„Îi sunt dator cu toată existența mea” » Mărturii emoționante despre Mircea Lucescu: „Cariera noastră n-ar fi existat fără el”

• Mircea Lucescu a făcut primii pași în fotbal la Dinamo București, echipă de care se leagă cea mai mare parte a carierei sale. A mai evoluat la Știința București și Corvinul Hunedoara.
• Ca jucător, a câștigat 6 titluri de campion și o Cupă a României, toate cu Dinamo.
• De-a lungul carierei de antrenor, le-a pregătit pe Corvinul, echipa națională a României, Dinamo, Pisa, Brescia, Reggiana, Rapid, Inter, Galatasaray, Beșiktaș, Șahtior, Zenit, naționala Turciei și Dinamo Kiev.
• A câștigat 36 de trofee în cariera de tehnician: de 9 ori campionatul Ucrainei, de 8 ori Cupa Ucrainei, de 7 ori Supercupa Ucrainei, de 3 ori Cupa României, de 2 ori campionatul României, de 2 ori campionatul Turciei, precum și Cupa UEFA, Supercupa Europei, Supercupa Rusiei și Cupa Anglo-Italiană.

O parte dintre foștii colegi și jucători vorbesc la superlativ despre cel care a fost Il Luce.

Dumitru Moraru, despre Mircea Lucescu: „Foarte meticulos, studia fiecare adversar”

ȚEȚE MORARU: „Interacțiunile mele cu Mircea Lucescu s-au consumat în mare parte la națională. În primul rând, era un om extrem de cult, de citit, lucru care se vedea și în felul în care pregătea partidele. Foarte meticulos, studia fiecare echipă-n parte și stătea cu noi de vorbă pe rând, în așa fel încât să cunoaștem toate slăbiciunile adversarilor. Cea mai dureroasă amintire, prima oară când l-am văzut extrem de dezamăgit, a fost înfrângerea cu Irlanda de Nord de la București, 0-1, când am pierdut calificarea la turneul final. Iar cea mai frumoasă amintire, de departe, e victoria cu Italia, 1-0, gol Boloni, la București”.

Cornel Dinu: „Îmi scot pălăria în fața lui Lucescu”

CORNEL DINU: „Mircea Lucescu e un om care a pornit din condiții modeste, foarte grele și a învățat singur. A muncit enorm și a reușit să ajungă un mare antrenor și om de cultură. Îmi amintesc cu plăcere un episod cu Mircea de prin anii ‘60. Am plecat de la cantina IEFS spre cantonamentul de la «23 August». Eu eram la naționala de juniori și am mers cu Lucescu în același troleibuz. Nu pot să uit că tot drumul Mircea discuta despre conținutul cursului IEFS, dovedind că e un om care a învățat cu adevărat meseria. La Dinamo era o reală plăcere să îl ai partener de dialog. Îmi scot pălăria în fața lui”.

Cariera antrenorului Mircea Lucescu. Infografie GSP.RO

Romulus Gabor: „Cariera noastră n-ar fi existat fără el”

ROMULUS GABOR: “Sunt mândru de șansa pe care am avut-o. Cariera noastră nu ar fi existat fără Mircea Lucescu. Ne-a învățat cum să fim fotbaliști, dar și oameni. Am multe amintiri alături de Il Luce. Țin minte meciul de promovare de la Bistrița sau bucuria incredibilă după ce am scos-o pe Dinamo din Cupa României. Când am terminat pe 3 și am jucat în Cupa UEFA. Ce mai, un domn, ne punea la punct. Știam ce fac adversarii și-n timpul liber, nu doar pe teren”.

Dorin Mateuț: „Dator cu toată existența mea”

DORIN MATEUȚ: „Am avut ocazia să lucrez cu un om extraordinar, fără de care mulți dintre noi ne-am fi pierdut. Nu cred că mai are rost să vorbesc de perioada Corvinul, de echipa națională sau Dinamo. Lucescu ne-a ajutat toată viața, nu e ușor să lucrezi cu atât de mulți jucători și să poți să scoți din fiecare ceva. Pe mine m-a luat la Brescia pe vremea când evoluam la Zaragoza. Am venit cu dragă inimă, pentru că am simțit că îi sunt dator cu toată existența mea. E greu să lucrezi cu străinii, cu un lot de 24 de jucători, însă Mircea era un om inteligent. Învăța repede limba, analiza imediat personalitatea fiecăruia”.

Marius Măldărășanu: „Se mula după personalitatea fiecăruia”

MARIUS MĂLDĂRĂȘANU: “A fost omul care m-a adus de la Petrolul la Rapid. Apoi din Giulești la Beșiktaș. E antrenorul care mi-a colorat cariera. În sezonul în care am câștigat titlul la Rapid am jucat 33 de meciuri din 34. Avea foarte multă încredere în mine. Lucescu era totul la un club, nu doar antrenor. În primul rând, era un foarte bun psiholog. Se mula după personalitatea fiecăruia. De exemplu: știindu-l pe Lupu mai libertin, îi conferea această libertate și-n joc, dar și-n afara terenului. Nu încerca să schimbe jucătorii cu un caracter puternic, se comporta altfel cu fiecare”

Flavius Stoican: „Cum e iarba? Înaltă, tunsă?”

FLAVIUS STOICAN: „O amintire șocantă, în sensul bun evident, o am de la primul meu contact cu Ucraina. O lecție predată de Mircea Lucescu în vestiar. O lecție pe care o voi aplica mereu la echipele pe care le conduc. Înainte de partidă, e bine cunoscuta plimbare a jucătorilor pe teren. Când am ajuns în vestiar ne-a zis: «Deci? Cum stă treaba acolo?». «Adică?». «Bate vântul? Cum e iarba? Înaltă, tunsă? Jucăm pe jos sau cu centrări? Cum schimbăm tactica din mers dacă începe să plouă?». Nea Mircea a fost întotdeauna atent la detalii!”.