EXCLUSIV „Vă spun acum de ce am făcut asta după retrogradare” » Gabi Torje, dezvăluiri de la A la Z într-o oră de confesiuni pentru GSP: „Senzațional fotbalist! Dar a venit aici pentru nightlife-ul din București”

Vedetă la Dinamo, punct de sprijin la echipa națională, rebel, cândva fotbalistul anului, globe-trotter, renegat, sclipitor. Sunt câteva dintre apelativele care au însoțit cariera all-inclusive a expansivului Gabi Torje, care se pregătește să lase definitiv jambierele și ghetele cu crampoane pentru sacoul și pixul de analist TV.

Acum abordabil, după o carieră tumultuoasă, în care n-a fost neapărat accesibil presei, Gabi Torje dă frâu liber trăirilor, anecdotelor, poate și nostalgiei, într-o serie de confesiuni făcute în redacția Gazetei. Aceeași publicație care, în urmă cu 14 ani, îi acorda distincția de cel mai bun fotbalist al anului, la scurt timp după „descinderea” lui în Serie A.

Gabi Torje și adaptarea la noua viață, cea de analist TV: „Nu mă veți auzi vreodată să critic pe cineva foarte dur”

- Gabi, în primul rând îți mulțumim că ai acceptat acest interviu. Ce faci, cum ești? Nu ai echipă, dar îți priește rolul de analist momentan.
- Mulțumesc pentru invitație. Sunt fără echipă, dar am început să fac ceea ce mi-a plăcut de foarte mult timp, să analizez meciuri, să fiu la televizor, unul dintre oamenii care apar zilnic și studiază fotbal în continuare.

- Care este următorul pas pentru tine? Urmează să-ți ajungi retragerea sau îți cauți echipă?
- Nu m-am gândit la lucrul acesta, vedem ce va fi în vară. Deocamdată aceasta a fost alegerea mea, vom vedea în vară dacă voi găsi echipa și voi continua în fotbal sau dacă voi anunța alte proiecte mult mai importante și de actualitate.

- Te-ai obișnuit pe deplin cu noul rol? Acum poate că trebuie să-ți critici foști colegi sau să fii dur în postura asta de analist?
- Nu cred că mă veți auzi vreodată să critic pe cineva din fotbal foarte dur, voi face analize pe ceea ce înseamnă sisteme de joc, pe grup nu voi face analize individuale. Eu, când eram jucător, nu îmi plăcea să mi se facă analize la sânge, așa că nu o voi face nici eu. Poate că vor exista și anumite momente în care voi analiza și voi oferi sfaturi anumitor jucători pentru că experiența mea îmi permite să fac acest lucru cu unii dintre jucătorii tineri, însă nu voi fi genul de critic care să-și găsească foarte mulți hateri.

- Unde crezi că te-ai potrivi mai bine, pe banca tehnică a unui club sau în birourile acestuia?
- Cu siguranță voi rămâne în fotbal. Că va fi pe banca tehnică, că va fi în birouri din postura de conducător, cu siguranță voi rămâne în fotbal. Nu se pune problema să dispar și să nu mai apar în fotbal. Este ceea ce mi-am dorit să fac de mic. Am făcut-o cu plăcere mereu și vreau să continui. Munca unui fotbalist nu se termină niciodată la 35-36 ani, ea va continua toată viața.

Care ar fi primele sale amendamente la Dinamo: „Academie și dubluri pe posturi”

- Hai să facem un exercițiu de imaginație. Ești responsabil cu deciziile la Dinamo. Care sunt primele trei lucruri pe care le-ai implementa acolo în momentul de față?
- În primul rând, aș încerca să fac o investiție în Academie pentru a avea și viitor. Vorbesc strict de ceea ce văd din exterior. Nu cunosc datele problemei. Din sezonul viitor, aș încerca să am și dubluri pe posturi. Este nevoie, se vede în acest play-off că, în momentul care lipsesc unii jucători, Dinamo are de suferit. Au făcut un sezon extraordinar oricum, calificându-se în play-off și fiind după foarte mult timp acolo, când nimeni nu se aștepta în acest sezon. Acestea sunt cele două lucruri pe care le-aș face la Dinamo, dacă aș fi în conducere sau dacă aș avea putere de decizie acolo.

- Vorbești despre Academia clubului, care pe vremea ta, când erai tu la Dinamo, era una dintre cele mai bune din țară. Ți se pare și ție că sunt prea puțini jucători români, jucători tineri români la Dinamo? Îl auzeam pe Mircea Lucescu la un moment dat vorbind după un meci, spunea că nu prea a avut pe cine să vadă...
- Da, nu doar la Dinamo este această problemă. Sunt foarte mulți jucători străini care sunt veniți în România, la toate echipele, inclusiv CFR, FCSB, U Cluj. Sunt foarte puțini jucători crescuți în Academie, chiar dacă în momentul de față te obligă regula să joci cu unul în teren. Dacă vă uitați, majoritatea jucătorilor under din teren sunt de la Academia lui Gică Hagi, știu că s-a mai investit mult și în Academia domnului Rotaru, la Rapid acum. Toate cluburile, pentru a avea o infrastructură puternică, pentru a avea jucători români care să crească, este nevoie să se facă ceea ce a făcut domnul Gică Hagi la Constanța.

+45 FOTO

„Că unora le place, că unora nu, regula U21 a dat roade”

- Cum privești tu această regulă U21? Mulți o critică, spunând că dacă jucătorul este bun, ar fi jucat oricum. Tu, spre exemplu, nu cred că ai fi ratat o echipă de start, chit că era regula, chit că nu.
- Ajută mult, mai ales pentru jucătorii tineri și loturile U20, U21. E clar că pentru antrenorii care au o presiune, pentru cluburile care doresc să facă performanță, cumva regula asta nu este la îndemână și nu prea îi ajută. În ultima perioadă, e clar că regula U21 a ajuat echipa națională de tineret să se califice la Campionatele Europene. În momentul de față, datorită regulii U21, din cei care au fost la Euro cu Mirel Rădoi, sunt cel puțin șase sau șapte jucători, dacă nu mai bine, care sunt promovați la echipa mare. Că unora le place, că unora nu, regula U21 a dat roade, până la urmă.

- Pe vremea ta, echipa națională de tineret nu avea rezultatele astea. Țin minte că ai jucat în 2011 un meci de calificare sau mai devreme, cu tineretul Emil Săndoi, pierdut cu Anglia, dacă nu mă înșel și erai la lot atunci?
- Da, regula de calificare era puțin diferită atunci. Luai locul 1 în grupă, apoi jucai încă un baraj. Am pierdut cu 2-1 în Anglia și am făcut 0-0 la Iași. În acel moment, încă era regula cu golul din deplasare. Dacă noi am fi marcat, am fi câștigat cu 1-0, având și un gol valabil anulat pentru offside. Bun, de cele mai multe ori este și conjunctura, și momentul, și norocul pe care trebuie să-l ai pentru că naționala lui Mirel Rădoi s-a calificat în momentul în care Ionuț Radu a apărat un penalty în minutul 97 în Portugalia, dacă vă aduceți aminte.

CUM ARĂTAU „TRICOLORII MICI” LA PARTIDA AMINTITĂ DE GABI TORJE:

• România U21 (4-2-3-1): S. Lung jr. - Rîpă, V. Găman, Papp, Bărboianu - Gardoş, Bicfalvi - Torje (cpt), Sburlea, Hora - Alexe

• Rezerve: Lungu, Chiricheş, S. Ilie, I. Neagu, A. Ionescu, Gîngioveanu, Rusescu

• Selecționer: Emil Sîndoi

- Așa...
- La fel de bine putea să marcheze Portugalia și nu se mai mergea la Euro sau poate mergea după un baraj. Sunt momente cheie, cumpene ale unor generații care atârnă de un fir de ață. Noi am luat gol în minutul 88 în Anglia, iar acasă am avut o grămadă de ocazii și nu am reușit să câștigăm. Eu eram deja convocat la echipa națională mare, am fost lăsat pentru acel meci de baraj să joc la echipa de tineret, fiind și căpitanul echipei, însă din generația de atunci, nu foarte mulți jucători au reușit să promoveze la echipa mare.

Tavi Popescu, Baiaram și Cîrjan, favoriții lui Torje: „Nu e întâmplător că a făcut junioratul la Arsenal”

- Că tot vorbim de sectorul ăsta juvenil, din momentul de față, din Superliga României, ai trei jucători tineri care ți-au atras atenția sezonul ăsta, sau în ultimele meciuri, în ultima perioadă?
- Sunt jucători care deja sunt consacrați, să zicem așa, chiar dacă sunt tineri. E Tavi Popescu de la Steaua, care chiar dacă e accidentat acum, e un jucător care a făcut diferența în sezoanele trecute. În acest sezon, Zoran Mitrov de la Botoșani a venit cu evoluții extraordinare și a atras atenția mai multor cluburi.Baiaram la Craiova, care joacă de foarte mult timp. Dennis, care joacă la Dinamo și Cîrjan, care în acest sezon a arătat că nu e întâmplător faptul că a făcut junioratul la Arsenal și a venit în România cu un plus valoare și calitate.

- Alte nume?
- La U Cluj, Blănuță, într-adevăr, un jucător foarte bun, și-a ajutat de foarte multe ori echipa. Acum, din ce știu eu, cred că este împrumutat de la FCU Craiova. Probabil că FCU Craiova îl va lua înapoi sau îl va vinde mai departe pentru că el și-a făcut treaba destul de bine acolo. Mai sunt jucători, dar am enumărat câțiva de la echipele din vârful clasamentului pentru că ele sunt cele care se bat acum și sunt în centrul atenției în acest play-off.

- După ultimul meci, că tot l-ai menționat pe Blănuță, Mititelu, patronul celor de la FCU Craiova, l-a acuzat pe Sabău că are interese ascunse și nu-l titularizează. Ți se pare normal, fiind și cel mai bun marcator al echipei, să nu-l titularizezi, fără să aibă probleme medicale?
- Nu cred că ar fi venit U Cluj la București să joace contra FCSB-ului și să nu-și dorească să câștige. Asta, din punctul meu de vedere, este o greșeală. În străinătate, în momentul în care contractul se apropie de final și sunt anumiți jucători cu care nu te poți înțelege, nu vor, țin cu dinții de anumite condiții sau au deja o promisiune din altă parte că vor pleca, cumva se protejează mai mult, nu-și mai dau interesul 100% pentru a nu se accidenta în această ultimă scurtă perioadă de campionat. Dar nu cred. A fost alegerea domnului Sabău să joace cu Thiam, un jucător mai de forță, care face faza defensivă, cred eu, mai bine decât Blănuță, chiar dacă Blănuță marchează mai mult. Era un meci în care era clar că U Cluj nu pleacă favorită și astea au fost considerentele.

„Nu poți veni în România și să ceri 50.000 euro pe lună ca să rămâi la Dinamo”

- Te referi la situația de la Dinamo, cu Homawoo și Selmani?
- Nu neapărat doar la ei, în general. Sunt alegerile clubului, dar jucătorii ar trebui să vină cu o poziție clară, să spună: «Da, vreau să semnez sau nu vreau să semnez». Acum, trebuie să fie și o solicitare realistă. Nu poți veni în România și să ceri 50.000 euro pe lună să rămâi la Dinamo, vă dau un exemplu. Trebuie să fie ceva realist, ce clubul poate plăti, ce jucătorul merită și să fie o înțelegere, dar nu cred că e cazul să se roage nimeni de niciun jucător. Nu mă refer acum la Selmani și Homawoo. Sunt foarte mulți jucători la poarta cărora merită să stai să bați întruna. Avem „n” exemple. Gândiți-vă că nici Salah nu-și prelungește contractul cu Liverpool, nimeni nu este de neînlocuit în acest fotbal. Probabil că erau la un moment dat, Messi și Ronaldo, dar, în acest moment, sunt foarte puțini jucători care să fie de neînlocuit.

- În prima ta perioadă la Dinamo, cu conducerea pe care ai avut-o, ce s-ar fi întâmplat cu un jucătorul de genul, care, în martie refuza să-și prelungească înțelegerea. Mai era folosit?
- Nu știu dacă mai erau sau nu era folosit, dar cred că se găsea înțelegere mai rapidă. În momentul în care am fost la Dinamo și mi-am prelungit contractul, și eu și majoritatea, nu ajungea nimeni în ultimele trei luni de contract. Discuțiile începeau cu un an, un an și ceva înainte. În momentul în care discuțiile apar cu un an și ceva înainte, altfel este cumva discuția și din punct de vedere al conducerii, dar și din punctul tău de vedere. Tu dacă mai ai două luni de contract, dar opt-nouă luni de zile ai jucat foarte bine, acele două luni nu fac diferența. Dar dacă mai ai un an și două luni, trei luni contract și tu nu mai joci un an și două luni, indiferent dacă ai fi dat 20 goluri în sezonul precedent, nu te mai bagă nimeni în seamă și n ute mai vrea nimeni.

Relația cu cei din multi-conducerea „câinilor”: „Cel mai bine m-am înțeles cu domnul Turcu, Dumnezeu să-l ierte!”

- Care era relația ta cu conducerea de la Dinamo în perioada acea. Cum te înțelegeai cu domnul Borcea, cu domnul Badea?
- M-am înțeles foarte, foarte bine cu toți conducătorii de atunci. Am fost mai apropiat de domnul Turcu, Dumnezeu să-l ierte, de domnul Cristi Borcea și de domnul Badea, cu care și acum păstrez o legătură. De câte ori ne întâlnim, ne aducem aminte de momentele frumoase, dar și de momentele grele prin care am trecut împreună la Dinamo.

- Simți că se putea mult mai mult în acea perioada la Dinamo? Vorbim de prima perioadă, 2008-2011, ani în care Dinamo nu a cucerit titlul.
- Au fost 3 ani de zile în care am pierdut campionatul în ultimele trei etape. Vă uitați la statistici și vedeți. Am pierdut la Urziceni... Așa a fost să fie în acel moment.

- Poate și carierele voastre ar fi fost altele dacă luați titlul la Urziceni, jucați grupe de UCL.
- Asta zic, probabil că era altceva. Așa a fost să fie. Istoria o scrii cât poți tu, doar că odată ce este și, să spun așa, șansa pe care o are fiecare, nu mai poate fi schimbată foarte mult. Poate fi îmbunătățită, dar șansa ți-e dată de sus. Ce ți-e scris de sus, așa rămâne.

+45 FOTO

Cum a pierdut Dinamo titlul în 2009: „Am fost în Spania după, iar arbitrul era unul dintre cei mai controversați”

- Care era atmosfera în vestiar, după meciul cu Urziceni, că tot l-ai menționat? Ai intrat în vestiar, ce-ți aduci aminte?
- Deznădejde, supărare, dezamăgire, furie pentru că arbitrajul ne-a fost unul potrivnic. Noi și egal dacă făceam acolo, rămâneam cu două puncte în fața Unirii Urziceni și nu mai puteam să pierdem campionatul, știind că mai aveam două meciuri de jucat, cu Brașov acasă și FC Argeș în deplasare, mi se pare. Nu aveam cum să mai pierdem acele meciuri, moralul nostru era deja ridicat.

- Ce îți aduci aminte de atunci?
- Știam că trecusem de pasul cel mai important. Dar Urziceni a primit un penalty cum l-a primit. Am marcat noi un gol egalizator și s-a dus offside sau fault în atac, o chestie care nici măcar nu a existat. Doar să scoți penalty și să să dai golul nostru, erau deja cinci puncte, eram campioni, jucam cu Brașovul cu titlul pe masă. Arbitrul era din Spania, Muniz Fernandez, dar nu cred că a făcut ceva intenționat la acel moment. Imediat, eu m-am dus în Spania și era unul dintre arbitrii cu cele mai ciudate decizii în campionatul din Spania. A fost un arbitru controversat tot timpul.

- I-ai spus vreodată ceva?
- Nu, nici nu mai ținea minte. El a venit, a stat 90 minute, a plecat și s-a terminat totul.

• 24 mai 2009. Unirea Urziceni - Dinamo, care avea două puncte avans în fruntea clasamentului, cu trei etape rămase de disputat.

• Arbitrul spaniol nu a acordat un penalty clar pentru Dinamo la un fault asupra lui Bruno Simao, l-a eliminat pe fundașul portughez și i-a anulat un gol valabil lui Ionel Dănciulescu.

• La finalul meciului, Cornel Dinu ataca dur: „La meciul cu Unirea a ieşit la vedere prietenia dintre Gică Popescu şi Miguel Angel Nadal, fostul său coechipier de la Barcelona, partener de tenis cu arbitrul spaniol Muniz”.

• Gică Popescu este nașul lui Dan Petrescu, antrenorul de la acea vreme al celor de la Urziceni.

• Eșecul respectiv i-a debusolat pe „câini”, care au pierdut titlul la distanță de cinci puncte. La acel moment, câștigătoarea Ligii 1 mergea direct în grupele Ligii Campionilor.

Gabi Torje și cel mai mare regret din carieră: „Am crezut că îi întoarcem”

- E printre cele mai mari regrete din carieră? Ratarea titlului de atunci?
- Este, da. Cel mai mare regret din cariera mea, de fapt supărare, este ratarea calificării la Campionatul Mondial. Barajul cu Grecia. Am simțit că putem să-i batem, ne-am simțit mai puternici decât ei, dar, până la urmă, s-a adeverit a nu fi așa. Dacă ar fi să o pun într-un Top 3, ar fi prima dezamăgire. Nu știu ce să aleg, campionatul de atunci sau Cupa României de la Brașov, dar acestea sunt top 3 cele mai grele momente din acea perioadă.

- Era perioada ta de vârf la barajul cu Grecia. Erai unul dintre motoarele echipei naționale, titular incontestabil. Îmi aduc aminte de returul de la București, era o emulație fantastică.
- Am crezut că îi întoarcem, deși pierdusem cu 3-1 acolo. Am fost pregătiți să întoarcem acel rezultat. Am crezut în șansa noastră. Din păcate, n-am reușit să facem decât un egal și am rămas acasă.

- 55 selecții, 12 goluri la națională. Mândru de acest bilanț la apus de carieră?
- Da, uitându-mă de foarte multe ori la ceea ce postează cei de la Federația Română de Fotbal când urează „La mulți ani!” unor jucători, îi văd pe unii cu nume mari în fotbalul românesc, cu 40 selecții și 3-4 goluri. În momentul în care am fost acolo și am jucat... Statistica oficială este 55 partide și 12 goluri, neoficial este și meciul cu Belgia, cel cu șase schimbări.

- Ce s-a întâmplat acolo?
- A fost o discuție clară înainte că se pot face, însă UEFA nu a acceptat. Și atunci am și gol și prezență. Adică ar fi fost 56 cu 13. Sunt mândru, dar mi-aș fi dorit și cred că aș fi fost împlinit dacă aș fi reușit să ajung la un Campionat Mondial. Am fost la unul de juniori, se numea Cupa Danone la acea vreme. Am fost cu Rică Răducanu antrenor. Se juca pe Stade de France și vă zic sincer că îmi pot imagina doar cum ar fi fost un Campionat Mondial de Seniori, dacă așa s-a organizat unul de juniori. Ar fi fost cu Brazilia țară gazdă.

• Arbitrul italian Mauro Bergonzi a falsificat raportul meciului disputat în 2012 şi câştigat de tricolori cu 2-1, pe baza căruia FIFA a validat atunci partida şi, implicit, a calculat toate ierarhiile tragerilor la sorţi care au urmat.

• În palmaresul oficial al echipei naţionale a României există un meci care încalcă regulamentele în vigoare ale FIFA. E vorba despre amicalul cu Belgia, disputat în noiembrie 2012, pe Arena Naţională, şi câştigat de tricolori cu 2-1.

• Conform protocolului federaţiei internaţionale, un meci amical, pentru a fi validat în palmares, dar şi pentru a fi luat în considerare în clasamentul FIFA, trebuie să îndeplinească mai multe criterii, printre care şi maximum 6 schimbări efectuate de fiecare dintre cele două echipe.

• România a făcut atunci 8 schimbări, iar „centralul" Mauro Bergonzi a falsificat raportul de joc şi a notat în dreptul naţionalei noastre numai 6 schimbări. Raportul a ajuns pe masa FIFA şi cum e singurul document care contează, forul internaţional a trecut meciul în palmaresul oficial.

• Amicalul respectiv a fost anulat și scos oficial din palmares în 2016.

„Vreau să merg și eu la Campionatul Mondial din 2026”

- Crezi că mergem în America în 2026?
- Nu este startul pe care ni l-am fi dorit noi, dar șanse sunt până la final. E o echipă în adevăratul sens al cuvântului, iar asta contează cel mai mult. Sunt câteva meciuri cheie care vor decide calificarea. E clar că nu se mai pot pierde foarte multe puncte, însă acest staff foarte experimentat, jucătorii care formează un grup senzațional și cei de la Federație care sunt de mult timp acolo și știu deja cum să gestioneze situațiile de genul cred că vor face ceea ce trebuie și ne vor duce acolo. Vreau să mă duc și eu. Dacă nu am putut ca jucător, măcar din postura de spectator.

- Uite, mi-ai adus aminte de o declarație pe care tu ai dat-o, anul trecut sau acum doi ani, spuneai că nu mai mergi la meciurile echipei naționale, că nu mai poți fi protagonist și e ca și cum ai merge la o piesă de teatru și ți-ai vedea fosta soție, fosta parteneră. Deci ți-ai schimbat un pic viziunea...
- Eu am zis atunci că atât timp cât voi fi în activitate, voi fi spectator al echipei naționale din fața televizorului și îi voi susține mereu. În momentul în care nu voi mai fi în activitate, voi merge pe stadion de ori câte ori va fi posibil. Asta am zis. E ceva înăuntru care te roade, știind că ești jucător în activitate și ai fost acolo șapte, opt ani de zile și ți-ai fi dorit să fii încă acolo. Asta am declarat.

- A fost polemica asta în ultima perioadă, mai ales înaintea partidelor cu Bosnia și San Marino, cine crezi că ar fi trebuit titularizat în atac?
- Nu pot să-mi dau cu părerea. Ceea ce cred este că, dacă nu se accidenta Bîrligea, acesta ar fi jucat titular.

Polemica Louis Munteanu: „Nea Mircea este un antrenor care este în istoria fotbalului mondial”

- Dar Louis Munteanu trebuia convocat?
- Sunt lucruri care mă depășesc pe mine. Am mai spus-o, e un atacant în formă, a dat foarte multe goluri, dar selecționerul știa mai bine de ce avea nevoie la acele meciuri. Când voi fi pus în situația în care voi putea alege primul „11”, să fiu selecționer, dacă voi fi pus vreodată în situația asta, atunci vă pot da un răspuns simplu, mai direct, așa cum doresc eu. Până atunci, n-am cum sa-mi dau cu părerea la ce face nea Mircea, un antrenor care este în istoria fotbalului mondial, nu doar al celui românesc, prin titlurile câștigate și performanțele avute.

- N-ai lucrat cu el.
- Nu, am lucrat cu băiatul lui, el m-a debutat la echipa națională, a fost primul care m-a chemat acolo, mi-a dat încredere și mi-a deschis drumul.

Ce sfat i-a dat Gică Hagi la 16 ani: „Distrează-te!”

- Deci, debut cu Răzvan Lucescu... Ai lucrat cu câțiva selecționeri. De metodele căruia ai rămas cel mai impresionat?
- Cred că de la fiecare am avut ceva de învățat. Am avut foarte mulți antrenori experimentați. Nu aș putea să fac o ordine la tot ce înseamnă antrenori din cariera mea, dar am lucrat cu Gică Hagi, Răzvan Lucescu, Victor Pițurcă, Cosmin Contra, Ioan Andone, Mircea Rednic, Dario Bonetti, Christoph Daum, am avut antrenori emblematici în Turcia, l-am avut pe Aguirregaray, care este selecționerul naționalei Mexicului. Am avut mulți antrenori de la care am avut de învățat. Nea Emil Săndoi, care m-a luat la U17, la echipa de tineret și m-a ținut patru ani de zile acolo. Sunt mulți antrenori care m-au ajutat în carieră. Asta mă face să am o experiență destul de importantă în acest moment, am învățat de la foarte mulți antrenori foarte multe lucruri bune.

- Dintre toți pe care i-ai menționat, de la cine ai primit cel mai important sfat în cariera de fotbalist?
- L-am avut la 16 ani și la debut pe Gică Hagi antrenor, asta mi-a dat încredere în curaj. Dacă cel mai bun jucător din istoria fotbalului românesc îți spune: „Nu contează că ai 16 ani, joacă fotbal, bucură-te, distrează-te și fa totul ca și cum ar fi o joacă, dar cu disciplină, raționament, muncă și devotament”, ce îți trebuie mai mult de atât?! La 16 ani, este impulsul cel mai mare pe care îl poți primi.

- Ce i-ai spune azi, la experiența ta, puștiului Gabi Torje de 18 ani de la Timișoara, care rupea plasele în Liga 1 și era considerat „puștiul rebel” al fotbalului românesc, s-a și plătit o sumă considerabilă pentru tine. I-ai da un sfat?
- Fă exact ce ai făcut în toată cariera ta, știi tu cele două momente în care nu ar fi trebuit să alegi așa cum ai făcut-o. Mă refer la echipe. Atât. Asta i-aș spune: „Fă exact ce ai făcut în cariera ta, doar schimbă cele două momente pe care tu le știi acum, la 36 ani, că nu au fost cele potrivite.

2 milioanede euro a plătit Dinamo în schimbul lui Torje celor de la Poli Timișoara în iarna lui 2008

- Te referi la scandalul cu...?
- Nu, nu are nicio legătură cu scandalul, sunt alegeri cu echipe de fotbal.

- Inclusiv revenirea la Dinamo?
- Nu, nu are legătură cu revenirea la Dinamo. Sunt două transferuri pe care acum nu le-aș fi făcut, dacă aș fi fost pus în poziția respectivă.

- Din ce considerente, totuși?
- Nu au fost ceea ce trebuia pentru mine la momentul respectiv.

„Dumnezeu mi-e martor că am fost 100% curați la „baraj! Toți!”

- Regreți cea de-a treia perioadă la Dinamo, totuși?
- Nu regret de nicio culoare! Îmi pare rău, enorm de mult, că nu am reușit să salvăm echipa atunci. Dar nu regret. Știu că am venit într-un moment greu, mi-am asumat lucrul acesta. Fiind căpitanul echipei, m-am pus în fața vestiarului, în fața jucătorilor și mi-am luat eu toate loviturile, tot ceea ce a însemnat «hate», înjurături și așa mai departe. Mi le-am asumat și mi le-am luat. Așa a fost să fie, istoria nu mai poate fi schimbată.

- Privind în urmă, la aproape trei ani distanță... Din echipa care a retrogradat, dintre toți jucătorii, cred că tu ești ultimul la care lumea se gândește, tu nefiind învinovățit neapărat de retrogradare.
- Din moment ce am fost acolo, toți suntem vinovați, în egală măsură. De la jucători, antrenori, tot ceea înseamnă echipă... Toți sunt vinovați, mai puțin suporterii, care au încercat să salveze echipa și să aducă și banii lor de acasă. E greu să te uiți la „barajul” cu U Cluj, în care ai trei sau patru bare, ei dau centrare și se duce mingea în vinclu, ai ocazii nenumărate și nu marchezi și retrogradezi așa... Dar vine reversul, fiindcă întotdeauna există „karma” în fotbal, mă refer la „barajul” următor al lui Dinamo, cu FC Argeș, în care echipa are cinci șuturi pe poartă și dă șase goluri. Știi, asta m-a durut pe mine cel mai mult în momentul respectiv! Că știu cât de mult ne-am dorit, cât de mult ne-am mobilizat și cât de mult am muncit ca să nu ajungem în situația respectivă. Am ajuns în situația de a fi la „baraj”, dominăm două meciuri cap-coadă și luăm bătaie!

+19 FOTO

- Ai simțit ceva ciudat în jurul echipei la momentul respectiv?
- Nu! Au fost foarte multe tensiuni atunci, s-a vorbit foarte mult că «se vrea să retrogradeze Dinamo»... Nu cred că s-a pus problema de așa ceva. Eu n-am simțit nicio secundă că cineva din jur ar fi vrut să facă rău echipei sau că cineva și-ar fi dorit să facă lucrul acesta. Cred că, dintre toți de acolo, dacă ar fi fost să fie, eu aș fi fost primul care ar fi simțit, pentru că eram de cel mai mult timp acolo, eram căpitanul echipei, vorbeam și cu staff-ul și cu jucătorii. Dar nu se pune problema de așa ceva și Dumnezeu mi-e martor că am fost 100% curați toți! Din punctul meu de vedere, sunt 100% sigur că toată lumea și-a dorit să se salveze, n-a fost niciunul care ar fi tras invers la căruță.

- Una dintre teoriile conspirației înaintate de suporteri a fost masa aceea pe care ați avut-o cu domnul Badea înaintea meciului de „baraj”.
- N-am avut nicio masă! Ce a apărut în ziar, că am avut o întâlnire... N-am avut nicio întâlnire! Poate a avut altcineva, eu nu m-am întâlnit cu domnul președinte Badea! Cu dânsul am vorbit când am venit la Dinamo. Datorită lui m-am reîntors, pentru că el a pus umărul la reîntoarcerea mea. După care... Am mai vorbit doar de două ori, să mă felicite de ziua mea și de Sărbători, atâta tot. În rest, n-am fost cu dânsul la întruniri, e o teorie a conspirației care nu știu de unde a apărut. Toate lucrurile acestea au fost făcute tocmai ca să destrame ceea ce era bun acolo.

+10 FOTO

- Ăsta era unul dintre lucrurile care te deranja în raport cu presa?
- Nu, nu m-a deranjat! Sunt foarte mulți oameni care vorbesc așa... Noi mergem să furăm, Poliția are datoria să ne prindă. La fel e și la fotbal. Noi ne facem datoria, presa are datoria să-și facă treaba ei, să scrie de bine, de rău. Nu am fost niciodată supărat și nu cred că cineva ar fi făcut un lucru doar să intrige. Au fost și motive... Fiindcă apăreau după anumite meciuri scandaluri, discuții, controverse, declarații care nu erau tocmai OK. Dându-le motive, era normal să scrie cumva de tine. În momentul în care te duci la o echipă precum Dinamo, FCSB, Rapid, U Cluj, presiunea este din toate părțile: media, suporteri, conducere. Pentru că toți își doresc rezultate. E greu să te duci la Dinamo și să crezi că totul e roz, că n-o să fie nicio problemă. Nu, îți asumi când te duci la o astfel de echipă! Vrei să te duci să stai liniștit? Te duci la Gaz Metan Mediaș... Luai banii în fiecare lună, nu aveai nicio presiune, era același lucru că bați sau că pierzi.

„La Dinamo am câștigat cei mai puțini bani din toată cariera”

- Te-ai fi gândit în seara de după retrogradarea cu U Cluj că, în trei ani, Dinamo va fi în play-off-ul Ligii 1, stabilă financiar și cu un proiect aparent serios? Probabil că nici cei mai optimiști suporteri ai lui Dinamo nu se gândeau că revenirea pe prima scenă se va petrece atât de repede.
- Da, mai ales că, în anul următor, Dinamo n-a început foarte bine Liga 2, nu era o favorită certă la promovare. Însă le-a așezat Dumnezeu pe toate și a făcut în așa fel încât Dinamo să revină, iar acum să fie în play-off. Un plus foarte mare a fost venirea domnului Kopic, au venit jucători foarte buni... Conducerea a investit în jucători buni.

- ... Cu salarii decente.
- Salarii mari, nu decente, față de salariile de la alte echipe.

- Și față de salariile pe care le-ați avut voi ultima oară.
- Păi, față de ce am avut eu ultima oară, cred că în momentul de față aș fi avut cel mai mic salariu de la Dinamo!

- Și dacă aveai salariul din 2008-2009?
- Eram tot la coada clasamentului! De peste tot din fotbal, eu am câștigat la Dinamo cei mai puțini bani din cariera mea! Am renunțat la bani mulți ca să vin la Dinamo.

- În două rânduri.
- Nu numai! Am avut [ofertă] din altă parte să merg pe bani mai mulți și am preferat să vin pe bani mai puțini aici. În 2008, aveam bani mai mulți dacă rămâneam la Timișoara decât ce am avut venind la Dinamo. În 2018, când m-am întors, am renunțat la 300.000 € din Turcia ca să vin aici. Cred că e prima oară când o zic, nu știu dacă am mai spus-o. Am renunțat la 300.000 €, salariul din Turcia. Și partea cealaltă, alți 300.000, am pierdut-o oricum, fiindcă a intrat echipa în faliment. Dar eu am semnat act, în prima zi când am plecat de acolo, că renunț la banii respectivi dacă-mi dau cartea verde să pot să vin să joc la Dinamo. Iar ultima oară, când am venit în 2021, am avut ofertă din altă parte pe bani mai mulți, dar am preferat să vin aici pe bani mai puțini.

- De ce? De unde sacrificiile acestea?
- N-au fost sacrificii! Din punctul meu de vedere, n-au fost sacrificii, au fost alegerile mele. Am ales cu sufletul și mă simțeam cumva dator să mă întorc „acasă”. Din păcate, m-am întors și am dezamăgit. Asta a fost, mi-am asumat. M-am dezamăgit pe mine însumi, în primul rând, pentru că n-am reușit să salvez echipa... Când m-am întors în 2018, s-a ratat și un play-off în minutul 94.

- Și apoi acel meci de la Giurgiu.
- Întăi cu FCSB-ul, 2-2 de la 2-0. Dacă-i băteam, nu mai aveam nevoie de rezultat la Giurgiu. Ca să-ți dai seama de soartă... Jucăm meci la Giurgiu, martie-aprilie, pe zăpadă de 30 de centimetri, exact ce le convenea lor. Noi, echipă care construiam, jucam fotbal și puteam să-i batem, mergem și jucăm acolo un meci de luptă... Cam asta a fost.

- Tu rămâi foarte apreciat printre suporterii lui Dinamo... Crezi că, peste ceva timp, vei fi perceput ca o glorie a lui Dinamo? Cum sunt percepuți acum, de exemplu, cei de 55-60 de ani și așa mai departe...
- Nu știu dacă pot fi perceput drept o glorie a lui Dinamo, pentru că nu am atâtea titluri cum au cei din urmă... Și e clar, asta nu depinde doar de tine, pentru că nu joci un sport individual. Contează și momentul în care te duci... Dacă veneam și prindeam patru ani de zile în care luam patru Cupe, patru campionate cu Dinamo, atunci mă puteam considera, la 40 de ani, o glorie a clubului. Așa, sunt un jucător care a jucat pentru Dinamo și a încercat să-și facă datoria cât mai bine. Ambiția o am și dacă merg acum să joc un fotbal cu prietenii, fiindcă nu-mi place să pierd. Așa e stilul meu de om. M-am dăruit oriunde aș fi fost, pentru că așa e caracterul meu. Cei care știu câte sacrificii am făcut pentru Dinamo mă vor aprecia, e clar că vor fi și oameni care mă blamează pentru faptul că am plecat atunci, imediat după retrogradare. Dar, când va veni momentul să-mi anunț retragerea, voi explica de ce am ales să fac asta și voi explica tot ce a însemnat acel an (n.r. cel al retrogradării lui Dinamo).

„Dinamo are nevoie de dubluri pe posturi”

- Să revenim un pic la Dinamo de acum. Ai spus că Dinamo are nevoie de dubluri pe posturi... De titulari nu crezi că are nevoie în vederea sezonului viitor?
- Dinamo a avut 13-14 fotbaliști folosiți tot sezonul. Dacă ar fi avut dubluri... Și o zic fiindcă s-a văzut meciul acesta (n.r. vs. Rapid), s-a văzut cu accidentările, cu suspendările. Chiar dacă e puternică, în momentul în care se fac schimbările, Dinamo scade puțin. Poate nu scade la jumătate din valoarea titularilor, dar turația motorului scade. O echipă puternică se formează în momentul în care este concurență în echipă, când există concurență mare în lotul format. Eu, știind că am unul bun pe post cu mine, mă antrenez mult mai bine, ca să joc eu titular. Știind că acum am unul sub valoarea mea, știu că voi juca titular și intervine delăsarea.

- Oare conducerea lui Dinamo ar fi trebuit să-și asume în această iarnă, când distanța de puncte era mică, două-trei puncte față de primul loc, toate echipele erau comprimate... Crezi că ar fi trebuit să-și asume un risc, să investească ceva bani și să lupte, poate, la titlu? Ar fi meritat?
- Nu știu, calculele sunt făcute. Cei care au venit acum și au organizat tot, inclusiv ieșirea din insolvență, au niște calcule bine făcute. Nu cred că era momentul să riște să investească bani care erau, probabil, pentru sezonul viitor sau pentru sezoanele viitoare. Asta cred eu, personal. Cei care sunt acum acolo sunt niște oameni foarte competenți în ceea ce înseamnă management și marketing, a ajuta echipa și a face eforturi pentru ea. Ei știu dacă au făcut alegerea bună sau nu. Noi, ca suporteri, din afară, probabil că ne-am fi dorit să aducă 10 jucători cu 5 milioane € și să se bată la titlu.

- Pe cine vezi campioană în Superligă?
- Mi-e greu să zic acum, bătaia e mare. E o luptă dusă în trei, între FCSB, CFR și Craiova. Dar orice e posibil, poate U Cluj va începe să câștige, să bată în toate cele șapte meciuri rămase, să facă 21 de puncte și să fie campioană.

169 de meciuri, 28 de goluri și 31 de assist-uri a adunat Gabi Torje la Dinamo, în cele trei perioade din „Groapă”

„Mi-a fost greu în Cecenia, asta e ce pot să zic”

- Gabi, apropo de cariera ta, întorcându-ne un pic... Între 2016 și 2018, tu ai fost legitimat la Terek Groznîi, în Cecenia. Cum a fost perioada aceea? N-ai jucat foarte mult, mi-aduc aminte că ai fost împrumutat... Cum a fost contactul cu acea cultură diferită? Am mai auzit povești de la Pancu, Mărgăritescu...
- Mi-a fost greu acolo. Cam asta e ce pot să zic. Mi-a fost greu.

- Te-ai întâlnit și tu cu celebrul Ramzan Kadîrov?
- Da, venea la meciuri... Noi eram pe teren, la vestiar, dar venea la meciuri. E un om care susține echipa de acolo și investește bani... Nu doar în echipa de fotbal, ci în toate sporturile de acolo, cele de actualitate. Investește în ele și se ocupă foarte bine de acest lucru.

- E ceva ce te-a șocat în campionatul Rusiei?
- Nu... Sau ba da, frigul! Am prins deplasări... La Samara am prins foarte frig, am mai prins și-n alte părți. Era destul de frig.

Eterna povară: de ce nu mai reușim „afară”? Torje are o teorie: „Sârbii și bulgarii câți mai dau?”

- E o întrebare care se tot pune, de ce crezi că fotbalistul român nu mai reușește în străinătate?
- Nu știu. Sunt oameni care fac studiu de caz, care se pricep la asta foarte bine, probabil că ei vă pot răspunde mai bine. N-am cum să vă zic de ce reușesc sau nu reușesc. În momentul de față, avem câțiva jucători în străinătate, care joacă în campionate destul de puternice.

- Pentru tine cum a fost contactul cu Serie A? Tu ducându-te acolo ca înlocuitor pentru Alexis Sánchez, plecat la Barcelona.
- Unul normal, nu simțeam presiune atunci. Nu mă gândeam că am ajuns într-un loc în care este o cloșcă ce are ouă de aur, nu mă gândeam că e cel mai scump și mai important loc de pe Pământ. Nu! M-am dus acolo să joc fotbal, nu am văzut totul la modul: «WOW, am ajuns la comoară».

- Dar din punct de vedere fizic? Fiindcă mai auzim, peste ani, diverse povești ale fotbaliștilor români care au fost în străinătate, în campionate bune, la fel ca tine... Ai simțit o diferență atât de mare la nivel de condiții, de recuperare? Tu prinseseși și «moartea căprioarei» cu Cornel Țălnar, la Poiana Brașov, pe minus 20°C... Ai mers la Udinese, cum a fost?
- În momentul de față, și condițiile din România sunt la nivelul european. Probabil că atunci nu erau atât de avansate ca în străinătate, dar ne ridicam și noi la un nivel destul de bun. Acum, toată lumea vorbește despre faptul că jucătorii români nu reușesc în străinătate... Dar trebuie să se facă o statistică, să vedem câți sârbi mai reușesc, câți bulgari mai reușesc, câți estonieni, câți ucraineni... Că sunt și ucraineni, dar nu foarte mulți, cum erau odată, înțelegi?

- E și un context diferit acum.
- Contextul care e acum... Am înțeles, da. Până la urmă, trebuie să te uiți și la lucrul ăsta. Mai sunt și alte țări de tradiție, care au dat fotbaliști foarte buni în anii de dinainte, și care acum nu dau. Mai e și faptul că țările în care e să te duci nu mai vor să cumpere 3-4 români, ci preferă să-i promoveze pe ai lor, tocmai ca să crească. Avem Italia, de exemplu, cu Campionate Mondiale ratate, avem Spania, care nu iese din grupă după ce a devenit campioană mondială. Își promovează academiile lor, își promovează jucătorii lor și atunci nu mai vin să cumpere un pe cineva din România, care dă 20 de goluri pe sezon. Dăm exemplul lui Louis Munteanu. Dă 20-25 de goluri, dar Fiorentina nu dă 5 milioane € să-l ia înapoi, ci își promovează pe cineva de la ei din academie. Cam asta e ceea ce cred eu. Ca în Ungaria... Au început să investească în juniori, terenuri, infrastructură și au ajuns în Liga A din Nations League, unde să bată Germania, Anglia, Italia.

+45 FOTO

„Julio Cesar? Senzațional! Dar a venit aici pentru nightlife-ul de la București”

- Gabi, în final, ți-am propune un exercițiu de imaginație. Să spunem că ești la masă, cu prietenii, și ai de povestit o întâmplare amuzantă, o anecdotă din perioada în care erai fotbalist... Care este primul lucrul care-ți vine în minte? Bănuiesc că-s multe...
- (se gândește) Sunt multe, nu știu exact. La mine, majoritatea se știu. Mai sunt și altele care nu se știu...

- Poate cu acționarii de la Dinamo? Am mai auzit fel și fel de povești, cu Bratu intrând peste Borcea în birou în timp ce-și făcea ritualul de frumusețe.
- Eu eram copil atunci, nu puteam să intru în birouri la ei. Nu-mi vine una în minte acum. Cele care-mi vin în cap sunt deja povestite. Pățaniile grave sunt povestite. Uite, țin minte... La un an după episodul cu celebra melodie (n.r. «Scandalul maneaua»), m-au chemat băieții în oraș să mergem să mâncăm și să-mi țin ziua de naștere, iar eu am zis: «Nu mai ies niciunde să-mi fac ziua de naștere cât mai stau în București, că iar apărem prin ziare, cine știe ce se mai întâmplă» (râde). Cam asta a fost. Și n-am mai ieșit să-mi țin ziua de naștere.

- Vreun coechipier, nu neapărat de prim-rang, care să te fi uimit, care să te fi șocat, pozitiv sau negativ? Îmi aduc aminte că ai avut fel și fel de colegi, inclusiv străini, cred că l-ai prins și pe Osvaldo Miranda, l-ai prins și pe Julio Cesar Correa...
- Miranda a venit în același timp cu mine. Julio Cesar... A fost ceva WOW, fiindcă fusese la o echipă foarte mare, venise în București în pragul retragerii să se bucure de nightlife-ul din București. Cam asta era. Dar a fost un jucător senzațional, talentat, dădea printre picioare la fiecare antrenament, senzațional! Se vedea calitatea, doar că focusul lui nu mai era pe ceea ce înseamnă fotbal la momentul respectiv.

- I-a priit viața de noapte de aici?
- Nu știu, habar n-am, cred că i-a plăcut. Cui nu-i place Bucureștiul? (zâmbește)

Prima dragoste: echipa de pe Bega

- Timișoara, prima ta dragoste... Când o s-o revedem pe prima scenă, cum vezi tu lucrurile de acolo? Bănuiesc că mai urmărești situația.
- Da. Din ce știu, a început să se lucreze la stadion, să se dârâme. În momentul în care se va face stadionul și se va crea din nou acea emulație pe lângă echipă, vor veni oameni cu bani...

- Marian Iancu fiind unul dintre ei?
- Am auzit că domnul Marian Iancu vrea să revină. Probabil și cei de la Primărie... Fiind și un oraș cu tradiție, având un stadion nou, sper să revină pe prima scenă a fotbalului românesc.

- Marian Iancu sau Cristi Borcea? Pe cine ai alege?
- Nu, nu pot să aleg. Amândoi m-au ajutat foarte mult în carieră.

Cu lupa pe CV-ul lui Gabi Torje: iată bornele „Piticului”:

• A debutat în prima ligă pe 28 aprilie 2006, în Poli Timișoara FC Argeș 0-0. A strâns 39 de apariții și două goluri în tricoul bănățenilor.

• A plecat la Dinamo pentru două milioane de euro, petrecând mai bine de trei ani în Ștefan cel Mare, între 2008 și 2011. Paradoxal, n-a cucerit niciun trofeu alături de „câini”, ratând la mustață un titlu și o Cupă.

• Declarat „Fotbalistul Anului” 2011 în Ancheta Gazetei Sporturilor. În vara acelui an, s-a transferat la Udinese pentru 5 milioane de euro. Bilanțul la Udine: 22 de meciuri, două goluri

• A jucat și în La Liga, bifând 35 de apariții și 3 goluri pentru Granada și alte 15 meciuri în tricoul lui Espanyol

• A pierdut contactul cu Vestul în a doua parte a carierei, marcată prin experiențe în Turcia, Grecia și Cecenia.

• A revenit în două rânduri la Dinamo (2018 și 2021). Ultima oară, a făcut parte din echipa care a retrogradat în liga secundă.

• Rămâne un fotbalist important în istoria recentă a primei reprezentative, în tricoul căreia a adunat 57 de meciuri și 12 goluri. A debutat cu Răzvan Lucescu și a bifat ultima convocare în timpul lui Daum. „Torjinho” a evoluat în toate cele trei meciuri ale „tricolorilor” de la EURO 2016.

• Fără trofeu cu Dinamo, are o medalie de campion cu Farul Constanța, pentru care a înscris de 3 ori în 16 meciuri în sezonul de titlu al „marinarilor”

• Ultimii doi ani ai carierei au însemnat regresul, Torje evoluând în Liga 2 din România, la Concordia Chiajna și Muscelul Câmpulung.