EXCLUSIV „Am salvat prin complicitate U Cluj de la retrogradare” » Om-cheie în vremea Cooperativei, interviu spectaculos, cu dezvăluiri în serie: „Fără Becali și casele de pariuri, echipele din Liga 1 dispar”

„Gloria Bistrița a salvat de două ori U Cluj de la retrogradare. A fost complicitate între jucători”, recunoaște Horoba, fără ezitare, într-un amestec de nostalgie și realism.

Dincolo de poveștile cu Jean Pădureanu și Gigi Becali, el vorbește despre problemele structurale ale fotbalului românesc de azi, lipsa de strategie, investițiile risipite, absența proiectelor pe termen lung, și face comparația cu modelul maghiar. În final, admite că cea mai mare realizare a sa nu are legătură cu fotbalul: nepoții săi, care practică „sportul alb” în Spania, la Valencia.

„Sunt consilier pe teme de fotbal al președintelui Consiliului Județean”

- Domnule Horoba, ce mai faceți acum? Cu ce vă ocupați timpul?
- Nu fac prea multe lucruri. Am un grup de vreo 25 de prieteni. De 15 ani, ne întâlnim aproape în fiecare zi, cu unii dimineața, cu alții seara. În rest, ca activitate fotbalistică, nu sunt foarte implicat. Sunt consilier pe teme de fotbal al președintelui Consiliului Județean. Cam asta îmi este ocupația de zi cu zi.

- Dar fotbalul românesc îl urmăriți în continuare?
- Exclusiv fotbalul românesc. La cel din străinătate nu mă uit, pentru că nu mai am nici foarte mult timp. Mai urmăresc echipele pe care le-au înfruntat, de-a lungul timpului, Gloria Bistrița sau Gaz Metan Mediaș, unde am fost eu. Când se ivește ocazia, mă uit cu plăcere, pentru că am amintiri foarte frumoase, cel puțin de la Bistrița. Deși a fost o echipă mică de provincie și supusă unor așa-zise scandaluri inventate de unii și de alții, a fost prezentă în fotbalul internațional, a jucat cu echipe de top și nu s-a făcut de râs.

Aș putea aminti de meciul cu Zaragoza, din 1994, echipă pe care am învins-o la Bistrița. Apoi, la doi ani distanță, am fost finaliștii Cupei României și am jucat cu Fiorentina. Nici atunci nu ne-am făcut de râs, deși formația italiană avea jucători uriași la nivel european. Mai târziu, am jucat un meci de play-off cu Atletico Madrid: i-am învins la Bistrița și am pierdut la Madrid, fiind eliminați din cauza golului în deplasare. Ne puteam califica în Europa League atunci. Am avut rezultate frumoase și onorante pentru bistrițeni.
- Ioan Horoba, fost președinte Gloria Bistrița / Gaz Metan Mediaș

+31 FOTO

• În sezonul 1996-1997 al Cupei Cupelor, Gloria Bistrița a întâlnit-o pe Fiorentina în turul I. În meciul tur, jucat la Bistrița pe 12 septembrie 1996, ardelenii au remizat 1-1 cu formația „viola”. Ilie Lazăr a deschis scorul pentru Gloria, dar superstarul argentinian Gabriel Batistuta a egalat pentru Fiorentina. În returul disputat la Florența, pe 26 septembrie 1996, Fiorentina s-a impus cu 1-0, gol marcat de Rui Costa, și s-a calificat.

• În vara lui 2007, Gloria a trăit o nouă aventură europeană, de data asta în Cupa Intertoto. În turul 3, bistrițenii au dat peste Atletico Madrid. Pe 21 iulie 2007, în manșa tur disputată la Bistrița, Gloria a produs o surpriză uriașă, câștigând cu 2-1 după golurile lui Dorel Zaharia și Cosmin Tilincă, în timp ce pentru spanioli a înscris grecul Seitaridis. În returul de pe „Vicente Calderon”, jucat o săptămână mai târziu, Atletico a întors soarta calificării, impunându-se cu 1-0 printr-un gol semnat de Fernando Torres, rezultat suficient datorită golului în deplasare.

- Onorabile performanțe.
- N-am făcut fotbalul de râs, așa cum au făcut-o alții, care au pierdut cu pescari, cu albanezi și tot felul de echipe necunoscute. Am continuat la fel și la Mediaș. Pentru prima dată în istorie, echipa a jucat în cupele europene și am fost la doi centimetri de calificarea în grupele Europa League, dacă vă aduceți aminte.

- Cu Austria Viena.
- Da. La Cluj, Bawab a ratat în ultimele minute desprinderea și am fi mers mai departe. Au rămas totuși amintiri plăcute, și cu Mainz, echipă care avea atunci un antrenor foarte bun, aflat și azi în vogă. A venit la Mediaș și nu a reușit să ne învingă. Din amintiri trăiesc foarte bine. Prezentul e așa cum e pentru toată lumea. Astăzi știm bine ce se întâmplă, vedem, nu suntem prea bucuroși de ceea ce se petrece la noi, nici în viața de zi cu zi, nici în fotbal. Vreau să vă spun că, dacă nu ar fi anumite firme, nu le nominalizez, care susțin sportul, eu cred că multe echipe ar fi dispărut, așa cum am spus-o de nenumărate ori.

• În sezonul 2011-2012 de Europa League, Gaz Metan Mediaș a avut o campanie europeană remarcabilă. După ce a eliminat pe KuPS Kuopio, a produs surpriza verii, eliminându-i pe nemții de la Mainz din competiție, după 1-1 acasă, 1-1 în deplasare și 4-3 la penalty-uri. La acea vreme, Mainz era pregătită de Tomas Tuchel.

• În play-off, a învins Austria Viena cu 1-0 la Mediaș (gol Eric), dar a pierdut returul cu 3-1 și a ratat calificarea în grupe.

Ioan Horoba: „Dacă nu avea un partener ca Gigi Becali, FC Botoșani ar fi dispărut”

- Vă referiți la firmele de pariuri?
- La casele de pariuri. Acesta este adevărul. S-a ajuns la acest nivel, în care sportul, mai ales cel de echipă, este susținut în principal de aceste case de pariuri. Și chiar dacă unii o să zică că fac o afirmație incomodă, eu cred că, dacă Gigi Becali nu era în fotbalul românesc, câteva cluburi astăzi nu mai existau. Culmea, unele dintre ele există și se bat acolo, în vârful piramidei. Uite, dăm exemplul Botoșaniului. La un moment dat, FC Botoșani ar fi dispărut dacă nu ar fi avut un partener cum a fost Gigi Becali, care i-a alimentat financiar în perioadele de criză. Știți destul de bine, nu trebuie să vă mai spun eu.

+20 FOTO

- Ați fost martor la toate schimbările din fotbalul românesc din ultimele decenii. Ce credeți că s-a pierdut pe parcurs în tot acest proces? Competența, pasiunea?
- Cred că problema este mult mai gravă decât conducătorii. Adevărul este undeva la nivelul statului. N-am făcut ce au făcut, de exemplu, maghiarii. Ei, în urmă cu vreo 20 de ani, au înființat câteva sute de academii pe tot teritoriul Ungariei, au creat facilități și au reușit să adune copiii, să-i mobilizeze, să-i scoată din zona de confort și să-i atragă spre sport. Rezultatele la maghiari se văd acum. Au echipe de club mai bine cotate decât cele din România, au jucători în marile campionate, iar asta este rodul muncii lor de acum două decenii. La noi nu s-a întâmplat același lucru. Cu excepția câtorva pasionați, cum ar fi Hagi, sau cluburile mari, FCSB, CFR Cluj, U Cluj, care fac ceva în plus, restul echipelor din Liga 1 s-au orientat doar spre prima echipă, nu și spre viitor. Nu au copii, nu au academii serioase, nu există o organizare clară. Statul nu facilitează nimic care să stimuleze creșterea copiilor și a juniorilor. Nu vedeți că e plin campionatul de jucători străini? Aici e drama mare.

- A cui credeți că este vina? A fiecărui club în parte sau a Federației?
- Și a cluburilor, și a Federației, care nu a știut să impună niște restricții. Sigur, e greu în ziua de azi, cu libertatea de mișcare din Uniunea Europeană, ești îngrădit de multe lucruri. Pe vremuri aveai voie să joci cu doar trei străini în echipă. Acum, situația e scăpată de sub control. Nu mai vine nimic din urmă. Hagi a produs la un moment dat, dar tot cu o limită. Din tot ce a scos el, nu a apărut niciun jucător de nivelul Generației de Aur. Nu există! Nu vezi un fotbalist care să prindă o echipă mare, un club puternic, cum sunt Szoboszlai la maghiari, Lewandowski la polonezi sau alții din Cehia și Slovacia. Din păcate, asta e realitatea: ajung la un nivel și se pierd.

85 de milioanede euro valorează Dominik Szoboszlai, polivalentul jucător al celor de la Liverpool. Prin comparație, cel mai bine cotat jucător român de portalul de specialitate transfermarkt este Radu Drăgușin - 25 de milioane de euro.

- Ce e diferit acum în gestionarea de la vârf față de perioada în care erați dumneavoastră conducător?
- În primul rând, existau oameni care ajutau, sponsorii, care erau mult mai apropiați de cluburi. O spun din proprie experiență. Bistrița a avut cel mai longeviv sponsor oficial al unei echipe de Liga 1. Și, dacă nu mă înșel, tot Gloria Bistrița a fost a treia echipă care nu a retrogradat peste 20 de ani consecutiv. În rest, toți au trecut printr-o retrogradare, mai puțin Steaua și Dinamo. A existat stabilitate. Vorbeam de sponsor: o firmă care funcționează și astăzi, în Otopeni, dar care nu s-a mai implicat în fotbal. Oamenii erau mai de calitate, la fel și conducătorii, cu toate fricțiunile de atunci.

Îmi aduc aminte de ce se întâmpla la Bacău, pe vremea lui Sechelariu. Sau la Piatra Neamț, cu mult hulitul Gheorghe Ștefan. A dat bani din buzunarul lui, pentru ceva ce iubea, și a făcut o treabă foarte bună. A dispărut Ștefan, a dispărut și fotbalul la Piatra Neamț. A dispărut Sechelariu, nu mai e nimic la Bacău. Când scăpau de o anchetă, începea alta. Oamenii ăștia au dispărut. Nu știu ce se va întâmpla pe viitor, dar nu văd lucruri bune.

- Ioan Horoba, fost președinte Gloria Bistrița / Gaz Metan Mediaș

Era „Cooperativei”: „Gloria Bistrița nu-și putea permite nici să cumpere, nici să vândă un meci”

- De-a lungul timpului, numele Gloriei Bistrița, ați menționat și dumneavoastră, a fost indubitabil legat de conceptul de „Cooperativă”. Cât din acest mit a fost realitate și cât a fost doar percepție publică?
- Nu suntem copii acum. Ce era Gloria Bistrița la nivelul României? Putea ea să facă ceva? A fost un om care, în afară de fotbal, nu l-a interesat nimic. Și, zic eu, e o pată neagră pentru societatea românească ce a pățit el. Au băgat la închisoare un om nevinovat și bolnav de Alzheimer. E vorba de Jean Pădureanu. Săracul, nici nu a știut că a stat închis la Jilava. A stat doar în infirmeria penitenciarului, în aceeași cameră cu generalul Stănculescu. A venit acasă fără să aibă amintiri urâte. Nu a știut ce s-a întâmplat. A intrat acolo absolut nevinovat, pentru o poveste ciudată. A recunoscut că a primit 100.000 de dolari de la un impresar, pentru o afacere bună și profitabilă, primiți de el personal. Credeți că banii ăia au stat la el în buzunar? Nu! Toți au fost dați Gloriei Bistrița. A recunoscut că a primit acea sumă și a stat peste un an în închisoare, chiar la apusul vieții lui.

- Dar era implicată Gloria Bistrița în „blaturi”?
- Nici vorbă. Gloria nu-și putea permite nici să cumpere, nici să vândă un meci. Dacă vindea un meci, era retrogradată, iar de cumpărat nu avea pe ce. Nu e mai puțin adevărat, și recunosc asta, că existau prietenii, nu știu cât de corecte erau, dar exista o protecție prin reciprocitate. Cu Ceahlăul cam permanent, cu FC Național, uneori cu Brașovul. Fiecare lua punctele acasă, erau sigure trei puncte. Asta era singura protecție.

+20 FOTO

- Dar existau „simpatii”?
- A, mai erau simpatii. Vă spun acum ceva pro bono: lumea din Cluj poate se va scandaliza. De două ori, Gloria Bistrița a salvat Universitatea Cluj de la retrogradare. A fost o complicitate între jucători. A mai fost un caz, o prietenie între nea Jean și conducătorii de la Petrolul. La fel, fără târguială sau bani, el era un altruist desăvârșit. Lumea care nu l-a cunoscut spune tot felul de prostii. El și-a iubit enorm meseria. A murit sărac, nu a avut un leu în buzunar, apartamentul i-a fost confiscat de FISC. L-au ajutat Dumitru Dragomir, Gino Iorgulescu, Giovanni Becali, fiecare cu ce a putut. A murit sărac lipit pământului, dar a iubit enorm jucătorii, le satisfăcea toate dorințele, mai ales celor care erau fotbaliști adevărați. Își dădea și cămașa de pe el. Niciun alt conducător nu a fost atât de dedicat. Nu avea familie, nu avea copii, nici soție, viața lui era fotbalul. În afară de faptul că mânca și se îmbrăca bine, nu beneficia de nimic.

- Dumneavoastră cum v-ați înțeles cu Jean Pădureanu?
- Am stat perete în perete, apartamentele noastre erau alăturate. Din 1998 până în 2008, au fost destui ani, dar ne cunoșteam de mult. Am intermediat cantonamente în Polonia, aveam relații acolo cu doi oameni importanți. Gloria făcea două cantonamente pe an în Polonia, iar echipa poloneză venea de două ori pe an în România. Se numea Resovia Rzeszow, la 500 de kilometri de Bistrița. Acest lucru a continuat din 1976 până în 1991, când polonezii au pus punct, au dărâmat cluburile neproductive și au făcut reforme. Azi, dacă te duci acolo, nu mai recunoști nimic. E o țară de admirat.

Povestea transferului lui Tătărușanu în Ghencea: „M-a sunat în 30 de secunde”

- Din perioada petrecută la Bistrița, aveți vreo amintire specială, o anecdotă, un telefon primit, o întâmplare care v-a rămas în minte?
- Vă spun despre transferul lui Tătărușanu la Steaua. M-a sunat Gigi Becali: „Nea Ioane, cât vreți pe Tătărușanu?”. Aveam o ofertă de la Glasgow Rangers, 800.000 de euro pentru împrumut un an și 700.000 dacă îl păstrau. Eram în criză de bani, el era căutat, iar oferta de la Gigi a apărut spontan. I-am cerut 1,5 milioane de euro plus TVA. El a spus că e prea mult și că mă sună peste cinci minute. N-au trecut 30 de secunde și m-a sunat: „Bine, de acord, te rog să vii mâine dimineață cu băiatul la București, semnăm actele și vă dau banii”. Era supărat pe Jean Pădureanu pentru o neînțelegere, dar fără vina lui nea Jean. M-am dus cu Tătărușanu, am semnat actele și am rezolvat.

- Ce alte interacțiuni ați mai avut cu Gigi Becali?
- Am mai avut transferuri către Steaua. Zaharia, de exemplu, un vârf de atac. S-a calificat Steaua în Liga Campionilor cu golul lui, la Minsk, cu BATE Borisov. Și-au scos banii pe el. La fel, când eram la Mediaș, l-am dat pe Pîrvulescu. Gigi a fost mereu un om de cuvânt: ce a zis, a făcut. A avut o mare influență în fotbal, a luat jucători din toată țara, a susținut indirect cluburile. La el se vindea cel mai bine. Cred că a ieșit câștigat din toate afacerile astea.

1,5 milioane de euroa costat transferul lui Ciprian Tătărușanu, de la Bistrița, la FCSB. Ulterior, goalkeeper-ul a jucat la echipe importante din vest: Fiorentina, Nantes, Lyon sau Milan.

- V-ați declarat, de altfel, fan FCSB în multe rânduri. De unde această simpatie?
- E o chestie subiectivă, în primul rând. Provin dintr-o familie care a avut mult de suferit în perioada comunistă, încă din vremea lui Gheorghiu-Dej, nu doar în timpul lui Ceaușescu. Tatăl meu a fost fruntaș țărănist, era subinginer silvic și a fost arestat de patru ori, pur și simplu luat de pe stradă, fără motiv. Din cauza asta am rămas cu o repulsie față de tot ce ținea de miliție și Securitate, iar din punct de vedere fotbalistic, nu m-am putut atașa niciodată de Dinamo, clubul Ministerului de Interne, chiar dacă aveam prieteni care țineau cu ei. Mulți dintre aceștia erau din Bistrița, de unde provenea și Vasile Ianul, fost jucător și conducător la Dinamo, originar din Năsăud. La începutul carierei, Ianul era un tânăr talentat la Gloria Bistrița, dar a fost trimis în armată la Iași, se spune că la intervenția lui Jean Pădureanu, aflat la apusul carierei, care voia să-și păstreze locul de titular. Cu toate acestea, după 1990, Ianul a devenit un susținător important al fotbalului bistrițean și a ajutat enorm Gloria. A transferat mai mulți jucători la Dinamo, printre care și pe Sebastian Moga, un fotbalist foarte promițător la vremea lui, care astăzi este antrenor secund al lui Eugen Neagoe, la Petrolul Ploiești.

+20 FOTO

Gazul lui Horoba, aventură europeană și probleme pentru toți Granzii din Liga 1

- Ulterior, ați mers și la Mediaș, altă echipă mică din provincie.
- Să vă spun și de ce am mers la Mediaș. La Jean Pădureanu începea, progresiv, să se manifeste boala. La propunerea mea, l-am adus pe Sabău antrenor. La un moment dat, situația s-a deteriorat și mai tare, iar eu „încurcam”, ca să zic așa. La Mediaș, îmi pare rău că nu m-am dus mai repede, cu câțiva ani înainte. Toți insistau să merg acolo, dar îmi era greu să părăsesc familia, să plec în alt oraș. Eram legat, trup și suflet, de Gloria Bistrița, fiind bistrițean, era firesc.

Până la urmă, am ajuns la Mediaș, unde am avut o perioadă extrem de frumoasă, atât timp cât acolo erau cei doi manageri de la Transgaz și Romgaz. Oameni din zonă, legați de fotbal și de sport. Aveam și echipă de baschet, erau mai multe secții sportive la Mediaș. Totul funcționa foarte bine. Când au dispărut directorii și au venit alții, aduși din alte zone, interesul a scăzut la zero.

De aceea, Gaz Metan a ajuns în situația de azi, zbătându-se prin Liga a 3-a. Culmea nesimțirii și a rușinii: stau cu stadionul ăla să se deterioreze. E unul dintre cele mai bune terenuri din România, dar nu se joacă acolo din cauza unui director de la Transgaz. Echipa joacă pe un teren din spatele stadionului, în condiții improprii.

E o rușine. Mă mir că suporterii din Mediaș nu se revoltă. Să ții o bază sportivă completă, dată la cheie, e un dezastru. Mașinile merg pe pista de tartan, totul se degradează. Și nimeni nu face nimic. Stadionul stă nefolosit, probabil se plătesc și impozite, bani tot ai statului. E păcat de o asemenea infrastructură.

- Ioan Horoba, fost președinte Gaz Metan Mediaș / Gloria Bistrița

„Investiția în sport înseamnă, de fapt, economie pe termen lung. Fără sport, ar fi doar aurolaci pe străzi”

- Credeți că, odată cu retragerea unui sponsor care susține echipa ani de zile, o echipă din provincie este deja sortită falimentului?
- Da, exact asta se întâmplă. În condițiile de astăzi, fără un sponsor puternic, o echipă nu are nicio șansă.

- Dar cum priviți atât de multe investiții din bani publici în sportul românesc, de la primării la consilii județene?
- Nu există altă soluție. La Bistrița, spre exemplu, este singurul oraș în care Sala Polivalentă, la început de an, este ocupată în proporție de 95%, toate biletele fiind cumpărate pe tot sezonul. Aici vezi tot mai des copii îmbrăcați în echipamentul Gloriei. Există academii de fotbal, de handbal, și în 2-3 ani se vor vedea rezultatele. Sunt grupe de juniori angrenate în competiții naționale, pe locuri fruntașe.

- Cum e organizarea?
-E o organizare „jos pălăria”. Dacă nu ar fi Consiliul Județean, la care s-a adăugat și Primăria, probabil ai vedea doar aurolaci pe străzi. Cel puțin 2.000 de copii sunt ocupați zilnic, școală, antrenamente, competiții.Dacă n-ar exista această preocupare pentru sport, am fi într-o situație mult mai gravă. Investiția în sport înseamnă, de fapt, economie pe termen lung. Copiii sunt mai sănătoși, mai disciplinați. Sedentarismul e o problemă uriașă, copiii stau toată ziua cu nasul în telefon și nu se mai mișcă. La Bistrița lucrurile s-au schimbat, e unul dintre puținele orașe care arată ceva în domeniul ăsta.

- Credeți că echipa de fotbal poate promova în Liga 1 în următorii 2-3 ani?
- Aici lucrurile sunt făcute cu măsură. Anul acesta este unul de supraviețuire. Saltul este foarte mare de la Liga a 3-a la Liga a 2-a. Anul ăsta sunt sigur că echipa va rămâne în Liga a 2-a. Nu cred că va promova anul viitor, dar peste doi ani echipa va fi pregătită să lupte pentru Liga 1. Condițiile de aici sunt excepționale. Există o bază sportivă lângă Sala Polivalentă, terenuri, echipă medicală, săli de forță, tot ce trebuie unui sportiv. Medicamente, vitaminizare, totul e bine pus la punct.

- Alți sponsori există?
- Sunt și sponsori atrași, nu ar putea doar Consiliul Județean și Primăria să susțină singure echipa. Mai ales că Bistrița are și echipă de handbal feminin în Liga Campionilor. Spre onoarea orașului și a județului, există câteva firme locale care sunt lideri naționali în domeniile lor, de la panouri la conducte și acumulatori.

„La Dinamo mi se pare ceva în neregulă, ori ești Dinamo, ori nu ești. Pentru mine, Steaua e FCSB”

- Fiindcă am vorbit de investiții publice, nu pot să nu vă întreb. Cum priviți toată situația aceasta cu FCSB, Steaua, iar, în Cupa României, au jucat Dinamo și CS Dinamo?
- La Dinamo mi se pare ceva în neregulă. Ori ești Dinamo, ori nu ești. Nu se poate să existe două entități cu același nume. Iar la Steaua, nu înțeleg cum, la nivel de MAPN, pot ține sechestrat un stadion doar pentru ei. E bun național, nu proprietate privată. Iar echipa stă de ani întregi plafonată, fără drept de promovare. Pentru mine, Steaua e FCSB. Și asta nu e doar părerea mea, ci a tuturor oamenilor de fotbal. Acolo, la CSA, s-au refugiat niște nostalgici fără obiectiv, care toacă bani publici. Ar trebui să se unească cu FCSB, să ajungă la o înțelegere și să ridice nivelul fotbalului.

- Care este cel mai mare regret din cariera dumneavoastră, dar și cea mai mare reușită?
- Regretul este că nu am putut continua la Bistrița. Cel mai frumos lucru care mi se întâmplă astăzi sunt cei doi nepoți ai mei. El are 13 ani, ea face acum 12. Amândoi sunt angrenați în tenis. A trebuit să se mute din România, sunt la o academie în Valencia. Dimineața fac școală online, la o instituție din Anglia, iar după-amiaza au câte 3-4 ore de antrenament zilnic, plus turnee. Stau șase luni acolo și șase luni în țară. Paradoxal, costurile sunt duble aici, în România, față de Spania. Acolo sunt antrenori profesioniști, condiții excelente, terenuri bune, seriozitate, preparator fizic. Chiar acum, când vorbim, m-a sunat nepoata, e mai lipită de mine. Nu trece zi fără să primesc telefon de la amândoi. Au și turnee în țară. Eu cred că vor reuși, deși în tenis e foarte greu. Dar iubesc ceea ce fac, iar asta contează cel mai mult. Asta e cea mai mare satisfacție a mea.