Articol de Adrian Duţă - Publicat miercuri, 02 aprilie 2025 12:37 / Actualizat miercuri, 02 aprilie 2025 13:17
Mihai Stoica, președintele de Administrație de la FCSB, a vorbit despre blaturile din anii '90 din Liga 1. MM activa atunci la Oțelul, unde a fost președinte.
Mihai Stoica a ajuns în conducerea Oțelului în 1992. A fost conducător la echipa din Galați într-un deceniu în care fotbalul românesc era controlat de „Cooperativă”, iar fiecare sezon era dominat de blaturi. Cum se aranjau meciurile? Echipele ajungea la înțelegeri care funcționau pe principiul „eu câștig acasă la mine, tu câștigi la tine”.
Doi dintre liderii „Cooperativei” au fost Jean Pădureanu, președinte la Gloria Bistrița, și Gheorghe Ștefan „Pinalti”, conducătorul de la Ceahlăul Piatra Neamț.
Fără să ofere vreun nume, MM Stoica a declarat că o echipă a aranjat 28 de meciuri din 34 într-o ediție de campionat din acei ani. La rândul lui, oficialul de la FCSB a recunoscut că a aranjat „maxim 5-6 meciuri”.
Mihai Stoica, dezvăluiri halucinante despre blaturile din Liga 1
„A fost rău, cumplit. În primul rând, conducerea noastră era bicefală, toate hotărârile le luam împreună cu Marius Stan. Am realizat că retrogradăm, dacă nu intrăm în nişte jocuri. N-am făcut ce făceau alţii, au fost unii care făceau... A fost o echipă care a făcut 28 recunoscute într-un an, 28 din 34!
Noi am făcut reciprocităţi, două sau trei, doi ani de zile, atât. Ne-am lecuit la un meci cu... nu mai contează cu cine, că nu vreau să-i implic pe alţii să zică «A venit ăsta şi e sifon la bătrâneţe». S-a prins lumea, noi câştigam meciul acasă, dar lumea s-a prins şi a început să huiduie şi am zis amândoi «Ştii ceva? Picăm, picăm, asta este».
În primul an... Doar doi ani mai făcut atât, jur că n-am făcut mai multe şi nu ştiu dacă în total am făcut mai mult de cinci sau şase. Nu cred că am făcut mai multe. Cred că cinci, «te bat eu, mă baţi tu». Am jucat cu Jiul acasă. Liţă Dumitru, antrenor la Jiul, ne-a bătut cu 1-0 şi am zis că picăm 100%.
În a doua etapă ne-am dus la Piatra Neamţ şi am bătut cu 2-0, n-am absolut nicio idee cum am putut câştiga. După care l-am prins, prin etapa a şaptea, pe Liţă Dumitru, în 1996, la Rapid. Plecase de la Jiul la Rapid şi am bătut 4-3 în Giuleşti.
Am jucat cu Jiul acasă. Liţă Dumitru, antrenor la Jiul, ne-a bătut cu 1-0 şi am zis că picăm anul ăsta 100%. În a doua etapă ne-am dus la Piatra Neamţ şi am bătut cu 2-0, n-am absolut nicio idee cum am putut câştiga. După care l-am prins, prin etapa a şaptea, pe Liţă Dumitru, în 1996, la Rapid. Plecase de la Jiul la Rapid şi am bătut 4-3 în Giuleşti.
A fost chestia asta cu Cooperativa, ne-a venit în faţă, am renunţat şi atunci s-a consacrat cuplul despre care zicea toată lumea, Marius Stan - Mihai Stoica. Ne-am separat şi Marius a câştigat cu Galaţiul campionatul, a ajuns primar la Galaţi, eu am făcut ce am făcut la Steaua, Urziceni, FCSB”, a spus Mihai Stoica, citat de orangesport.ro.
Mihai Stoica: „Cu toată echipa se aranja blatul”
„S-a întâmplat de două ori să nu respectăm blatul. Atunci am înţeles semnificaţia expresiei să intri în pământ de ruşine. Erau oameni pe care-i cunoşteam şi ştiau că suntem oameni de cuvânt. Se uitau aşa: «Bravo, mă!». Jucătorii în teren ştiau ce au de făcut, dar au făcut până la un anumit punct, nu şi-au dat-o singuri în poartă. Ăia ratau ocazie după ocazie şi a ieşit prost.
Cu toată echipa se discuta (n.r. - blatul). Tu acasă, eu acasă, toată lumea era mulţumită şi nu aveai ce să faci sau cel puţin aşa credeam noi, că nu ai ce să faci. Poate dacă nu am fi făcut, am fi reuşit să jucăm în cupele europene dinainte. Erau nişte vremuri foarte complicate şi mai era o chestie de genul ăsta”, a mai declarat Mihai Stoica.
Mihai Stoica: „Venea un arbitru şi spunea «MM, azi nu ai nicio şansă, nu e ziua ta»”
„Venea un arbitru şi spunea «MM, azi nu ai nicio şansă, nu e ziua ta». «Bă, ziua mea e pe 12 aprilie». Da, era greu, şi gândeşte-te că te duceai să joci undeva unde nu se filma şi erau unii arbitrii care te făceau praf, nu treceai centrul terenului şi nu aveai cum să nu faci după aia.
Ameninţat n-am fost. Certuri, da, dar ameninţări, nu. Unii ofereau şi bănuiesc că dădeau bani foarte mulţi, nu puteai să ţii pasul cu ei, trebuia să inventezi tot timpul câte ceva, să contrabalansezi. Erau şi arbitrii care nu erau interesaţi”, a mai povestit Mihai Stoica.