Articol de Justin Gafiuc, Sergiu Alexandru, Andrei Furnigă (video) - Publicat miercuri, 05 februarie 2025 15:39 / Actualizat miercuri, 05 februarie 2025 19:05
În ziua în care împlinește 60 de ani, Gică Hagi a susținut conferință extraordinară. „Regele” și-a dezvăluit noul proiect: lansează o carte autobiografică intitulată „Drumul meu”.
Într-o conferință de aproximativ o oră și 30 de minute, Gică Hagi a vorbit despre cariera sa de fotbalist, despre cea de antrenor și despre cel mai important proiect al său, Academia Gică Hagi.
„Regele” a vorbit despre cele mai importante momente petrecute pe terenul de fotbal și despre ce planuri are, anunțând că va publica în curând o carte autobiografică, ce se va numi „Drumul meu”.
„M-am pregătit să fiu antrenor, am citit cărți, mi-am făcut conceptul tehnic și o idee despre cum vreau să joc, să fiu antrenor. Am început să scriu. Și așa a ieșit cartea. Totul s-a transformat într-o carte, în cum văd eu fotbalul. Traseul meu a început la 10 ani, am 50 de ani în fotbal.
Am fost fotbalist, antrenor, manager de Academie. Totul e construit în timp. În carte veți vedea tot ce s-a întâmplat... OK, nu e așa ieftină. Dar are 200 de pagini. Le mulțumesc celor care au făcut-o. Au muncit foarte mult”, a declarat Gică Hagi.
VIDEO. Urmărește conferința lui Gică Hagi
Gică Hagi: „A fost foarte greu să refuz naționala, dar nu sunt compatibil”
- „Mai bine că nu am venit. Uitați ce face nea Mircea. Nu cred că făceam mai bine ca el.”
- „A fost foarte greu să refuz naționala. Îmi doream să mă duc, voiam. Și încă îmi doresc asta. Dar ce fac cu acționariatul? Era o problemă pe care o aveam. Nu le puteam face pe ambele. În viață îmi place să fac doar una. Mulțumesc conducerii Federației, dar am văzut că nu e bine și că e foarte greu. Naționala are nevoie de liniște și unitate. Dacă ajungeam acolo ca acționar la Farul, nu cred că lucrurile erau așa. Dacă nu se rezolvă problema, nu pot exista șanse să ajung acolo. Nu e compatibil. Mai ales că e la noi, că suntem latini.”
Gică Hagi: „În carte veți vedea tot ce s-a întâmplat în cariera mea, de la 10 ani până acum”
- „V-ați întrebat de ce fotbalul e cel mai greu? De ce e sportul rege? E foarte greu pentru că de sus, de la cap, până jos, la picior, trebuie să fii coordonat. Pictezi și scrii cu picioarele. Nu ai voie cu mâna. Nu e ușor. Trebuie să fii foarte antrenat. De aceea e foarte greu și foarte iubit. Trebuie să compui cu piciorul, să faci diferența cu piciorul.”
- „Juniorii români trebuie să joace mai mult în străinătate. Să capete experiență. Lucescu și Iordănescu au făcut ce au putut ca să facem pregătire afară. Așa am căpătat experiență și am văzut că putem să ne batem cu ei. La juniori e cel mai important să avem experiență importantă. Și nu avem.”
- „Simt că am dat totul pentru România. M-am simțit respectat și iubit, chiar dacă mai există și... E bine că există. Dar eu m-am simțit iubit și respectat. Dacă nu, nu făceam academie în România. Mă simt extraordinar, sunt acasă. Că am fost la Cluj, că am fost la București... S-a văzut.”
- „Nu pot să povestesc ce e în carte. Luați-o și vedeți! O să facem o lansare și veți afla mai multe.”
- „Ce aș vrea să învețe copiii de la mine? Ambiția face diferența. Contează să fii cel mai ambițios, nu să fii cel mai talentat. Trebuie să ai foame. Dacă ai ambiție, vei performa!”
- „Ce i-aș spune copilului Hagi? Să dea la poartă. Asta m-a făcut mare. Dar e vorba de mult antrenament, de multă repetiție.”
- „Simona Halep e o mare sportivă. Mă bucur că e din Constanța. Vine și momentul ăsta. E greu să spui că nu mai joci, că nu mai poți. Trebuie să o întrebați pe ea ce vrea să facă. Ar fi ideal să facă academii de tenis că noi mereu am fost buni.”
- „Eu nu am nicio secundă la naționala de tineret. Am jucat la olimpici și la cea mare. Mi-a făcut una nea Mircea... Dar m-a călit. La olimpici eram rezervă, la echipa mare eram titular. Dar așa a făcut nea Mircea, îmi dădea una caldă, una rece. Ca să vadă cum mă comport.”
- „Mircea Lucescu a avut un curaj enorm când m-a promovat. Cu cât e jucătorul mai tânăr, cu atât antrenorul trebuie să aibă mai multă viziune. Există risc, dar trebuie să fie calculat. El a știut să facă asta cu mine.”
- „Peste 10 ani nu știu ce va fi... Nu știu. Mai am și familie. Marilena e mai discretă. E în spate, e patroana. Ea ține tot. Ea e șefa, ea împarte tot. Eu la muncă, ea are totul pe mână. Îi mulțumesc că mă suportă. Și că mă iubește. Are grijă de familie, de fată și de băiat. Ea i-a crescut și ei sunt acolo unde sunt datorită ei. Sunt fericit că Ianis și Kira ne văd ca un exemplu.”
- „Dacă cineva mă vrea, știe unde sunt. Dacă nu, nu e nicio problemă. Muncesc în continuare.
- „Traseul meu a început la 10 ani, am 50 de ani în fotbal. Am fost fotbalist, antrenor, manager de Academie. Totul e construit în timp. În carte veți vedea tot ce s-a întâmplat... OK, nu e așa ieftină. Dar are 200 de pagini. Le mulțumesc celor care au făcut-o. Au muncit foarte mult.”
- „Când am spus că merităm statui eram conștient că suntem la un nivel foarte ridicat, că ne batem cu cei mai buni și îi dominam. Dar nu e importantă acum. Mai trăiesc. Nu contează acum statuia.”
- „Știam că nu se dă o importanță foarte mare academiilor și de aceea credeam că fotbalul românesc va avea o perioadă foarte grea”
Gică Hagi: „În America 1994 eram frumos rău”
- „Sunt și multe regrete. O dată performezi, o dată nu. Am luat roșu în finala Cupei UEFA... Sunt momente în care am greșit, am făcut și greșeli. Dar toți greșim. Dar important e ce reușite e ai, nu ce ai greșit. Eu nu vreau să lucrez cu oameni care spun că nu se poate sau e greu.”
- „Rămân cu Cupa UEFA și Supercupa Europei în care am bătut-o pe Real Madrid.”
- „Din cele peste 300 de goluri marcate, 70% sunt din afara careului. Ne speriem dacă le vedem pe toate. Eu marcam foarte mult pentru că mi s-a zis de mic să trag la poartă când mă întorc. Uitați-vă la golul meciul cu AS Monaco, cum s-a dus mingea, ce viteză a avut!”
- „Real Madrid și Barcelona m-au dezvoltat, m-am făcut un fotbalist complet. Până atunci era multă anarhie. Acolo am învățat să joc într-o echipă, care e rolul tău. Iar la Galatasaray am dat tot ce am avut mai bun.”
- „E greu să aleg doar un moment dintr-o carieră de 18 ani. În România am cucerit o Supercupă, am jucat la o echipă foarte mare, am jucat finala Champions League. Am concurat cu cei mai buni din lume. Dacă e vorba de echipa națională, aleg America 1994. Eram frumos rău, slăbisem. Aveam 72 de kilograme. Aveam o ambiție enormă să demonstrez. Am muncit foarte mult, 7-8 luni, ca să fiu cel mai bun acolo. M-am tuns scurt, ca un soldat. Am avut și o echipă foarte bună. La Mondial am excelat. Eram decisiv la fiecare meci.”
Cele mai importante declarații ale lui Gică Hagi la începutul conferinței de presă
La finalul monologului de aproximativ 30 de minute, Gică Hagi a fost aplaudat de toți din sală. Apoi a răspuns întrebărilor primite din public.
- „La câtă lume e aici, înseamnă că Hagi a făcut ceva. Înseamnă că am lăsat ceva.”
- „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că la 60 de ani totul e bine! Familia e bine, echipa a câștigat ultimul meci, academia arată foarte bine. Mă simt unul dintre oamenii norocoși. Dar dacă vrei să fii fericit și norocos, dedică-te! Fiecare are harul lui. Dedică-te unui lucru! Ăsta e sfatul meu la 60 de ani.”
- „Sunt mândru și împlinit. Am fost cel mai bun, m-am bătut cu cei mai buni. Mi-au plăcut cele mai mari provocări. Am vrut să joc cu cei mai buni, să mă bat cu ei. Așa am progresat.”
- „Fac totul din plăcere. Când nu mai am plăcere și entuziasm, voi zice stop!”
- „La 60 de ani simt că sunt împlinit pentru că am făcut academia, pentru că îmi poartă numele. Mai am două terenuri de făcut acolo. Mi-am făcut și muzeul, vă aștept acolo.”
- „În contract mi-am pus că în fiecare an trebuie să promovez 4 jucători de la Academie.”
- „Nu o să fac un monolog prea lung. Cel mai bine ar fi să primesc întrebări de la voi.”
- „Am început un drum la 10 ani, am muncit zi de zi, timp de 50 de ani”
- „Eu m-am lăsat de fotbal nu pentru că nu mai aveam randament sau că nu mai jucam bine, dar nu mai puteam să mă antrenez. Nu mai puteam face cantonamente, antrenamente. Meciurile erau momente în care trebuia să joc pentru suporteri și să câștig. Asta mi-a plăcut cel mai mult, de mic, să câștig.”
- „Hagi a ajuns așa mare pentru că nu a lipsit nicio zi de la antrenamente. Mereu eram dat ca exemplu. «De ce el vine mereu și voi lipsiți?». Am fost perseverent și ambițios. Am vrut să fiu cel mai bun. Nimeni nu se naște cel mai bun.”
- „Nu știu câți puteau atunci să joace până la 36 de ani și jumătate, la cel mai înalt nivel.”
- „Știam, cu trei ani înainte să mă retrag, ce vreau să fac. Știam că vreau să rămân în fotbal.”
- „Gândul meu a fost să fac o academie. Fotbalul îmi dăduse totul. Mă făcuse un nume mare în Europa, dintr-un copil de la Săcele.”
- „M-am pregătit să fiu antrenor, am citit cărți, mi-am făcut conceptul tehnic și o idee despre cum vreau să joc, ca antrenor. Am început să scriu. Și așa a ieșit să cartea.”
- „Am decis să fac și o academie pentru copii. Am ales Constanța pentru că Farul și acest oraș mi-au dat posibilitatea să ies în fotbalul mare. Am vrut o academie în care copiii să nu fie complexați. Am vrut să fac calitate, nu cantitate. Antrenorul trebuie să aibă mereu jucători buni. El trebuie să fie pregătit, dar trebuie să aibă jucători buni. Totul s-a transformat într-o carte, în cum văd eu fotbalul.”
- „Toată viața trebuie să fii deschis și să înveți. Chiar și la meciul cu Petrolul am învățat ceva, să ascult antrenorii din spatele meu, pentru că ei au zis să schimbăm sistemul și poziția jucătorilor.”
- „Fotbalul mi-a dat tot și de când m-am lăsat am încercat să-i sprijin pe cei care sunt talentați și vor să muncească.”
UPDATE 16:20 » Gică Hagi lansează o carte biografică
Cu ocazia împlinirii a 60 de ani, Gică Hagi își prezintă cartea autobiografică, intitulată „Drumul meu”.
UPDATE 16:00 » Imagini de colecție cu Gică Hagi
În așteptarea conferinței, pe ecranul din spatele scenei rulează imagini din cariera lui Gică Hagi.
Performanțele lui Gică Hagi ca jucător
- Campion al României cu Steaua (1987, 1988, 1989)
- Cupa României cu Steaua (1987, 1989)
- Golgheterul Diviziei A în 1985 şi 1986
- Supercupa Europei cu Steaua (1987) şi cu Galatasaray (2001)
- Campion al Turciei cu Galatasaray (1997, 1998, 1999, 2000)
- Cupa Turciei cu Galatasaray (1999, 2000, 2005- ca antrenor)
- Supercupa Turciei cu Galatasaray (1997)
- Supercupa Spaniei (1990 cu Real Madrid şi 1994 cu Barcelona)
- Cupa UEFA cu Galatasaray (2000)
- A participat cu echipa naţională la trei campionate mondiale (1990, 1994, 1998) şi la 3 campionate europene (1984, 1996, 2000)
În interviul-eveniment acordat Gazetei Sporturilor, Gică Hagi a vorbit despre trofeele câștigate de-a lungul carierei.
- Care trofeu vă e cel mai aproape de suflet?
- Toate sunt importante. Dar m-aș raporta la două: Supercupa Europei cu Steaua și Cupa UEFA cu Galatasaray. Am câștigat cu echipe provenite din zone cărora nu prea le era destinat să învingă. Ei bine, uite că se poate! Dar acum e tot mai greu, fiindcă diferențele de bugete față de ceilalți sunt prea mari.
- Cu cine ați rămas în relații mai apropiate dintre foștii colegi de la Real, Barca, Galata?
- Cu toți! De la Madrid – cu Butragueno, de la Barcelona – Pep, Txiki Begiristain, Hristo, Amor. Mă aud din când în când cu băieții de la Galata. Iar când mă uit azi la naționala Ungariei, îl văd pe bancă pe Marco Rossi, fostul meu coleg de la Brescia. Sunt mândru de toți, cred că și ei de mine!
N-o să accept niciodată să fac primul 11 al celor alături de care am evoluat. Nu pot! Sunt atât de mulți și atât de buni! Ar trebui să pun cinci pe post. N-am cum să rămân doar cu unul. Cine sunt eu să spun că ăla e primul sau nu? Important e că atunci când ne întâlnim, toată lumea mă respectă.
-Gică Hagi
Citește AICI un amplu interviu acordat de Gică Hagi Gazetei Sporturilor
- PARTEA 1: „Regele” HAGI la 60 de ani » Dezvăluiri despre un transfer nesperat: „Cea mai bună întrebare! Părinții mei au stat o lună acolo” + „Singurul motiv pentru care am fost sub Maldini”;
- PARTEA 2: Gică Hagi la 60 de ani: „Ianis a supraviețuit unei situații greu de înțeles la Rangers” + Răspuns pentru Iordănescu: „Nu-mi place să aud asta!”
- PARTEA 3: Gică Hagi la 60 de ani: „Gata! Nu mai pot!” + „Trebuia să fiu deja pe banca naționalei”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
