. De acolo vom merge printre dealuri până la Plopeni.
- Ultima etapă fiind Ploiești-București?
- Nu. Ultima etapă este un circuit în București. În centrul orașului, un circuit de 100 de kilometri.
- De la Ploiești la București venim tot transbordare.
- Exact. Și atunci avem acest obicei în ultimii ani, un circuit în București, în centrul orașului, care să pună în valoare și ce are Bucureștiul să ofere celor care îl privesc de acasă prin intermediul transmisiilor live, dar și cicliștii.
- Caravana cam câți oameni va avea?
- În jur de 450 de oameni. 150 de sportivi, 25 de echipe. Șase oameni pentru fiecare echipă. Marea majoritate sunt străini. Competiția este înscrisă în calendarul internațional. E ultimul an care permite și echipelor de club românești să participe. Am invitat echipa Dinamo, care nu este echipă internațională și care n-ar putea participa dacă n-ar fi competiția înscrisă 2.2. Sau Voința Cluj.
- De fapt e o competiție Open, dacă înțeleg eu bine.
- E o competiție care le permite participarea atât echipelor profesioniste continentale, dar și echipelor de club. Când vom reveni la 2.1, echipele de club din România nu vor mai putea participa. Vor putea participa doar echipele internaționale înregistrate în România.
„Guvernul Bulgariei a investit undeva la 11 milioane de euro ca Turul Italiei”
- Ce premii puneți la bătaie?
- Acum undeva la 15.000 de euro. Cu cât crești în valoare ca și competiție înscrisă în calendarul UCI, cu atât mai mult UCI te obligă să dai premii mai mari. Dar și taxele de înscriere sunt mai mari. Sigur, premiile minime. Fără parteneri și sponsori n-am putea organiza turul.
- E greu de organizat un tur de ăsta?
- Este greu. Muncim un an de zile. Noi nu ne oprim niciodată. Adică, sigur, ne mai tragem puțin sufletul după fiecare ediție, două-trei săptămâni, după care ne apucăm de turul de anul viitor. E o muncă în continuu.
- Au fost ani de zile în care Federația, sau federațiile că la un moment dat erau două, nu erau finanțate de minister sau de agenție.
- Din cauza orgoliilor! Asta este concluzia mea, că altă miză nu exista. Nu văd ce miză financiară ar fi putut exista. Am trăit prin susținerea cluburilor afiliate. A fost o federație, dar de fapt toată lumea vorbea despre două federații, pentru că federația nu poate fi împărțită în două real, juridic. Dar au existat conduceri care se luptau pentru putere și atunci erau percepute ca două federații.
- Incredibil...
- Asta a fost miza, n-avea cum să fie financiară. În trecut, Federația n-avea resursele să-și plătească, să organizeze Turul României. Dar campionatele naționale trebuiau organizate, pentru că sportivilor nu le poți lua dreptul de a participa la un campionat național. Și atunci cluburile afiliate la Federația Română de Ciclism care doreau să se implice organizau o competiție pe cheltuială proprie, care găzduia și un campionat național. Asta s-a întâmplat în cei patru ani de haos!
- Acum e o singură Federație, toată lumea vorbește aceeași limbă.
- S-a terminat din 2017. Au mai fost mici tensiuni...
- Ce buget are Turul României în 2026?
- Sperăm și încercăm să ne bazăm pe... să rămânem în bugetul de anul trecut. Anul trecut, cu tot cu taxe, bugetul a ajuns la 650.000 de euro. Nu e un buget mic, nu este nici un buget mare dacă ne gândim, de exemplu, la marile tururi despre care vorbeam. Sau haideți să vă mai dau un exemplu de actualitate.
- Câți kilometri va avea? Cam 800.
- Da, dar v-aș da un exemplu de actualitate! Guvernul Bulgariei a investit undeva la 11 milioane de euro ca Turul Italiei să plece din Bulgaria. 11 milioane de euro doar în trei zile de Giro în Bulgaria!
- Pentru imagine.
- Pentru reclamă pe Eurosport, în 200 de țări, e o mișcare bună din partea Guvernului Bulgar, pentru că, așa cum ați spus și dumneavoastră, turul nu înseamnă doar sport, înseamnă foarte mult turism, înseamnă unități de cazare... Turism sportiv și, bineînțeles, cei care revin în Bulgaria după ce, nu știu, l-au văzut la televizor.
„Anul trecut am închiriat 1.070 de camere de hotel”
- Mai comentați la Eurosport ciclism?
- Da, cu mare plăcere, când îmi permite timpul.
- Cum plătește Eurosport? Plătește bine?
- Ha, ha, ha! E confidențial contractul, dar ce pot să vă spun...
- Eu n-am întrebat cât, ci dacă plătește bine.
- Nu fac asta pentru bani, ci o fac din pasiune, pentru că-mi place mult să fiu acolo în studioul Eurosport și să comentez cursele de mountain bike și ciclocros. Șosea am comentat de două ori și, credeți-mă, am fost cred că cel mai prost comentator al unei competiții de ciclism pe șosea la Eurosport.
- Turul Franței are 21 de etape și 3.333 de kilometri.
- E o diferență foarte mare, dar vreau să înțelegeți de unde vin, de fapt, cheltuielile astea: din acest set de reguli impus de Uniunea Ciclistă Internațională. Noi trebuie să plătim cazările pentru toți participanții și mesele. Și cu standard, pentru că până la urmă suntem o emblemă, nu putem să ne batem joc de sportiv și de staff-ul nostru și să-i cazăm pe oameni în niște...
- Trebuie un nivel.
- Și atunci căutăm să găsim hoteluri la prețuri cât mai bune, dar de patru stele în medie.
- Deci 450 de persoane trebuie cazate...
- Anul trecut am reușit să ocupăm doar pentru organizatori și pentru participanți 1.070 de camere pe parcursul întregului tur. Deci nu e ușor și, bineînțeles, e și foarte costisitor. Avem un kit pe care l-am folosit pentru festivitățile de premiere și pentru sosire, un kit care vine special din Olanda. Două camioane care se deschid într-o scenă.
- Lumea nu-și imaginează, dar e foarte greu să organizezi un tur.
- E foarte greu... Am vorbit de cazări, dar discutăm despre vreo 600 de garduri pe care cineva trebuie să le monteze...
- Trebuie să oprești circulația, adică nu e chiar...
- Poliție, o echipă de safety, o echipă care-ți recuperează sportivii care au abandonat, mașini de neutral service, cei care-ți depanează sportivii care nu au asistență.
- Fiecare echipă cu mașina ei, dacă nu cu două mașini.
- Echipa care-ți amenajează zona de start și o altă echipă care-ți amenajează zona de sosire în altă parte, în aceeași zi. Vorbim despre aproximativ 20 de mașini ale arbitrilor plus cele din organizație plus cele ale staff-ului echipelor. Deci e un eveniment foarte complex și nu te poți opri din organizare.
„Ăsta-i un element nou pentru Turul României, implicarea autorităților”
- 150 de alergători și încă 300 cel puțin cei care se ocupă de organizarea competiției.
- Comisari, poliție, echipa de safety, echipa de start, echipa de finish, echipa de marcaj, pentru că toate aceste marcaje se montează în dimineața cursei, se demontează și se mută se mută mai departe.
- De la distanță pare o chestiune simplă, în realitate e foarte complicată.
- Competițiile conexe, pentru că Turul României nu înseamnă doar performanță. Noi încercăm să dăruim acestui tur al României și românului de rând, și celui care nu face performanță, motiv pentru care organizăm în câteva locații evenimente pentru copii. Și alte două evenimente pentru amatori, pentru oamenii de rând. Și aceste evenimente au echipe separate.
- Cu spectacole.
- La București încercăm să dăm tot ceea ce putem în marea finală și acolo, sigur, avem evenimentele de copii, avem evenimentul pentru amatori. Eveniment de amatori pe care îl avem și în Ploiești. Și la București sunt toți partenerii, toți sponsorii noștri care vin în zona de activare. Ar fi frumos să facem un spectacol și cu artiști celebri, trebuie să mai umblăm puțin la bugetul turului.
- Care a fost, în materie de organizare, poticneala cea mai mare? Lucrul cel mai greu de realizat.
- Din fericire avem o echipă foarte bună și lucrurile se pot repartiza pe departamente în așa fel încât să n-ajungem în situații de criză. Nu avem poticneli și am avut o cursivitate în organizare, cel puțin în edițiile pe care le-am organizat eu. Deci din punctul ăsta de vedere suntem norocoși. Dar e foarte important să pleci cu dreptul atunci când organizezi turul. Și primul lucru pe care trebuie să-l faci este să-ți alegi traseul, pentru că dacă nu-ți alegi traseul și dacă n-ai discuțiile măcar informale cu autoritățile că poți folosi traseul pentru ediția de anul viitor, nu te poți ocupa de cazări și nu te poți ocupa de absolut nimic...
- Negocieri, discuții în fiecare județ.
- Cu autorități care înțeleg ce înseamnă sportul, autorități care nu înțeleg ce înseamnă sportul, pentru că există diferențe de receptivitate de la un județ la altul.
- Ați avut piedici undeva?
- Piedici n-am avut reale, dar am avut o implicare mai activă din partea autorităților sau mai puțin activă. Dar mă bucur să văd că în ultima perioadă autoritățile publice înțeleg valoarea Turului României. Simt că începem să fim primiți cu brațele deschise și cu acea întrebare „De ce aveți nevoie?”. Ăsta-i un lucru foarte important care nu se întâmpla acum câțiva ani. Și ne bucurăm și de finanțări în ultimii doi ani de la autoritățile locale. Depunem proiecte pentru finanțarea etapei respective care pleacă din orașul respectiv sau care trece prin județul respectiv. Și ăsta-i un element nou pentru Turul României, implicarea autorităților.
- Venirea turului era o mare sărbătoare în județul sau în orașul respectiv.
- Am început să simțim asta.
- Lumea aștepta cu interes să vină turul.
- La evenimentul de lansare al turului am invitat doi primari, pe primarul din Întorsura Buzăului și pe primarul din Pucioasa, orașul meu natal. Am avut aceste două localități foarte active, cu oameni pe marginea drumului. Foarte mulți copii, steaguri, sute de oameni și atunci ne-am simțit cumva datori să-i implicăm pe oamenii ăștia și să le arătăm respectul pentru ceea ce au făcut în 2025. Chiar dacă în 2026 turul nu mai trece pe la ei. Se simte diferența asta de la an la an, mobilizarea publicului pe marginea traseului.
„Obligatoriu se fac controale anti-doping la Turul României”
- Turul de anul acesta va avea o vedetă, un fost mare ciclist care să fie imaginea?
- Am invitat mai multe echipe importante care participă și în Turul Italiei și în Turul Franței, din păcate încă n-avem răspuns de la toate. Deci lista de echipe e terminată în proporție de 50%. Sperăm să avem cel puțin o echipă mare cu o fostă vedetă care să participe și la Turul României.
- Care este ciclistul pe care îl apreciați cel mai mult pe plan mondial?
- Wout van Aert. M-am bucurat foarte mult pentru ce a reușit să facă în sezonul acesta, în condițiile în care el participă și la ciclocros. Dar poate sunt subiectiv, că eu comentez și ciclocros...
- Și mountain bike... Sunteți polisportiv.
- M-am bucurat mult pentru ce a reușit să facă Van Aert, în condițiile în care a căzut la ultima etapă de ciclocros la care a participat și a avut și o intervenție chirurgicală la picior. Van Aert îmi place și mi se pare un tip foarte modest.
- Cred că ciclismul este cel mai greu dintre toate disciplinele. Adică a fi ciclist de performanță e cu adevărat un chin.
- Implică foarte mult timp în șaua bicicletei. Gândiți-vă că profesioniștii, oamenii care fac ciclismul ăsta profesionist, nu neapărat ciclismul de șosea, că și ciclismul de munte, mountain bike-ul, implică mult antrenament pe șosea, pe bicicleta de șosea... Nu prea au pauze, deci fac antrenament șapte zile din șapte. Chiar și ziua de pauză se face pe bicicletă rulând foarte ușor. Se stă foarte mult în șa. 150, 200, 200 și ceva de kilometri. Rezultatele vin foarte greu, mai ales că e și o loterie. E un sport individual considerat în România, dar de fapt e un sport de echipă.
- În ciclism nu vei câștiga niciodată dacă nu ai în spate ajutoare care să te ajute.
- E foarte multă muncă și ai un ghinion, nu știu, să fii agățat pe o roată sau de o roată și să cazi, sau să nu prinzi plutonul, sau să te dărâme vântul. Se poate întâmpla după atâta muncă, au fost o grămadă de situații de genul ăsta. E mult mai greu să obții un rezultat în ciclism decât în alte sporturi.
- Există probleme cu dopajul în România. Ați prins pe cineva?
- Din fericire n-au fost probleme, cel puțin în mandatul meu. Sigur, avem cazul acesta cu Vlad Dascălu, care n-a fost un caz de doping, a fost un caz de neglijență.
- Asta se practică nu numai în ciclism.
- Sunt foarte stricți. N-am avut cazuri de doping. Am avut cazuri de neglijență. Am mai avut un caz acum de curând, acum cred că trei ani, cu un sportiv român, de un refuz de prelevare de probă. Dar n-am avut în ultimii ani ceva foarte, foarte serios. Și asta mă bucură. Avem mereu contracte de la ANAD, avem 50 de competiții și ei primesc programul.
- La Turul României se vor face controale anti-doping?
- Obligatoriu se fac controale anti-doping. Vă povesteam despre Cristi Răileanu, care în 2024 a venit pe trei la Turul României la general. El terminase pe patru, dar sportivul care a câștigat Turul României, un kazah, a fost prins dopat. Și s-a decalat tot clasamentul... Era un sportiv de la Astana, Ivan Doskiev.
- Se simte diferența între Ministerul Sportului și Agenție?
- Omul sfințește locul și, indiferent de denumirea pe care o are... Eu n-am avut foarte mult timp ca președinte în perioada Ministerului. N-aș face o comparație. Am moștenit în 2023 un buget pe care alt președinte l-a primit, altă conducere. Practic am gestionat banii pe care Federația îi primise în afara mandatului meu. Suma a rămas cumva constantă din acea perioadă, dar ce pot să vă spun este că în 2024, 2025 și acum 2026 am reușit să-i gestionăm foarte bine, la un nivel decent. Bine, noi ne-am și învățat să cheltuim puțin și să facem mult.
„Am avut 12 coaste rupte! Direct la Terapie Intensivă!”
- Pe finalul dialogului nostru, ați avut un accident în 2017, cu 12 coaste rupte.
- Toate, da, pe stânga. În perioada mea competițională ca amator, mă pregăteam pentru un concurs în Africa de Sud, o competiție pe etape de mountain bike, de anduranță, un fel de Tur al Franței pe bicicletă, cum e poreclit. Făceam un cantonament de pregătire în Turcia alături de echipa mea de atunci, echipa pe care o și conduceam.
- Și ați căzut, a intrat un camion în dumneavoastră?
- Nu, n-a intrat un camion. Mergeam foarte tare, undeva cu 60 la oră pe un fals plat în coborâre. Fals plat, adică pantă relativ mică, 2%, aparent plat, dar de fapt cobori. Și am agățat din neglijență, din greșeala mea, am agățat roata colegului din față și am plonjat în aer și am aterizat într-o bordură, că în Turcia bordurile sunt foarte înalte. Și peste mine a căzut și colegul din spate, cu forța lui. Și atunci am ajuns la terapie intensivă, am avut 12 coaste rupte, am avut o hemoragie internă destul de urâtă, fractură de omoplat și pneumotorax. Acel lichid cu sânge care se acumulează în cutia toracică după ce o coastă îți împunge plămânul.
- Da, da...
- Și a fost un moment de cumpănă pentru mine, de fapt a fost și singurul accident foarte grav din cariera mea de ciclist entuziast. Nu m-am lăsat, am continuat, am luat-o aproape de la zero și la un an distanță am participat și la competiția despre care vorbeam.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
