Articol de GSP - Publicat marti, 15 decembrie 2009 00:00
Victoriile în Ancheta Gazetei au fost decise de-a lungul vremii şi de anumite momente speciale ale învingătorului: o secundă de geniu, un gol miraculos, o paradă incredibilă sau o performanţă istorică
Trofeul care încununează un sezon, Fotbalistul anului în Ancheta Gazetei, s-a dat în cei 43 de ani pe diverse motivaţii. De multe ori, a încununat prestaţia laureatului de-a lungul celor 12 luni. În alte cazuri însă, învingătorul a fost propulsat în vîrf de un eveniment special.
Sclipirea de geniu
Exemplul clasic: locul 1 cucerit de Helmuth Duckadam în 1986, după cîştigarea Cupei Campionilor Europeni de Steaua. Cele patru penaltyuri apărate la Sevilla, în finala cu Barcelona, au însemnat punctul culminant al anului, care l-a adus pe portarul roş-albaştrilor şi în paginile Guiness Book.
Sau trofeul lui Hagi din 1994: traseul României la World Cup din America, sferturi de finală, dar, mai presus, fantasticul gol marcat Columbiei. O reuşită aflată şi acum printre cele mai spectaculoase din întreaga istorie a Mondialelor!
Explozia tînărului Dobrin
Dobrin a cîştigat primul trofeu, în '66, după ce i-a sedus pe nemţi la debutul său în echipa naţională.
Chiar dacă "tricolorii" au pierdut acea întîlnire cu RFG, 0-1, evoluţia tînărului Dobrin l-a cucerit atunci şi pe antrenorul german Helmuth Schon, care a remarcat în mod special strălucirea puştiului din Piteşti. "Gîscanul" avea atunci doar 19 ani!
Excelenţa drumului lung
La polul opus, titlul de cel mai bn fotbalist al anului pentru atitudinea şi reuşitele unui întreg sezon. Fost selecţioner în anii '70, Angelo Niculescu îl dă drept exemplu pe Cornel Dinu: "Era desemnat pentru tot ce făcea la echipa de club şi la naţională. Pentru travaliul său, pentru reuşite şi aportul la victorii".
Chiar şi Dinu e de acord: "Pe vremea noastră se premia un an întreg, nu confetti". Între cele trei victorii, una mai deosebită în '74, cînd a tranşat în favoarea sa alternanţa banderolei de căpitan al echipei naţionale, detronîndu-l un timp pe Mircea Lucescu.
"Cred că era mai mult vorba de prestaţia generală a fiecăruia. Nu se premia neapărat un eveniment anume"
Gică Popescu, fost internaţional
"Era important să ai constanţă şi să convingi timp de un an, dar conta să ai şi un moment special de-a lungul acestei perioade"
Liţă Dumitru, fost internaţional
Victoriile în Ancheta Gazetei au fost decise de-a lungul vremii şi de anumite momente speciale ale învingătorului: o secundă de geniu, un gol miraculos, o paradă incredibilă sau o performanţă istorică
Trofeul care încununează un sezon, Fotbalistul anului în Ancheta Gazetei, s-a dat în cei 43 de ani pe diverse motivaţii. De multe ori, a încununat prestaţia laureatului de-a lungul celor 12 luni. În alte cazuri însă, învingătorul a fost propulsat în vîrf de un eveniment special.
Sclipirea de geniu
Exemplul clasic: locul 1 cucerit de Helmuth Duckadam în 1986, după cîştigarea Cupei Campionilor Europeni de Steaua. Cele patru penaltyuri apărate la Sevilla, în finala cu Barcelona, au însemnat punctul culminant al anului, care l-a adus pe portarul roş-albaştrilor şi în paginile Guiness Book.
Sau trofeul lui Hagi din 1994: traseul României la World Cup din America, sferturi de finală, dar, mai presus, fantasticul gol marcat Columbiei. O reuşită aflată şi acum printre cele mai spectaculoase din întreaga istorie a Mondialelor!
Explozia tînărului Dobrin
Dobrin a cîştigat primul trofeu, în '66, după ce i-a sedus pe nemţi la debutul său în echipa naţională.
Chiar dacă "tricolorii" au pierdut acea întîlnire cu RFG, 0-1, evoluţia tînărului Dobrin l-a cucerit atunci şi pe antrenorul german Helmuth Schon, care a remarcat în mod special strălucirea puştiului din Piteşti. "Gîscanul" avea atunci doar 19 ani!
Excelenţa drumului lung
La polul opus, titlul de cel mai bn fotbalist al anului pentru atitudinea şi reuşitele unui întreg sezon. Fost selecţioner în anii '70, Angelo Niculescu îl dă drept exemplu pe Cornel Dinu: "Era desemnat pentru tot ce făcea la echipa de club şi la naţională. Pentru travaliul său, pentru reuşite şi aportul la victorii".
Chiar şi Dinu e de acord: "Pe vremea noastră se premia un an întreg, nu confetti". Între cele trei victorii, una mai deosebită în '74, cînd a tranşat în favoarea sa alternanţa banderolei de căpitan al echipei naţionale, detronîndu-l un timp pe Mircea Lucescu.
"Cred că era mai mult vorba de prestaţia generală a fiecăruia. Nu se premia neapărat un eveniment anume"
Gică Popescu, fost internaţional
"Era important să ai constanţă şi să convingi timp de un an, dar conta să ai şi un moment special de-a lungul acestei perioade"
Liţă Dumitru, fost internaţional
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
