Articol de Luminiţa Paul - Publicat joi, 17 mai 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 16 mai 2012 23:24
Lumea tenisul s-a întors la covorul clasic, se joacă la Roma săptămîna aceasta, dar temerile legate de zgura madrilenă rămîn * Cuvîntul "alunecoasă" s-a rostit cel mai des în legătură cu praful azuriu * Ion Ţiriac, patronul turneului, îşi apără inovaţia cu argumente de marketing, dar şi cu încăpăţînare
Preţ de zece zile, cît a durat turneul comun WTA şi ATP de la Madrid, lumea a devenit albastră. Uneori şi situaţia. Anunţată drept inovaţia care va schimba percepţia vizuală asupra tenisului pe zgură, suprafaţa pe care s-a jucat în capitala Spaniei s-a transformat într-un experiment cu multe semne de întrebare.
1. Culoarea
Pentru privitor, fie el la televizor sau la faţa locului, e o senzaţie interesantă, de nou, de inedit, chiar dacă alăturarea bannerelor de pe margine în aceeaşi culoare anulează delimitarea terenului. Albastrul zgurii are ceva proaspăt, ce duce mai curînd cu gîndul la piscine, la apă răcoroasă decît la un praf aşternut pe o bază solidă. Mingea se vede mai clar, urma e mult mai uşor de identificat.
Ce spun jucătorii
"Nu culoarea e problema. E OK, arată bine. Am avut ocazia să văd şi transmisia tv şi a fost foarte în regulă" - Maria Şarapova
"Nu este alunecoasă pentru că e albastră, ci, probabil, din cauza compoziţiei" - Novak Djokovici
Ce spune Ion Ţiriac
"Am primit măsurătorile şi ni s-a verificat estimarea că vizibilitatea la televizor a crescut cu cîteva procente. Albastrul e ceva ce eu am încercat prima dată acum 25 de ani, pe hard, şi apoi toţi s-au luat după mine".
Concluzie
Nuanţa terenului nu reprezintă o problemă. Deşi jucătorii sînt obişnuiţi cu tradiţionalul roşu, s-ar putea adapta la noua culoare.
2. Compoziţia
Pentru a se ajunge la suprafaţa pe care s-a jucat anul acesta la Madrid, zgura adusă din Lleida şi Mallorca este tratată în mai multe etape. Întîi este albită, extrăgîndu-i-se oxidul de fier, cel care şi furnizează nuanţa de roşu-cărămiziu. Apoi, specialiştii în culoare şi ceramiştii folosesc un produs chimic pentru a-i oferi nuanţa finală de azuriu.
Ce spun jucătorii
"Nu există similitudini cu zgura roşie, este total diferită, mult mai alunecoasă. Nu ştiu dacă să judec calitatea zgurii sau e vorba de material, dar cea albastră şi cea roşie sînt două lucruri total diferite. Cînd aluneci pe zgura roşie, ai sentimenul că te poţi opri, recupera şi porni în cealaltă direcţie. Dar aici, orice ai face...e imposibil. Ori trebuia să vin cu pantofi de fotbal ori să-l rog pe Chuck Norris să-mi arate cum să joc pe asemenea teren" - Novak Djokovici
"Nu am putut să frînez şi m-am izbit de unul dintre pereţii din spate. Am fost la un pas să mă lovesc rău. Zgura aceasta te trimite doi metri mai departe decît cealaltă, cea normală" - Juan Martin Del Potro
"Deplasarea e foarte importantă pentru mine, iar aici nu mă pot mişca. Controlul vine de la picioare, dar nu îl pot obţine" - Rafael Nadal
"Dacă e alunecoasă? Da, este. Trebuie să ai grijă mai mare la echilibru decît pe cealaltă zgură" - Maria Şarapova
"Simţi că aluneci mult, însă eu ştiu să patinez, aşa că nu e o problemă" - Serena Williams
"E mai greu să te deplasezi pentru că suprafaţa alunecă, este rău făcută, n-are legătură cu culoarea" - Fernando Verdasco
"Dacă ajungi un jucător bun de zgură, trebuie să poţi să joci oriunde şi eu asta am făcut. Şi la Roma, şi la Madrid, Monaco, Paris, Hamburg, la Cupa Davis. Cred că am arătat că pot evolua oriunde pe zgură şi asta fac cei buni" - Roger Federer
Ce spune Ion Ţiriac
"Suprafaţa a fost contestată de cîţiva jucători. E alunecoasă, într-adevăr, dar nu mi se pare obscen de alunecoasă. Nu e ceva ieşit din comun".
Concluzie
Diferenţa în compoziţie e invocată de toată lumea, majoritatea în sens negativ. Sînt afectaţi în special jucătorii care se apără mai mult, precum Nadal, Djokovici, Monfils, obişnuiţi să alunece în lovitură, să recupereze rapid şi să facă drumul înapoi, să se retragă, să intre în teren, totul bazat pe succesiunea alunecare-frînare-oprire-revenire. Jucătorii cu serviciu puternic, cu lovituri mai plate şi mai directe sînt avantajaţi.
3. Felul în care sînt făcute terenurile
Stratul de zgură aplicat este subţire, atît de subţire încît o lovitură nervoasă a lui Dolgopolov, spre exemplu, cu vîrful rachetei a dezvăluit partea albă de dedesubt. De asemenea, baza pe care e aşezat este extrem de dură.
Ce spun jucătorii
"Diferenţa provine din cantitatea de zgură care este pe teren. Săritura mingii e altfel" - Maria Şarapova
"Nu ştiu ce trebuie să facă pentru ca lucrurile să meargă, încearcă să obţină terenul perfect de zgură. Nu cred că au reuşit deocamdată" - Roger Federer
Ce spune Ion Ţiriac
"Am avut la dispoziţie doar 3-4 săptămîni pentru a face aceste terenuri. Nu e suficient. Apoi trebuie să le scoatem şi aşa e în fiecare an. Săritura mingii nu e perfectă, dar mereu a fost aşa aici. Vă amintesc că în finala din 2010, la minge de meci, domnul Federer a ratat, a dat pe lîngă, din cauza unei denivelări, şi a cîştigat domnul Nadal"
Concluzie
Întotdeauna la Madrid situaţia a fost un pic diferită de celelalte turnee pe zgură, în primul rînd din cauza altitudinii la care e situat oraşul. Terenurile sînt mai rapide, mingea circulă cu viteză mai mare. Faptul că stratul de zgură e subţire limitează controlul şi îngreunează sprijinul pe picioare.
4. Poziţionarea în calendar
În 2009 şi 2010, primele ediţii cu zgură ale turneului de la Madrid, acesta era aşezat cu doar două săptămîni înainte de Roland Garros. De anul trecut a fost mutat cu o săptămînă mai devreme, tocmai pentru a nu fi atît de aproape de singurul concurs de Mare Şlem pe zgură. Acum însă, cu schimbarea suprafeţei şi textura ei diferită, sînt jucători care susţin că participarea la Madrid nu este de ajutor în pregătire pentru RG.
Ce spun jucătorii
"E ca şi cum turneul de la Cincinnati s-ar juca pe iarbă şi apoi ar veni US Open-ul. Dacă lucrurile continuă aşa, Madridul va fi un turneu mai puţin în calendarul meu" - Rafael Nadal
"Pentru mine zgura albastră nu există. E un experiment eşuat. Am încercat, nu merge. Eu vreau să mă pregătesc pentru Roland Garros, nu să risc o accidentare" - Novak Djokovici
Ce spune Ion Ţiriac
"Nu se poate face un turneu pentru un jucător sau pentru doi. Jucătorii vin şi apoi se retrag, competiţiile rămîn. Mi-ar părea rău ca Nadal şi Djokovici să nu mai participe la anul, dar sper să fie nişte profesionişti".
Concluzie
Apariţia suprafeţei albastre, cu caracteristicile ei diferite, poate izola turneul într-un sezon de zgură. Şi aşa numărul concursurilor pe praful roşu a scăzut mult faţă de ultimii ani, iar pentru cei care se simt bine pe asemenea covor nu pică deloc bine încă un turneu pe care să-l evite.
Concluzie finală.
Zgura albastră a adunat multe plîngeri, unele radicale. Numeroase strîmbături, contestaţii şi critici chiar şi din partea jucătorilor care au cîştigat mai multe meciuri. Nimeni nu s-a declarat necondiţionat în favoarea ei.
ATP şi WTA au acordat turneului un an de probă, 2012, după care se va lua decizia dacă rămîne sau dacă se revine la zgura roşie. Se pare că o hotărîre se va lua după Wimbledon, cînd va avea loc o întîlnire între reprezentanţii jucătorilor şi oficialii organismelor reprezentative. "Trebuie găsit un echilibru între calitatea suprafeţei şi ceea ce vor jucătorii, să ne aşezăm şi să stăm de vorbă ca să vedem cum putem îmbunătăţi lucrurile", a spus Brad Drewitt, preşedintele ATP. În conferinţele de presă de la Madrid, Ion Ţiriac nu a dat nici un pas înapoi, invocînd mereu argumentul numeroaselor inovaţii aduse de el în tenis, toate de succes. Deocamdată, zgura albastră nu e o reuşită, ci un soi de capriciu care a generat imense discuţii, fără a obţine acordul deplin al nimănui.
"Tenisul înseamnă tradiţie, dar şi inovaţie, Ion Ţiriac este dintre cei care aduc lucruri noi, e capabil să-ţi prezinte 90 de idei inedite, dar probabil doar una dintre ele e interesantă şi funcţionează"
Brad Drewitt, preşedinte ATP
