EXCLUSIV S-a lăsat de fotbal după ce a jucat peste 300 de meciuri în Liga 1 și se face IT-ist » Cum arată viața după retragere și cine a fost cel mai de temut adversar: „Mi-era mai frică de el decât de moarte!”

A jucat 304 meciuri în Liga 1, iar după retragere a anunțat că vrea să își deschidă propria afacere cu mănuși de portar. I-a ieșit, dar rămâne modest și spune că este încă la început de drum în ale antreprenoriatului.

FCSB

Gigi Becali vrea la FCSB un jucător din Superliga: „E fundaș central. Îl iau în curând”

Și fotbalul parcă se vede altfel acum, după ce a scăpat de presiunea dintre buturi. O spune chiar el: „Îmi place mai mult fotbalul acum!”. A cochetat și cu televiziunea, fiind analist la Prima Sport pentru o perioadă și nu a avut emoții deloc. Dimpotrivă, s-a simțit mai confortabil în studio decât la flash-interviu.

Răzvan Pleșca, fost portar și actual IT-ist: „Nu mă atrage partea de antrenorat”

Contactat de către GSP.ro, Răzvan Pleșca a acordat un interviu amplu despre cum arată viața după retragere, dar a vorbit și despre subiecte actuale din fotbalul românesc cum ar fi situația lui Darius Olaru, fotbalist pe care îl cunoaște de pe vremea când l-a luat sub aripa lui la Gaz Metan Mediaș.

- Răzvan, ce mai faci, cu ce îți ocupi timpul în perioada asta?
- Am o afacere online cu mănuși de portar, o afacere pe care o am de 2 ani. Și acum, de câteva luni, am început cursurile la Școala Informală de IT.

- Deci doar mănușile te mai leagă cumva de fotbal?
- Mă cam leagă, pentru că sunt în legătură cu mulți portari din România. Da, OK, funcție la un club sau ceva... Nu mai sunt legat de fotbal din punctul ăsta de vedere, doar suporter.

- Și nici partea asta de antrenorat nu te-a atras?
- Asta e problema. De când m-am retras din fotbal am primit foarte multe oferte să merg antrenor de portari. Poate cumva și moral ar fi fost corect din partea mea să mă fac antrenor de portari, pentru ca la fel cum m-au ajutat alții pe mine, și eu, la rândul meu, să-i ajut pe alți copii, dar nu mă atrage partea asta de antrenorat, plus că nu mai vreau să merg în deplasări. E și destul de prost plătit la copii și juniori să fii antrenor de portari și atunci... Dar nu, am zis de când m-am lăsat de fotbal că dacă o să lucrez în fotbal, vreau o slujbă la birou, să nu mai fiu pe teren.

- Deci te-a atras cumva mai tare să fii la costum decât să fii tot în iarbă.
- Exact, exact.

+19 FOTO

- După ce te-ai retras, spuneai că vrei să pornești afacerea asta cu mănuși, să ai propriul brand, și ți-a ieșit.

- Da, încă sunt la început că am afacerea asta de abia de doi ani, deci nu pot să spun că merg extraordinar. Deocamdată e o afacere mică, dar e în creștere. Învăț și eu lucruri noi, pentru că nu pot să spun că sunt un om de afaceri grozav. Nici n-ai cum să fii dacă nu ai experiență.

- Deci la 42 de ani ești un tânăr antreprenor.
- Tânăr student. Acum am început și cursurile.

Pasionat de fotbal și de calculatoare

- Și în zona asta de IT cum te-ai gândit să mergi?
- Păi, fotbalul și calculatoarele au fost pasiunea mea când eram copil. Acum nu mai pot să joc fotbal, așa că o să continui de pe partea asta cu calculatoarele. Eu am și făcut liceu cu profil de informatică, am și dat BAC, atestat de analist programator, după care era destul de complicat la vremea respectivă. Trebuia să dai la Cibernetică, era o facultate grea și deja aveam o vârstă, începusem să joc, deci m-am concentrat asupra fotbalului, pentru că așa-i normal. E OK că am jucat fotbal când am fost tânăr și acum continui pe partea asta cu studiile. Nu puteam să fac IT până acum și să mă apuc acum de fotbal.

- Și în ce stadiu ești acum?
- E pe module. Acum o să termin modulul d de începător pentru că de când am terminat eu liceul și până acum au apărut multe lucruri noi și am nevoie de timp să recuperez, dar noțiunile de bază văd că mi le amintesc. Adică am luat 10 la ultimul examen, sunt pe drumul cel bun.

- Și după ce termini acest curs, te gândești să profesezi în domeniu sau să-ți deschizi o firmă în domeniu? Ce planuri ai?
- Având în vedere că afacerea mea e online, cu siguranță o să mă ajute și pe partea asta. Am descoperit că mă atrage foarte mult și sunt bun la partea asta de programare, așa că o să continui să fac alte cursuri care sunt specializate pe partea asta de programare. Și, până la urmă, acum puțin metaforic vorbind, și fotbalul e tot programare. Adică antrenorul scrie un cod și jucătorii îl execută.

- Frumos spus! Te-ai lăsat de fotbal, dar tot găsești tu modalități să te legi de el.
- Da, să știi că acum îmi place mai mult fotbalul decât atunci când eram implicat în fenomen!

- Ai mai mult timp să-l urmărești.
- Da, și de afară, din tribună, dacă ești doar suporter, e mult mai frumos fotbalul decât dacă ești în interior.

„După ce m-am retras, mă trezeam fericit”

- Au trecut aproximativ patru ani de când te-ai lăsat de fotbal. Cum s-a schimbat viața ta în această perioadă?
- Din punct de vedere fizic, nu sunt probleme, pentru că merg la sală. Nu sunt așa conștiincios ca prietenul meu Ionuț Rada, să alerg 6 km în fiecare dimineață, dar mă duc de 3-4 ori pe săptămână la sală, unde fac alergare, cam 30 de minute. Sportul e important, nu doar pentru felul în care arăți, ci e foarte important pentru sănătate. Și eu n-am avut niciodată probleme cu kilogramele în plus, deci din punctul ăsta de vedere n-au fost dificultăți.

- Iar din punct de vedere mental?
- Pentru mulți e greu când se lasă de fotbal. Eu eram pregătit, nu a trebuit să mă retrag din cauza unei accidentări sau prea devreme. M-am retras la aproape 39 de ani, deci nu am niciun regret sau vreo părere de rău.

- Dar ce ți-a fost cel mai dificil totuși după ce te-ar retras? Nu te trezeai dimineața cu gândul că trebuie să mergi la antrenament?
- Nu, eram fericit dimineața când mă trezeam și nu mai trebuia să merg la antrenament. Îmi e greu când mă duc la meciuri și mă uit la jucătorii din teren, la portari și mi-aduc aminte că eram eu protagonist. Îmi lipsește acea adrenalină pe care poate jucătorii de câmp nu o au, dar portarii cu siguranță o au.

Mai mult timp pentru familie

- Și dacă ne referim la partea pozitivă, pe lângă faptul că ai avut timp să-ți deschizi propria afacere, ce ar mai fi? Bănuiesc că ai petrecut mult mai mult timp cu familia.
- Sigur că da, mai ales că sunt mici copiii și am putut să petrec mult mai mult timp cu ei. Plus că am avut mult mai mult timp să vizitez. Și să nu mai ai programul ăsta... Lumea spune că e ușoară viața de fotbalist, că muncești două ore pe zi. Nu e chiar așa, pentru că în fiecare săptămână trebuie să pleci în deplasări. În România foarte puține echipe fac deplasările cu avionul, adică noi le făceam tot timpul cu autocarul. Plecai joi la Constanța, te mai întorceai duminică, era oboseală foarte multă. Așa că... relaxare!

- Deci trebuie să ai și noroc în fotbal?
- Dar și în viață trebuie să ai noroc! Mai ales în fotbal și mai ales dacă ești portar.

- Copiii îți calcă pe urme?
- Nu, nu, nu! Băiatul are 10 ani și face șah și înot,iar fetița are 5 ani și mă gândesc că nu vrea să joace fotbal. În schimb, nepotul meu, băiatul fratelui meu, el da, e foarte bun la fotbal. Duce numele de familie mai departe.

- Dar te gândești să îi îndrumi către sportul de performanță?
- Nu, nu, nu, în niciun caz! E important să facă sport toată lumea, sportul de masă e foarte important. Sincer, nu recomand nimănui să facă sport de performanță.

Motivul retragerii și glumele despre dinozauri

- Tu ai peste 300 de meciuri jucate în Liga 1. În prezent, crezi că e mai greu sau mai ușor ca un fotbalist să ajungă la numărul ăsta?
- Cred că mai ușor în ziua de azi. Dacă ne uităm la ceea ce ce întâmpla acum 30 de ani, Maradona, Platini se lăsau pe la 30-32 de ani. În ziua de azi, cu alimentația și cu metodele de recuperare, e mult mai ușor să joci pe o perioadă cât mai lungă. Cum sunt și Ronaldo, Messi sau Nistor și Chipciu în România. Adică sunt în continuare la un nivel foarte înalt, nu se vede că ar avea probleme fizice.

- Care ar fi secretul pentru o carieră longevivă?
- Trebuie să ai și noroc, să nu suferi accidentări grave. Și... Doar muncă și, sigur, trebuie să fii atent și în zona asta de recuperare și de prevenție a accidentărilor, în măsura în care poți, să nu intervină accidentări musculare. Că intervin lovituri sau fracturi, Doamne ferește!, pe alea nu le poți controla. Pe lângă partea asta fizică, trebuie să știi tot timpul să-ți găsești motivația, pentru că și Chipciu, și Nistor acum sunt și motivați să joace la U Cluj. Dacă erau pe la, nu știu, Mioveni, poate nu mai erau motivați să își continue cariera.

- În momentul în care te-ai retras, la tine a scăzut această doză de motivație sau chiar nu mai puteai fizic?
- Mai puteam fizic, dar motivație, nu, cu siguranță nu mai aveam și la un moment dat, știi cum e, intervine și aspectul ăla social. Pentru că aveam aproape 39 de ani, aveam doi copii acasă, nu puteam să mai fiu coleg cu unii de 19-20 de ani. Nu de față cu mine, dar simțeam că mai fac glume pe la spatele meu cu dinozauri și chestii de genul ăsta.

- Care a fost cea mai urâtă chestie pe care ai auzit-o? Asta cu dinozaurii?
- A, nu, nu, nu. Dar intram în vestiar și se făcea liniște dintr-odată. Eu le ziceam: „Mă, dar e OK, adică poate sunt bătrân, dar puteți să faceți glume de față cu mine, că nu mă supăr. Că știu că despre mine sau bănuiesc că despre mine vorbeați”.

- Dar veneau jucători mai tineri să-ți vorbească cu „dumneavoastră”?
- Da, da, chiar și adversarii! Uite, Louis Munteanu, prin 2019, cred că el avea vreo 17 ani. La o fază de joc, a vrut să bea din sticla pe care o aveam eu lângă poartă, a venit și m-a întrebat: „Pot să iau din apa dumneavoastră?”. Foarte politicos, dar nu te simți foarte bine când îți dai seama că... El cred că e născut în 2002 și eu sunt născut în '82. Ăștia de la Viitorul, cum era atunci, mă enervau foarte tare când jucam împotriva lor, pentru că mergeam să văd foaia de joc, să văd echipa pe care o aliniază ei și acolo apăreau și datele de naștere. Nu e un sentiment plăcut. Vedeai la început '96, '98, mi se păreau incredibil de mici în comparație cu mine și după aia au părut 2000, 2002. Chiar că te simți ca un dinozaur!

La TV, mai confortabil decât pe gazon

- După ce te-ai retras, ai fost și analist TV. Cum a fost pentru tine experiența asta?
- Hai să spun colaborator, pentru că nu îmi place... Când spui analist sau expert, automat ar trebui să le știi pe toate. Nu, doar colaborator, atât! Nu pot să spun că analizele mele erau cele mai corecte sau că eu aveam dreptate. A fost o experiență foarte mișto, e un job de vis pentru orice fost fotbalist, pentru că stai în studio la căldurică, la cămașă și sacou și tu doar analizezi ce se întâmplă, nu mai ai niciun stres, nicio presiune. Dacă greșește ăla din teren, asta e, îl critici, dar nu-i greșeala ta, nu te mai critică alții pe tine. Deși am încercat pe cât posibil să nu fiu critic, ci să arăt cât mai mult lucrurile bune și să laud cât mai mult portarii.

- Deci te-ai obișnuit destul de ușor cu camerele de filmat.
- Da, păi, și când ești în activitate, trebuie să dai interviuri după meci. Acolo e mult mai greu, pentru că trebuie să dai interviurile la cald și ești sub impresia meciului. Poate ești nervos pe arbitru sau pe colegi sau pe adversari și trebuie să te controlezi, să ai grijă ce spui. Pe când în studio ai timp să îți pregătești dinainte cuvintele.

- Îți mai aduci aminte de un interviu din cariera ta pe care poate îl regreți sau ți-a rămas cumva întipărit în minte?
- Au mai fost din astea micuțe, știi, chestii gramaticale sau... Și aici e o chestie, știi? Nu ar trebui judecați foarte aspru fotbaliștii pentru că „Dom'le, uite ce prostie a spus la interviu” gen „Au dat mai multe goluri decât noi și de aia am pierdut” sau o chestie de genul ăsta, pentru că toată lumea spune că vorbitul în public e a doua cea mai mare frică după frica de moarte. Un fotbalist când dă interviu după meci practic e ca și cum ar vorbi în public, pentru că se uită câteva mii sau poate sute de mii de oameni la interviul ăla și orice prostie spui după aia și apare pe YouTube. Dar țin minte că jucam cu Botoșani și îl aveau pe Dugandzic vârf și, nu știu de ce, noi toată săptămâna l-am poreclit pe Dugandzic Mandzukic, care era atacantul ăla de la Juventus sau de la Bayern. A dat Dugandzic gol și la interviu m-a întrebat cum a fost și nu puteam să îmi aduc aminte, că pe loc tot Mandzukic îmi venea pe limbă să spun!, și tot ziceam „Da, atacantul de la Botoșani care a dat gol, e foarte bun atacantul de la Botoșani”. Deși e o chestie... normal că trebuie să știi numele adversarilor tăi.

- Totuși te-ai abținut și nu i-ai spus Mandzukic.
- Știu, dar era penibil. Ca și cum nu aș spune acum „Târnovanu”, ci „portarul de la FCSB” în sus, „portarul de la FCSB” în jos. Când normal ar trebui să îi știu pe toți portari și îi știu. Îl știam și pe Dugandzic, dar atunci efectiv nu îmi aduceam aminte!

Târnovanu, cel mai bun portar din Liga 1

- În prezent îți atrage atenția vreun portar din România?
- Noi întotdeauna am avut o școală foarte bună de portari, chiar și când fotbalul românesc a suferit, tot am avut portari pe la Manchester City, Milan, Inter, AS Roma, Atletico Madrid. La Liga 1, consider că toți sunt la un nivel foarte bun. Ce îmi place, și pe ăștia îi știu foarte bine!, avem foarte mulți portari tineri la Liga 2 și toți sunt senzaționali. Și vorbim de portari de 18-19 ani.

- Dar dintre cei din Liga 1, cine consideri tu că ar fi vârful?
- Târnovanu, evident, pentru că anul ăsta, prin prestațiile lui din Europa League, a făcut trecerea de la un portar foarte bun de Liga 1 sau cel mai bun portar de Liga 1 la un portar de talie europeană. Pentru că a apărat senzațional. Din șase meciuri grele în Europa League, a reușit în patru să nu ia gol. Și mai ales prestația lui de la Salonic cred că a fost așa, nu știu, un moment care va rămâne de referință în cariera lui.

- Crezi că va continua să crească și va prinde un transfer în străinătate? Că se mai întâmplă ca unii să se plafoneze, nu?
- Nu cred că se poate plafona, pentru că nu e ca și cum se va întoarce la Poli Iași. Și dacă va rămâne la FCSB, nu se va plafona pentru că lupta la titlu va fi tot mai puternică și cred că și performanțele lor în cupele europene vor fi tot mai importante. Deci sunt șanse să plece.

Ce s-a întâmplat cu Andrei Vlad

- Uite, Andrei Vlad, de exemplu, era poreclit Messi al portarilor, a apărat cât a apărat, a ajuns rezervă, acum a plecat și din cantonamentul Petrolului... Despre el ce părere ai?
- Cum spuneam, mai ales ca portar ai nevoie de puțin noroc. Andrei Vlad nu e un portar slab. Andrei Vlad e un portar foarte bun. El a început să crească, a fost la EURO de tineret în 2021 cu Mutu antrenor și acolo a fost ales printre cei mai buni portari ai turneului. Era pe o pantă ascendentă, dar a venit meciul ăla de la Giurgiu, FCSB - CFR Cluj, când a luat gol la ultima fază, atunci când i-a sărit mingea din groapa de nisip, ceea ce nu e o greșeală de portar. Eu pot să spun asta, dar cei care nu au fost portari... Toată lumea a perceput-o ca o greșeală de portar. Și mai ales că era un meci important pentru că FCSB avea avantaj în lupta cu CFR Cluj la titlu și cam atunci au început să să piardă titlul în anul ăla și după aia toate au mers din rău în mai rău. Dar el era atunci într-o formă foarte bună și dacă nu ar fi intervenit ghinionul ăla, cariera lui ar fi continuat să crească. Probabil ar fi plecat la o echipă mai importantă, s-ar fi transferat în străinătate. A mai jucat câteva meciuri și după aia a fost scos din primul 11, a venit ascensiunea lui Târnovanu și n-a mai putut să îi ia locul.

Cu cine ne apărăm în drumul spre CM 2026

- Cine crezi că trebuie să apere în prezent poarta echipei naționale?
- Niță. Nu avem niciun motiv să ne gândim la înlocuirea lui și oricum suntem asigurați din punctul ăsta de vedere. În cazul în care se întâmplă ceva și nu poate Niță să fie titular, atunci poate să apere Târnovanu sau Horațiu Moldovan. Au jucat deja la echipa națională, au experiență, sunt niște portari foarte buni. Din punctul ăsta de vedere, al portarilor, nu avem niciun motiv să ne facem probleme.

- Cam aceasta ar fi ordinea: Niță, Târnovanu, Moldovan?
- Nu neapărat. Niță titular și oricare dintre ceilalți doi poate să fie o soluție pentru echipa națională fără probleme. Sigur, e și Sava, care e un portar fenomenal și la vârsta lui să aperi e în Serie A și o face foarte bine... Doar că el încă nu are experiență la echipa națională de seniori. Adică mă gândesc că vine meciul cu Bosnia. Ar fi riscant să-l bagi pe Sava sau să îl debutezi direct în meciul cu Austria.

De ce a dispărut Ionuț Radu

- L-am avut și pe Ionuț Radu la un nivel înalt. Unde a dispărut? De ce a dispărut?
- Eu sunt fan Inter Milano de 30 de ani. Știi cum e, și ăia în străinătate... Nu își asumă nimeni eșecurile, toți vor să dea vina pe altcineva. I s-a pus lui în cârcă meciul ăla cu Bologna, deși, sincer, nu din cauza lui a pierdut Inter campionatul în anul ăla, ci din cauza lui Inzaghi, care abia venise, era primul lui sezon după ce venise de la Lazio. OK, venea de la Lazio, dar nu avea valoarea lui Antonio Conte. Multă lume uită faptul că Inter avea nevoie de o victorie atunci la Bologna. Scorul era 1-1 în minutul 85 și știu că mă uitam la meci, nu erau șanse ca Inter să câștige meciul ăla. Și după aia e și chestia asta... în Italia, nu știu, sunt destul de ciudați cu împrumuturile, cu răscumpărările. Clar că era mult mai bine pentru el atunci când l-a dat împrumut prima dată la Genoa și a apărat tot sezonul la Genoa, trebuia să rămână acolo. Cum a făcut Radu Drăgușin. Dar decizia asta trebuia să o ia impresarul lui.

- Care este sfatul tău pentru portarii care se pierd la un moment dat? Cum se pot redresa?
- Toți portarii trec prin asta. Sunt foarte puțini portari care sunt titulari. Buffon sau Casillas... De fapt, Casillas a avut și el o perioadă cu probleme la Real Madrid. Toți portarii trec prin asta. Și eu am trecut prin asta. Uite, acum cel mai bun exemplu e Buzbuchi de la Farul, care a debutat la 18 ani. A fost senzația Ligii 1 la vremea respectivă. Apoi ajunsese la un moment dat să fie al patrulea portar pe la Farul Constanța sau Viitorul, a venit la Mediaș, unde am fost colegi, și na... Atât timp cât continui să muncești, șansele ți se vor ivi. Că până la urmă, fotbalul nu e despre a câștiga, a pierde, e o lecție de viață.

FCSB

Bogdan Stelea a ales între Târnovanu și Zima: „El o să apere!”

E convins că mergem la Mondial

- Dacă tot am vorbit despre portarii echipei naționale, ce părere ai despre grupa din preliminariile Campionatului Mondial? Multă lume a zis că am avut noroc la tragerea la sorți.
- Am avut noroc cu grupa, într-adevăr, dar nu am avut deloc noroc cu programarea meciurilor, pentru că și asta e o chestie destul de importantă și programarea meciurilor nu ne avantajează deloc. Începem acasă cu Bosnia. Austria joacă tot timpul cu Bosnia după ce jucăm noi cu ei. Era în avantajul nostru. Plus că Austria începe mai târziu preliminariile. Pentru ei, primul meci va fi cu România. Pentru noi va fi al treilea meci din preliminarii. Pot să apară suspendări, de exemplu, până la meciul cu Austria. Șanse sunt, dar nu cred că meciurile cu Austria vor fi cheia calificării, ci meciurile cu Bosnia. Austria este cel mai dificil adversar, dar dacă noi nu luăm șase puncte cu Bosnia... să luăm șase puncte cu Bosnia e obligatoriu! După aia cu Austria, la fel ca Generația de Aur care a pierdut cu Danemarca în deplasare, a câștigat acasă. Ideea e să fim la același nivel cu ei, chiar dacă pierdem în Austria 1-0, după aia să-i batem 2-0 sau la golaveraj. Ne putem califica. Dar ideea e să nu pierdem puncte cu celelalte echipe și nu cred că o să avem probleme cu Cipru și cu San Marino. Dar cu Bosnia va fi complicat.

- Chiar voiam să te întreb. Nu le luăm deloc în calcul pe Cipru și San Marino?
- Păi, acum dacă vrei primul loc în grupă, din start nu mai avem ce să discutăm. Îți trebuie 12 puncte cu Cipru și San Marino. Și eu zic și șase puncte cu Bosnia ca să poți să te lupți cu Austria de la egal la egal. Mai ales că primul meci e cel mai greu, jucăm cu Bosnia acasă fără spectatori. Și suntem obligați să luăm trei puncte.

- În total, câte puncte crezi că putem să facem în această grupă?
- Cam 21. Ne permitem cam o singură înfrângere. Austria nu cred că o să se împiedice cu Bosnia. Mai ales că au avantajul ăsta. Noi jucăm ultimul meci din grupă în deplasare în Bosnia. Austria joacă cu Bosnia la trei zile după meciul ăsta. Îți dai seama că cei din Bosnia nu vor fi motivați la ultimul meci cu Austria și vor fi și obosiți că vin după meciul cu România. Plus că, la „dubla” cu Austria, avem și avantajul publicului de partea noastră. Pe Arena Națională, clar, vor fi 50.000 de oameni. Și cred că și în deplasare în Austria o să avem vreo 10.000 de români.

- Deci mergem în America, Răzvan?
- Poate nu în America, dar sigur în Mexic sau în Canada. Eu cred că mergem la Mondial.

Mircea Lucescu, cea mai bună alegere

- Mircea Lucescu a fost alegerea potrivită pentru echipa națională?
- Sigur, sigur. Alegerea cea mai bună cu care nu poți să dai greș în ideea în care calificarea la Mondial nu ți-o garantează absolut niciun antrenor. Nici dacă rămânea Edi Iordănescu, nici dacă venea Guardiola. Nimeni nu putea să garanteze asta. În schimb, ce îți garantează Mircea Lucescu este că valoarea jucătorilor va crește. El și la naționala Turciei nu a obținut rezultate deosebite, dar a promovat niște jucători cu care Turcia a ajuns să joace sferturi de finală la Euro 2024.

- Ce crezi că simt jucătorii tineri când sunt pregătiți de către Mircea Lucescu?
- Cred că e un lucru extraordinar. Vorbim despre cineva care a jucat împotriva lui Pele, despre cineva care i-a antrenat pe Ronaldo și pe Roberto Baggio în același timp. Și pe Pirlo, și pe Diego Simeone.

- Dar crezi că Edi Iordănescu ar fi trebuit să rămână?
- Nu putem să știm dacă ar fi avut rezultate mai bune sau nu ar fi avut. Am lucrat cu Edi Iordănescu, am o părere foarte bună despre el și cred că trebuie să îi respectăm decizia. La fotbal, OK, ai un contract, dar nu ești obligat, nu te obligă nimeni să faci ceva. Stai într-un loc atât timp cât te simți bine sau motivat. Mai departe, e decizia ta dacă vrei să pleci. Și trebuie să o respectăm și să-i mulțumim pentru tot ce a făcut.

Cine este liderul „Generației de Suflet”

- Această generație are un lider? Este Stanciu liderul acestei generații?
- Nu doar Stanciu. De aia avem rezultate bune, pentru că această generație are foarte mulți lideri. Dacă stai bine să te gândești, cam fiecare, adică și Niță e un lider, și Rațiu, și Drăgușin, Burcă, Bancu. Cam toți sunt căpitani și pe la echipele lor sau au fost căpitani. Ianis e un lider, Dennis Man e un lider. Și aici se vede forța unui echipe, nu doar a echipei noastre naționale, ci în general. Cu cât ai mai mulți lideri în echipă, cu atât echipa e mai valoroasă. La fel, e valabil și la FCSB și asta se vede în cupele europene. La fel cum și CFR cu Dan Petrescu, atunci când au avut sezonul ăla european foarte bun, aveau foarte mulți lideri în teren: Arlauskis, Vinicius, Burcă, Susic, Culio.

Și-a botezat băiatul după Ianis Hagi

- A fost „hate” gratuit în ceea ce îl privește pe Ianis Hagi? Uite, a revenit la Rangers, a marcat...
- Când zici „hate”, te referi la cei din România sau la ce i-au făcut scoțienii în vară?

- Hai să le luăm pe rând.
- În România, chiar nu avem de ce să îl criticăm, pentru că a dat gol cu Germania, a dat gol cu Israel. Adică să-l driblezi pe Rudiger de la Real Madrid și să-i dai gol lui Ter Stegen de la Barcelona, aici nu mai pot să-l acuz că nu are valoare. Plus că am jucat împotriva lui, lovește mingea cu piciorul stâng, cu piciorul drept, are și fizic. OK, nu e la fel de bun ca Gheorghe Hagi, dar cine e? Puțini pe planetă sunt mai buni decât a fost Hagi senior. Iar cei de la Rangers... Credeam că e un banc că scoțienii sunt zgârciți. Dar să nu vrei să îl folosești pentru că se activa clauza aia... Nu știm că nu i-am văzut contractul, dar din ce se scria în presă că dacă mai juca un meci avea o clauză prin care i se mărea salariul. Bun, și dacă îl țineai un an la echipa a doua, oricum trebuia să îi plătești salariul. Deci nu îi plăteai 1,3 milioane, tot îi plăteai un milion degeaba plus că după aia nu mai puteai să îl vinzi. A fost ceva inexplicabil. Dacă s-ar fi întâmplat asta la un club din România, știi, clubul ăla ar fi fost acuzat foarte grav de amatorism și de chestii de genul ăsta. Nu credeam că la un club de talia lui Rangers se poate întâmpla așa ceva. Plus că totuși e un club care joacă în Europa League, are 60.000 de oameni la fiecare meci. Ce contează 300.000 de euro așa de mult? Și cum să trimiți un jucător internațional la echipa a doua? Nici măcar în România în ultimii ani... Poate pe vremuri, acum 20-30 de ani, au mai trimis jucători la echipa a doua, dar în ultimii ani nici în România nu s-a întâmplat asta.

- Crezi că dacă nu îl chema Hagi, l-am mai fi criticat atât de tare?
- Eu nu îl „hate-uiesc”. Eu sunt fanul lui. Adică eu l-am botezat pe băiatul meu Ianis, la fel ca pe el. Eu sunt un mare fan al lui Ianis Hagi. Are probleme pentru că a avut accidentare, dar acum, nu. Și-a revenit, nu mai are probleme. Nu știu ce să zic. Și acum, bun, dar care era alternativa? Dacă Gheorghe Hagi a avut un băiat, ce trebuia să facă? Să nu îl dea la fotbal?

- De exemplu, dacă se năștea într-o altă familie, avea aceleași posibilități, prindea aceleași transferuri, crezi că poate am fi fost mai indulgenți cu el?
- Nu cred, nu. Pentru că e ceva normal, poate, să căutăm defecte la altcineva. Poate e ceva omenesc. Nu știu dacă ține doar de noi, de români.

De ce nu prinde Darius Olaru un transfer în străinătate

- Darius Olaru e un jucător pe care tu îl știi de când era mic, cu care ai și jucat. Te așteptai să ajungă căpitanul lui FCSB?
- Fiecare are drumul lui în viață. Poate nici când a venit Dennis Man de la UTA la FCSB nu te așteptai să aibă saltul ăsta și să ajungă în Serie A. Nu știu dacă neapărat să ajungă căpitan... Am văzut că a luat de la voi, de la GSP, a cincea oară premiul de jucătorul lunii. Da, atât timp cât ești serios și muncești și ești focusat pe fotbal, uneori rezultatele pot să îți depășească așteptările cu mult.

- Ție ți-a depășit așteptările Darius Olaru? Cum ți se pare evoluția lui de când l-ai cunoscut tu până în prezent?
- Știam că e bun, dar nu mă așteptam să ajungă să fie atât de bun. Practic e cel mai valoros jucător din campionatul intern și nu doar datorită cotei de pe Transfermarkt, ci și datorită evoluțiilor. Nu intru în detalii tactice, dar a avut un sezon la FCSB în care a dat un singur gol și probabil juca pe o altă poziție decât poziția pe care dă el cel mai bun randament. Și mă bucur că a revenit și, pe lângă faptul că aleargă mult, are și cifre foarte bune, înscrie și ajunge des la finalizare.

- Totuși e al șaselea lui sezon la FCSB. De ce crezi că nu a reușit încă să prindă un transfer în străinătate?
- Cred că totuși suma asta de transfer, 5 milioane de euro... Acum, nu e chiar pe radarul Barcelonei sau al lui Real Madrid și cred că pentru echipele din a doua jumătate a clasamentului, din Spania, Italia, e destul de greu să dea banii ăștia. Cred. Poate asta e o explicație. Nu știu exact ce bugete au cluburile astea, dar nu știu să facă transferuri pe astfel de sume. Că până la urmă, și pe vremuri, când aveam jucători în Spania, în afară de Hagi și Gică Popescu, care mergeau direct la Real Madrid sau la Barcelona... Ceilalți mergeau la echipe mici, gen Salamanca și acolo se remarcau și după aia plecau la cluburi mari ca Valencia, cum a fost Gabi Popescu sau Ovidiu Stângă. Dar ei când plecau din România, nu plecau pe 5 milioane. Plecau pe un milion de dolari sau, nu știu, sumele care erau atunci. Și Chivu a plecat la Ajax pe vreo 2,7 milioane sau așa ceva, că poate dacă cerea și Craiova 5 milioane, n-ar fi dat.

- S-a vorbit și despre posibilitatea de a merge la Genoa în contextul în care Dan Șucu este noul acționar de acolo. Ce părere ai?
- Ar fi în avantajul Rapidului să-i ia Genoa pe Târnovanu și pe Olaru. Da, din punctul acesta de vedere e complicat, pentru că Dan Șucu e destul de vizibil implicat și la Genoa, și la Rapid. Îți dai seama, nu știu... Joacă Rapid cu FCSB și Dan Șucu e în Italia cu toți de la Genoa, îi invită la masă să vadă meciul... Olaru fiind acolo... Dar, mă rog, acum deja... Am glumit.

- Dar ce campionat crezi tu că i s-ar potrivi lui Darius Olaru?
- Aici deja mă depășesc întrebările astea, pentru că el e mijlocaș. Hai că de portari pot să îți zic cam în ce campionat s-ar potrivi, dar nu pot să spun că știu exact ceea ce trebuie să facă un mijlocaș sau ce se cere în Spania de la un mijlocaș față de ce se cere în Italia sau în Anglia.

- Pe Târnovanu, de exemplu, unde îl vezi?
- În Anglia acum e un alt nivel, cam greu să ajungi. În general, pentru jucătorii români sau portarii români, cred că Italia sau Spania. Mai degrabă Italia, că acolo avem și am mai avut portari români. Nici în Spania nu știu dacă am mai avut de la... Bine, OK, Horațiu Moldovan, dar de la Stelea încoace n-am avut. Și cu siguranță n-am avut portari în Anglia, în Franța sau în Germania. Sau am avut câte un portar... Uite, în Italia, în momentul de față, avem trei portari: Ionuț Radu, Horațiu Moldovan, Sava. Și am tot avut în ultimii ani. Cred că stilul italian se potrivește și portarilor români. Scuffet e italian, dar a jucat în campionatul României. Sau Pigliacelli. E cu dus și întors. Probabil, cei mai mulți portari străini care au fost în România au fost italieni.

- Revenind la Olaru, în trecut tu ai vorbit foarte frumos despre el și despre caracterul lui. Erai impresionat de anumite decizii pe care le lua el. În prezent, vedem imagini cu el din meciuri, când îi înjură chiar pe suporteri. Crezi cumva că i s-a urcat faima la cap?
- Nu. Mulți jucători fac asta, pentru că suntem la fotbal. Acum, că te surprind camerele de filmat sau în ziua de azi, OK, toată lumea filmează. Astea s-au întâmplat tot timpul, înjurături, ba cu spectatorii, ba cu adversarii, uneori și cu colegii, poate uneori și cu antrenorul. De fapt, nu „poate”. Sigur! Pentru că le-am trăit și toate astea se întâmplă. Acum, că se văd la televizor sau nu... Toți avem o limită. Acum s-a întâmplat la Constanța. Nu poți să știi ce i-a strigat din tribună. Și eu, ca portar, tot meciul, dacă stătea cineva în spatele porții... Hai că nu mă deranja neapărat că mă înjura, dar uneori se depășește o limită. Înțelegem toți înjurăturile la fotbal.

Claudiu Niculescu a fost coșmarul lui

- Îți mai amintești unde te-ai simțit cel mai atacat, enervat?
- Nu neapărat pe un stadion anume, pentru că nu am nicio problemă cu suporterii adverși. Asta e frumusețea fotbalului. Da, ieșeai la încălzire, portarii întotdeauna ies la încălzire mai repede, poate și fiind meci cu Gaz Metan Mediaș, nu era lume în tribună și era câte unul în spatele porții care, cât tu te încălzeai, efectiv numai te înjura. Niciodată n-am răspuns.

- Dar ca adversar cine te-a enervat cel mai tare?
- Am jucat și mulți ani la Liga 3. Acolo se mai întâmplau lucruri din astea. Au mai fost, dar nu îi băgam în seamă. Nu a fost cineva... Da, te mai înjurau adversarii, dar nu așa în mod constant.

- Adică nu ți-a făcut sau zis cineva ceva încât să îl ții minte toată viața.
- Nu, dar... Din nou, noi, Gaz Metan Mediaș, nu pot să spun că aveam rivalități cu alte echipe atât de profunde încât să aibă o ură împotriva noastră, pentru că nici noi, la rândul nostru, nu jigneam pe nimeni, nu loveam, nu eram o echipă agresivă sau violentă. Atacantul care m-a enervat cel mai mult în carieră, dar nu cu gesturi, a fost Claudiu Niculescu, pentru că mereu mi-a dat gol, de-aia! După o vârstă începi să te gândești la lucruri și mă gândeam că atunci când o să fie momentul, o să îmi fie frică de moarte, dar nu așa tare cum îmi era de Claudiu Niculescu.

- I-ai spus vreodată asta?
- Nu, pentru că nu ne-am întâlnit niciodată. El a fost totuși la un alt nivel. Dar țin minte că într-un meci jucam împotriva lui, el era la U Cluj și la pauză ne conduceau cu 2-0 și dăduse amândouă golurile din lovitură liberă. Și mă gândeam la pauză că recordul de goluri marcate din lovitură liberă îl avea Sinisa Mihajlovic. Dăduse trei. Mă gândeam la pauză: „Cred că îl depășim astăzi!”.

Deloc surprins de U Cluj și Dinamo

- Cum ți se pare sezonul acesta de Liga 1?
- Mă bucur foarte mult că Liga 1 e în creștere și începe să redevină o ligă puternică. Dacă ne uităm la echipele care se bat la titlu, au bugete mari, au stadioane noi și au suporteri mulți. Și asta nu poate să fie decât bine. Deja au început să apară și rezultatele tot mai bune în cupele europene și mă bucur că fotbalul românesc e iar la un nivel înalt, pentru că a fost la un nivel foarte scăzut până acum 2-3 ani. Și eu cred că va deveni din ce în ce mai puternic. Cu puțin noroc, vom avea și o echipă pe tablou principal Champions League. Suntem acolo, aproape.

- Te-a surprins vreo echipă în sezonul ăsta?
- Nu. Lumea e surprinsă de U Cluj, dar nu ai cum să fii surprins de U Cluj, adică antrenor e Sabău și știm cu toții că e un antrenor foarte bun. Au un buget solid, au un public numeros și au jucători de valoare. Dinamo la fel, un buget impresionant pentru Liga 1. Din ce a apărut în presă, din decembrie până în vară, cheltuiseră vreo 8 milioane de euro. La fel, suporteri minunați, stadion nou, astea sunt lucruri normale. Atunci când o echipă are buget, are stadion, are suporteri, nu poți să spui că te surprinde că are rezultate bune. Ăștia sunt pașii normali.

- Cum crezi tu că va arăta play-off-ul?
- Play-off... Eu sunt mai mult obișnuit cu lupta pentru evitarea retrogradării (n.r. râde). În primul rând, play-off-ul oricum va fi poate cel mai tare de când s-a introdus sistemul ăsta, indiferent dacă intră Rapid sau Petrolul sau Sepsi, pentru că primele cinci cred că nu mai pot să iasă de acolo. Dacă intră Rapid, va fi cu atât mai puternic, dar și dacă nu intră, tot va fi tare.

- Spune-mi și despre retrogradare atunci!
- Mi-aș dori să se salveze Poli Iași și Botoșani, pentru că sunt echipe unde am jucat și unde m-am simțit foarte bine.

- Și vor reuși să se salveze?
- Eu sper să se salveze! Ăsta e iar un lucru bun, pentru că nici în lupta la titlu, nici la evitarea retrogradării, nu putem spune cu certitudine ce o să se întâmple. Pentru că atunci când știi campioana, când deja în ianuarie știi cam cine o să fie echipa campioană, că are un avans foarte mare, ăsta nu e un lucru bun, adică nu înseamnă că ai un campionat puternic. La fel, cum erau în anii trecuți, echipe cu grave probleme financiare și deja știai de la începutul sezonului cam cine va retrograda. Ăsta iarăși nu-i un lucru bun. Și ăsta e un semn că fotbalul nostru s-a însănătoșit foarte mult. Nu știm cine va lua titlul, cine va merge în cupele europene și cine va retrograda.

- Cine simți tu că va lua titlul anul ăsta?
- Aici, din nou, detaliile o să facă diferența. Nu văd pe niciuna... Nu neapărat că nu e nicio favorită, dar în anii trecuți a intrat câte o echipă în play-off, cum am fost și noi, Gaz Metan Mediaș, și care după ce intra în play-off se dezumfla și pierdea toate meciurile. Sau cum a fost Rapid anul trecut. Eu nu văd anul ăsta nicio echipă intrând în play-off, oricare dintre ele ar fi, și să zici că o să facă doar 3-4 puncte. Cam toate meciurile din play-off o să fie echilibrate.

- În afară de FCSB, crezi că mai sunt echipe care pot face față în cupele europene?
- Da, pentru că valoarea unei echipe sau valoarea unui jucător e dată de adversarele lor. În anii trecuți aveam FCSB, CFR și Craiova. Hai, și poate Sepsi puțin și Viitorul. Restul echipelor erau cu probleme financiare sau erau Clinceni, Voluntari, Dunărea Călărași. Era foarte greu pentru echipele astea să spună că au meciuri tari. Mergeau în cupele europene și nu erau obișnuite cu meciurile alea tari, dar acum, după ce vei juca în play-off împotriva FCSB-ului, a CFR-ului, atunci automat vei ajunge în cupele europene și vei fi obișnuit să joci împotriva adversarilor tari. Cum am fost noi atunci cu Mainz. Atunci, campionatul României era foarte puternic. Erau și Vaslui, și Timișoara. Noi jucând cu ele etapă de etapă, când am ajuns în cupele europene, nu pot să spun că a fost o diferență foarte mare. Ăsta e un prim semn de însănătoșire, că în sezonul trecut n-am avut echipă nici măcar în grupele Conference League. Anul ăsta o să avem o echipă în primăvara Europa League și la cum arată lucrurile acum în fotbalul românesc, că nu cred că o să se mai retragă din patroni, nu văd cum am putea să mergem altfel decât în sus. Acum suntem pe locul 25 în clasamentul coeficienților UEFA. Sigur că e nevoie de timp. Eu vorbesc de ceea ce o să se întâmple în următorii 3-4 ani. Nu spun că la anul o să avem patru echipe pe tabloul principal Conference League.

Dacă ar fi milionar...

- Răzvan, dacă ai fi milionar sau miliardar în euro, ai investi în fotbal?
- Bineînțeles că aș investi! Am tot respectul pentru oamenii care investesc în academii de copii și juniori, mai ales că vorbim de persoane private. Practic, când investești într-o academie de copii și juniori, investești în educația a sute de copii. Și oamenii ăștia, sincer, au tot respectul meu și cred că merită respectul tuturor, pentru că din ăia 500 sau 600 de copii câți sunt într-o academie, 10 sau 20 ajung să joace în prima ligă. Dar ai satisfacția că ai avut grijă și de ceilalți 580.

- Deci ai investi la nivel juvenil. Nu te-ai implica în Liga 1, de exemplu, să preiei o echipă?
- Păi, nu! La fel cum a început domnul Hagi cu Academia. N-a cumpărat un loc în Liga 1. Prima dată, a pus bazele Academiei, infrastructură, grupe de copii și juniori, apoi a ajuns în Liga 3 și s-a bazat pe jucătorii care veneau din Academie.

- Dar la Genoa te-ai duce?
- Acum, știi cum e, toți cei din generația mea avem experiența zecilor de ani de Football Manager jucați. Pe Football Manager, toți am luat Champions League cu echipe gen Newcastle sau Genoa sau unii chiar cu FC Brașov, care au folosit și coduri. Nu, nu! Ți-am spus, aș investi în fotbalul românesc, în copiii noștri.